SKORSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SKORSKI v. POLAND (CtEDO, 2007)
CUARTA SECȚIUNE DECIZIE nr. 12260/05 de către Janusz SKÓRSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 4 decembrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și dna F. Aracı Președinte al secției adjuncte, având în vedere cererea depusă la 22 februarie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Janusz Skórski, este un național polonez născut în 1970. El este în prezent reținut în închisoarea Płock. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului și detenția sa retrasă La 19 noiembrie 1998, reclamantul a participat la un atac înarmat împotriva Curții Regionale Toruń (Såd Okręgowy Se pare că, la 27 iulie 1999, a fost inculpat în fața Curții de districtă Toruń (Sād Rejonowy ). Acuzațiile au fost acuzate împotriva a 10 acuzate. Prima audiere a fost programată pentru 3 august 1999. Audierile ulteriore au avut loc la date neespecificate în octombrie 1999. La 3 noiembrie 1999, reclamantul a fost condamnat de Curtea de District Toruń. La 16 martie 2001, după apelul reclamantului, Curtea Regională Bydgoszcz a anulat hotărârea de primă instanță în parte și a remis cazul. La 14 aprilie 2001, Curtea Regională Bydgoszcz a trimis dosarul Curții de District Toruń. În același timp, partea hotărârii de primă instanță care a fost susținută a fost pusă în aplicare. La 18 martie 2002, Procurorul Regional Toruń a solicitat transferul cazului către un alt district, se bazează pe interesele administrației justiției („dobro wymiaru sprawedliwości” La 29 octombrie 2002, Curtea de District Toruń a dat o hotărâre și a transmis dosarul Curții Supreme pentru o hotărâre. La 31 ianuarie 2003, Curtea Supremă a respins petiția procurorului și a returnat cazul Curții de District Toruń pentru examinare. Prima audiere a fost programată pentru 27 și 28 mai 2003. Se pare că au avut loc 12 audieri după data respectivă. Se pare că procedurile sunt pendente; totuși, reclamantul, care a îndeplinit alte condamnații, nu a prezentat nicio informație cu privire la această chestiune. Procedințe în temeiul Legii din 2004 La 7 octombrie 2004, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Toruń în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângeri privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sędowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea 2004”). Reclamantul a solicitat o hotărâre declarând că lungimea procedurii în fața Curții de District Toruń a fost excesivă și o atribuire a unei juste satisfacții în valoare de 10 000 de zloti polonez (PLN) (aprox. 2500 EUR). La 24 noiembrie 2004, Curtea Regională a dat o hotărâre și a confirmat că procedura între 1 iulie 2001 și 3 octombrie 2002 a fost lungă, deoarece nu s-a luat nici o acțiune pentru încheierea procesului. Cu toate acestea, instanța nu a acordat nicio compensație. , că reclamantul în plângerea sa a exprimat dorința ca orice acordare de compensare acordată să fie acordată carității și, în opinia instanței, a indicat în mod implicit că nu a suferit niciun prejudiciu. Legea și practicile interne relevante referitoare la remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii. HOTĂRÂREA La 16 octombrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 10 000 PLN (o mie de zloți polonezi) dlui Janusz Skórski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului”. La 22 octombrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 10.000 PLN ( zece mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl petrece în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului”. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului