CtEDO 27.08.2002 Auto

B.R. v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
27.08.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
B.R. v. POLAND (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 43316/98 de B. R. împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 27 august 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza, dna Pellonpää dna Palm Fischbach Casadevall Maruste Garlicki judecători și dl M. O’Boyle Grefier Având în vedere cererea depusă la 15 iulie 1997, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național polonez, care s-a născut în 1960 și locuiește în Varșovia. El nu este reprezentat legal în fața Curții. Guvernul contestat este reprezentat de dl Krzysztof Drzewicki, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 iunie 1994, reclamantul a fost acuzat că a fost forțat un martor în procesul său de divorț pentru a retrage mărturia ei. La 12 iulie 1994, Procurorul districtului Varșovia ( Prokurator Rejonowy ) a depus Curtea de district din Varșovia ( Sād Rejonowy ) un proiect de pronunțare în legătură cu această acuzație. La 20 iunie 1994, procurorul a prezentat Curtea de District un alt proiect de pronunțare împotriva reclamantului. Reclamantul a fost acuzat de violență domestică împotriva soției sale. La 13 iulie și 13 septembrie 1994, el a solicitat numirea unui avocat de asistență juridică. La 15 septembrie 1994, Curtea de district Varșovia s-a alăturat acestor două cazuri. La 23 septembrie 1994, Curtea a desemnat un avocat pentru reclamant. La 27 septembrie 1994, precum și la 4 și 7 octombrie 1994, reclamantul a prezentat judecătorului mai multe elemente de probă. Curtea a desfășurat audieri la 10 și 11 octombrie 1994. În ultima dată a ordonat examinarea psihiatrică a reclamantului. La 2 decembrie 1994, avizul psihiatric a fost prezentat Curții. La 1 februarie 1995, Curtea a suspendat o audiere, în calitate de martor M., a cărui examinare a fost solicitată de reclamant, nu a apărut. Curtea a stabilit că martorul rezistă în străinătate, în Franța sau Germania. A ordonat poliției să afle când acest martor se va întoarce în Polonia. La 8 februarie, precum și la 9, 20 și 29 martie 1995, reclamantul a prezentat noi cereri privind probele. La 24 aprilie 1995, poliția a informat instanța că martorul M era încă în străinătate. La 14 septembrie 1995, reclamantul a solicitat să fie programată o nouă ședință în acest caz. La 19 septembrie 1995, el a informat instanța că M s-a întors deja în Polonia. Cu toate acestea, la 8 octombrie 1995, după ordinul instanței, poliția a stabilit din nou că M se află în străinătate. La 8 noiembrie 1995, Curtea a informat reclamantul că singurul motiv pentru care auzile nu erau programate era că au fost martori de absența lui M. La 15 noiembrie 1995, reclamantul a informat instanța cu privire la supușia întoarcere a lui M în Polonia și a specificat locul său de reședință. Poliția a constatat din nou că M este încă în străinătate. La 27 noiembrie 1995, procurorul de district din Varșovia a prezentat Curtei un alt proiect de pronunțare în care a acuzat reclamantul de evaziune a plății de întreținere pentru fiica sa. La 11 și 12 decembrie 1995, reclamantul a depus la instanță alte cereri privind dovezile. Ședința prevăzută pentru 18 martie 1996 a fost suspendată din cauza bolii judecătorului președinte. După această dată, instanța nu a programat nici o audiere până la 8 iunie 2000. La 18 aprilie 1996, a aderat la procesul de inculpare din 27 noiembrie 1995. La 22 aprilie 1996, instanța a informat reclamantul că, datorită modificării judecătorului președinte, audierile suplimentare vor fi programate numai în a doua jumătate a anului 1996. La 29 aprilie 1996, reclamantul a solicitat să examineze separat toate cazurile sale care au fost aderate, iar ulterior, el a fost informat că nu există niciun recurs împotriva hotărârii din 18 aprilie 1996 și că cazul trebuie reluat din cauza modificării judecătorului președinte. La 10 și 23 mai 1996, reclamantul a cerut din nou ca martorul M să fie convocat să apară în fața instanței. Apoi, el a solicitat, de asemenea, să fie programată o audiere. La 8 iunie 2000, instanța a ordonat examinarea psihiatrică a reclamantului, la cererea avocatului său. La 27 iunie 2000, reclamantul a solicitat numirea unui alt avocat pentru el și-a exprimat îndoielile cu privire la imparțialitatea instanței. În răspunsul la cererea instanței, la 14 iulie 2000, reclamantul a specificat că nu a fost intenția sa de a contesta participarea judecătorilor la procedura. La 25 august 2000, reclamantul a solicitat permisiunea de a înregistra cursul audierii la înregistratorul său. După refuzul judecătorului președinte, reclamantul a decis să părăsească sala de judecată și a contestat participarea la procedura judecătorului președinte. La 30 august 2000, Curtea de district din Varșovia a respins cererea reclamantului. La 11 septembrie 2000, reclamantul a solicitat instanței să anuleze hotărârile din 25 și 30 august 2000. La 11 octombrie 2000, instanța a ordonat un alt examen psihiatric al reclamantului, având în vedere faptul că cele două avize psihice emise în cursul procedurii respective erau incomplete și superficiale. La 7 martie 2001, instanța a ordonat o anchetă cu privire la dacă reclamantul a fost examinat pentru decembrie 2000 și atunci când avizul psihiatric va fi depus. Registrul instanței a stabilit că examinarea a fost aranjată pentru 30 mai 2001. Judecătorul președinte a ordonat ca reclamantul să fie adus la spitalul psihiatric de către poliție. În iunie 2001, avizele psihice și psihologice au fost prezentate Curtei. Experții au declarat că examinarea generală a sănătății mentale a reclamantului va necesita observarea sa într-un spital psihiatric. Procedurile sunt încă în așteptare. Reclamarea reclamantului se referă la durata procedurii, care a început la 8 iunie 1994 și sunt încă în suspensie. Prin urmare, acestea au durat deja 8 ani, 2 luni și 19 zile. Potrivit reclamantului, durata procedurii este încălcarea cerinței de „tempo rațional” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul respinge afirmația. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „templ rezonabil” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară examinarea meritelor acestei plângeri. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea este admisibilă, fără a prejudeca fondurile cazului. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă