Skorski împotriva Poloniei

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE nr. 12260/05 de către Janusz SKÓRSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 4 decembrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și dna F. Aracı Președinte al secției adjuncte, având în vedere cererea depusă la 22 februarie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Janusz Skórski, este un național polonez născut în 1970. El este în prezent reținut în închisoarea Płock.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului și detenția sa retrasă La 19 noiembrie 1998, reclamantul a participat la un atac înarmat împotriva Curții Regionale Toruń (Såd Okręgowy Se pare că, la 27 iulie 1999, a fost inculpat în fața Curții de districtă Toruń (Sād Rejonowy ). Acuzațiile au fost acuzate împotriva a 10 acuzate. Prima audiere a fost programată pentru 3 august 1999. Audierile ulteriore au avut loc la date neespecificate în octombrie 1999. La 3 noiembrie 1999, reclamantul a fost condamnat de Curtea de District Toruń.

La 16 martie 2001, după apelul reclamantului, Curtea Regională Bydgoszcz a anulat hotărârea de primă instanță în parte și a remis cazul. La 14 aprilie 2001, Curtea Regională Bydgoszcz a trimis dosarul Curții de District Toruń. În același timp, partea hotărârii de primă instanță care a fost susținută a fost pusă în aplicare. La 18 martie 2002, Procurorul Regional Toruń a solicitat transferul cazului către un alt district, se bazează pe interesele administrației justiției („dobro wymiaru sprawedliwości” La 29 octombrie 2002, Curtea de District Toruń a dat o hotărâre și a transmis dosarul Curții Supreme pentru o hotărâre. La 31 ianuarie 2003, Curtea Supremă a respins petiția procurorului și a returnat cazul Curții de District Toruń pentru examinare.

Prima audiere a fost programată pentru 27 și 28 mai 2003. Se pare că au avut loc 12 audieri după data respectivă. Se pare că procedurile sunt pendente; totuși, reclamantul, care a îndeplinit alte condamnații, nu a prezentat nicio informație cu privire la această chestiune. Procedințe în temeiul Legii din 2004 La 7 octombrie 2004, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Toruń în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângeri privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sędowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea 2004”). Reclamantul a solicitat o hotărâre declarând că lungimea procedurii în fața Curții de District Toruń a fost excesivă și o atribuire a unei juste satisfacții în valoare de 10 000 de zloti polonez (PLN) (aprox.

2500 EUR). La 24 noiembrie 2004, Curtea Regională a dat o hotărâre și a confirmat că procedura între 1 iulie 2001 și 3 octombrie 2002 a fost lungă, deoarece nu s-a luat nici o acțiune pentru încheierea procesului. Cu toate acestea, instanța nu a acordat nicio compensație. , că reclamantul în plângerea sa a exprimat dorința ca orice acordare de compensare acordată să fie acordată carității și, în opinia instanței, a indicat în mod implicit că nu a suferit niciun prejudiciu. Legea și practicile interne relevante referitoare la remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII.

COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii. HOTĂRÂREA La 16 octombrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 10 000 PLN (o mie de zloți polonezi) dlui Janusz Skórski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului”. La 22 octombrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 10.000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl petrece în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului”. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 12260/05 by Janusz SKÓRSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4 December 2007 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović, judges , and Mrs F. Aracı , Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 February 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Janusz Skórski, is a Polish national who was born in 1970. He is currently detained in the Płock prison.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Criminal proceedings against the applicant and his detention on remand On 19 November 1998 the applicant took part in an armed attack on the Toruń Regional Court ( Sąd Okręgowy ). It seems that on 27 July 1999 he was indicted before the Toruń District Court ( Sąd Rejonowy ). The charges were brought against 10 accused. The first hearing was scheduled for 3 August 1999. Subsequent hearings took place on unspecified dates in October 1999. On 3 November 1999 the applicant was convicted by the Toruń District Court.

On 16 March 2001, following the applicant’s appeal, the Bydgoszcz Regional Court quashed the first-instance judgment in part and remitted the case. On 14 April 2001 the Bydgoszcz Regional Court sent the case file to the Toruń District Court. At the same time, the part of the first-instance judgment which had been upheld was enforced. On 18 March 2002 the Toruń Regional Prosecutor asked for the transfer of the case to another district, relying on the interests of the administration of justice (“ dobro wymiaru sprawiedliwości” ). On 29 October 2002 the Toruń District Court gave a decision and transmitted the case file to the Supreme Court for a decision. On 31 January 2003 the Supreme Court dismissed the prosecutor’s motion and returned the case to the Toruń District Court for examination.

The first hearing was scheduled for 27 and 28 May 2003. It seems that 12 hearings took place after that date. It appears that the proceedings are pending; however, the applicant, who has been serving other sentences, has not produced any information concerning this matter. 2. Proceedings under the 2004 Act On 7 October 2004 the applicant lodged a complaint with the Toruń Regional Court under section 5 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sędowym bez nieuzasadnionej zwłoki) (“the 2004 Act”). The applicant sought a ruling declaring that the length of the proceedings before the Toruń District Court had been excessive and an award of just satisfaction in the amount of 10,000 Polish zlotys (PLN) (approx.

EUR 2,500). On 24 November 2004 the Regional Court gave a decision and confirmed that the proceedings between 1 July 2001 and 3 October 2002 had been lengthy, as no action had been taken to conclude the trial. However, the court did not award any compensation. The court explained inter alia , that the applicant in his complaint had expressed the wish that any award of compensation made should be given to charity and, in the court’s view, he had impliedly indicated that he had not suffered any harm. B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII.

COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings. THE LAW On 16 October 2007 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 10,000 (ten thousand Polish zlotys) to Mr Janusz Skórski with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case”. On 22 October 2007 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 10,000 (ten thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case”.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President