Mochejski împotriva Poloniei

Reclamantul este un național polonez, născut în 1948. El este avocat și trăiește în Varșovia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 iulie 1993, reclamantul a depus la Curtea de District din Varșovia (Sād Rejonowy) o acțiune împotriva Ministerului Afacerilor Externe pentru care a lucrat ca viceconsul la Consulul General Polonez din New York până la 31 august 1992. A solicitat compensații pentru biletele de avion pe care le-a cumpărat pentru el și pentru familia sa, pentru a reveni din New York în Polonia. La 5 august 1993, cazul reclamantului a fost transferat la a doua secțiune civilă a Curții de District din Varșovia. La 2 decembrie 1993, Secțiunea civilă a doua a hotărât că cazul ar trebui transmis la Secțiunea de Muncă a Curții de District din Varșovia în ceea ce privește o cerere bazată pe dreptul muncii.

La 23 martie 1994, cazul a fost primit de registrul Secțiunii de Muncă. Prima audiere a fost fixată pentru 23 iunie 1994. La 22 iunie 1994, inculpatul a solicitat instanței să amâneze audierea, deoarece avocatul său a fost în concediu, iar depunerea scrisă a reclamantului a fost extinsă. În timpul audierii care au avut loc la 23 iunie 1994, instanța a hotărât să o suspende până la 6 octombrie 1994. La 6 octombrie 1994, ședința a fost suspendată până la 12 ianuarie 1995, în timp ce judecătorul președinte a fost în concediu de boală. La 17 octombrie 1994, instanța a solicitat inculpatului să prezinte un răspuns la declarația reclamantului. În cursul audierii din 12 ianuarie 1995, Curtea a hotărât că un anumit M.B., angajat al inculpatului, ar trebui să fie auzit ca martor și a suspendat audierea până la 20 aprilie 1995. În același timp, instanța a ordonat inculpatului să-i furnizeze adresa M.B.

La 24 ianuarie 1995, inculpatul a informat Curții că M.B. Locuia în New York, unde a fost numit consul la Consulatul General al Republicii Polone. Audierea din 20 aprilie 1995 a fost suspendată ca martorul M.B. nu a fost prezent. La 11 septembrie 1995 și 11 octombrie 1996, Curtea de District a solicitat Departamentului de Drept Internațional al Ministerului Justiției să furnizeze dovezi de la M.B. Într-o scrisoare din 15 ianuarie 1997, Ministerul Justiției a informat președintele Curții de District că s-a confruntat cu dificultăți de la M.B. De asemenea, a recomandat președintelui că ar putea dori să pregătească o altă cerere de a obține dovezi de la martorul respectiv și să-l prezinte direct misiunii diplomatice poloneze în cauză în Statele Unite.

La 9 iulie 1997, Curtea de District a solicitat din nou Ministerului Justiției să-l asista pentru a primi dovezi de la M.B. La 22 iulie 1997, inculpatul a prezentat o declarație scrisă corect certificată făcută de M.B. La o dată neespecificată în 1997 M.B. s-a întors la Varșovia, unde a continuat să lucreze pentru inculpat. Următoarea ședință a avut loc la 10 decembrie 1997 la ora 11.00. a fost suspendat după ce avocatul pentru inculpat a informat Curtea că M.B. nu a putut participa deoarece a fost în vacanță în afara Varșoviei. Reclamantul susține că în după-amiaza acelei zile a făcut un apel telefonic la M.B. care a fost în biroul său din Varșovia și care l-a informat că, deși formal el a fost în concediu, el a venit la muncă în acea zi.

Audierea din 8 aprilie 1998 a fost suspendată după ce instanța a luat dovezi de la M.B. și a solicitat reclamantului să prezinte copii ale polițelor de asigurare pe care le-a cumpărat înainte de plecarea din Statele Unite. Audierea din 25 mai 1998 a fost suspendată din cauza bolii judecătorului președinte. La 28 septembrie 1998 a avut loc ultima audiere înainte de prima instanță. La 5 octombrie 1998, Curtea de district din Varșovia a pronunțat o hotărâre care a respins acțiunea reclamantului. La 3 noiembrie 1998, reclamantul a fost preluat cu hotărârea motivată a Curții de district. La 4 noiembrie 1998, reclamantul a depus la Curtea Regională din Varșovia un recurs împotriva hotărârii Curții de district.

La 10 noiembrie 1998, recursul reclamantului a fost transmis inculpatului. La 5 ianuarie 1999, inculpatul a prezentat Curtea Regională de Varșovia răspunsul său. La 7 ianuarie 1999, Curtea Regională a pronunțat o audiere. La 21 ianuarie 1999, Curtea a pronunțat o hotărâre în care a acordat reclamantului 1,789 USD, împreună cu dobândă și a respins partea rămasă a cererii sale. La 22 aprilie 1999, Reclamantul a depus la Curtea Supremă (Sīd Najwyższy) un recurs de casație. La 22 iulie 1999, Curtea Supremă a respins recursul deoarece un astfel de remediu nu a fost furnizat în cazul reclamantului, deoarece cererea sa a fost sub pragul PLN 5.000 stabilit de legislația privind apelurile de casație.

În plus, instanța a observat că recursul de casație a fost depus de către reclamant în loc de avocat calificat. La 31 decembrie 1999, reclamantul a depus Curtea Supremă un recurs suplimentar care a contestat decizia de respingere a recursului său de casă. La 23 martie 2000, Curtea Supremă a respins recursul deoarece un astfel de remediu nu a fost furnizat de lege.

The applicant is a Polish national, born in 1948. He is a lawyer and lives in Warsaw. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 27 July 1993 the applicant filed with the Warsaw District Court (Sąd Rejonowy) an action against the Ministry of Foreign Affairs for which he used to work as a vice-consul at the Polish Consulate General in New York until 31 August 1992. He claimed compensation for the airplane tickets he had purchased for himself and his family in order to return from New York to Poland. On 5 August 1993 the applicant’s case was transferred to the Second Civil Section of the Warsaw District Court. On 2 December 1993 the Second Civil Section decided that the case should be transmitted to the Labour Section of the Warsaw District Court as it concerned a claim based on labour law.

On 23 March 1994 the case was received by the registry of the Labour Section. The first hearing was fixed for 23 June 1994. On 22 June 1994 the defendant requested the court to postpone the hearing as its counsel was on leave and the applicant’s written submissions were extensive. During the hearing held on 23 June 1994 the court decided to adjourn it until 6 October 1994. On 6 October 1994 the hearing was adjourned until 12 January 1995 as the presiding judge was on sick leave. On 17 October 1994 the court requested the defendant to submit a reply to the applicant’s statement of claim. During the hearing held on 12 January 1995 the court decided that a certain M.B., an employee of the defendant, should be heard as a witness and adjourned the hearing until 20 April 1995. At the same time the court instructed the defendant to provide it with the address of M.B.

On 24 January 1995 the defendant informed the court that M.B. was living in New York where he had been appointed as a consul at the Consulate General of the Republic of Poland. The hearing held on 20 April 1995 was adjourned as the witness M.B. was not present. On 11 September 1995 and 11 October 1996 the District Court requested the Department of International Law of the Ministry of Justice to take evidence from M.B. In a letter of 15 January 1997 the Ministry of Justice informed the President of the District Court that it faced difficulties in taking evidence from M.B. It also advised the President that he might wish to prepare another request for taking evidence from that witness and submit it directly to the concerned Polish diplomatic mission in the United States.

On 9 July 1997 the District Court again requested the Ministry of Justice to assist it in taking evidence from M.B. On 22 July 1997 the defendant submitted a duly certified written statement made by M.B. On an unspecified date in 1997 M.B. returned to Warsaw, where he continued to work for the defendant. The next hearing held on 10 December 1997 at 11 a.m. was adjourned after the counsel for the defendant informed the court that M.B. could not attend since he was on vacation outside Warsaw. The applicant submits that in the afternoon of that day he made a phone call to M.B. who was in his office in Warsaw and who informed him that although formally he was on leave, he had nevertheless come to work on that day.

The hearing held on 8 April 1998 was adjourned after the court took evidence from M.B. and requested the applicant to submit copies of insurance policies which he had purchased before his departure from the United States. The hearing held on 25 May 1998 was adjourned due to the illness of the presiding judge. On 28 September 1998 the last hearing before the first-instance court took place. On 5 October 1998 the Warsaw District Court delivered a judgment dismissing the applicant’s action. On 3 November 1998 the applicant was served with the reasoned judgment of the District Court. On 4 November 1998 the applicant lodged with the Warsaw Regional Court an appeal against the judgment of the District Court.

On 10 November 1998 the applicant’s appeal was transmitted to the defendant. On 5 January 1999 the defendant submitted to the Warsaw Regional Court its reply. On 7 January 1999 the Regional Court held a hearing. On 21 January 1999 the court delivered a judgment in which it awarded the applicant USD 1,789 together with interest and dismissed the remaining part of his claim. On 22 April 1999 the applicant lodged with the Supreme Court (Sąd Najwyższy) a cassation appeal. On 22 July 1999 the Supreme Court rejected the appeal because such a remedy was not provided in the applicant’s case since his claim was below the PLN 5,000 threshold set by the legislation for cassation appeals. In addition, the court observed that the cassation appeal had been lodged by the applicant instead of qualified counsel.

On 31 December 1999 the applicant lodged with the Supreme Court a further appeal challenging the decision rejecting his cassation appeal. On 23 March 2000 the Supreme Court rejected the appeal because such a remedy was not provided by law.