P.O. împotriva Poloniei

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALă No. 42618/98 de către P.O. împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care așeză la 3 februarie 2004 în calitate de cameră compusă de: Dl Nicolas Bratza Președintele Pellonpäää dna Strážnická Casadevill Maruste Garlicki, dna Fura-Sandström, judecători și dl O’Boyle Grefierul Sectorului Secțiunii O’Boyle Având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 26 martie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere hotărârea parțială a Curții din 14 ianuarie 2003, având în vedere hotărârea deliberată, hotărând după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl P.O., este un național polonez născut în 1965 și trăiește în Wrocław, Polonia.

Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 iulie 1995, reclamantul a fost arestat în bănuială de asasinare. La 24 noiembrie 1995, autoritățile judiciare au depus la Curtea Regională Wrocław (Sād Wojewódzki ) o procedură de acuzare împotriva reclamantului. Curtea de judecată a avut loc în total 12 audieri și la 31 octombrie 1997 a hotărât. La 19 decembrie 1997, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii Curții Regionale. La 30 ianuarie 1998, reclamantul a solicitat Curtea de Apel Wrocław (Sād Apelacyjny să fie adusă din închisoare la ședință. La 12 Februarie 1998 Curtea a refuzat cererea sa, având în vedere faptul că prezența sa era inutile, deoarece instanța ar hotărî cauza pe baza probelor prezentate Curții Regionale.

La 19 februarie 1998, Curtea de Apel Wroclaw a avut o audiere și a dat hotărâre. Acesta a schimbat hotărârea de primă instanță în favoarea reclamantului prin reducerea condamnării. La 20 mai 1998, reclamantul a depus un recurs de cassare la Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ). La 23 noiembrie 2000, Curtea Supremă a respins recursul de cassare al reclamantului. Reclamantul a fost reprezentat de un avocat în fața tuturor instanțelor menționate mai sus. Evenimentele care au avut loc după notificarea cazului la 22 ianuarie 2003 Registratorul a trimis o scrisoare reclamantului, comunicându-i că Curtea a hotărât să anunte cererii sale către Guvernul Polonez. Reclamantul nu a răspuns. La 10 aprilie 2003, Guvernul a prezentat observațiile scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cererii.

La 14 aprilie 2003, reclamantul a fost invitat să depună declarația în răspuns până la 16 mai 2003. Reclamantul nu a respectat termenul stabilit pentru prezentarea observațiilor sale și nu a solicitat nici o prelungire a Curții. La 25 august 2003 Registrul a trimis o altă scrisoare reclamantului. I s-a cerut să explice nerespectarea procedurii stabilite în cazul său. Reclamantul a fost informat în continuare că, dacă nu răspunde la scrisoarea respectivă în termen de patru săptămâni, Curtea ar putea concluziona că nu mai are intenția de a-și continua cererea. Reclamantul nu a răspuns. O altă scrisoare a fost trimisă reclamantului prin postul înregistrat la 29 octombrie 2003 care a solicitat confirmarea dacă dorește să continue cu cererea.

El a fost recomandat că dacă nu a fost primit niciun răspuns până la 25 noiembrie. 2003 Curtea ar lua în considerare eliminarea cazului din lista sa. Iese din recunoașterea respectivă a primirii (semnată de reclamant) că scrisoarea i-a fost transmisă la 10 noiembrie 2003. Reclamantul nu a reluat până în prezent corespondența cu Curtea. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. DREPTUL Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă” prevăzută la articolul § 1 din Convenție. Guvernul contestat a invitat Curtea să respingă cererea ca fiind, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție.

Cu toate acestea, având în vedere evenimentele care au avut loc după notificarea cererii au fost transmise guvernului polonez și după ce și-au prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, Curtea consideră că nu trebuie să se ocupe în mod substanțial de prezenta cerere și că ar trebui să se aplice art. 37 § 1 din convenție. Această dispoziție, în partea sa relevantă, reține: „1.

În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, necesită acest lucru.” În acest sens, Curtea constată că reclamantul nu a prezentat în termen de timp răspunsul său la observațiile prezentate de guvernul contestat la 10 aprilie 2003. El nu a răspuns, de asemenea, la două alte comunicări din Registrul Curții, din care ultima a fost o scrisoare înregistrată din 29 octombrie 2003. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își continue cererea și că nu mai este justificat să continue examinarea cazului său.

În plus, Curtea nu constată niciun motiv de caracter general, astfel cum este definit la art. 37 § 1 în amendă, care ar impune continuarea procedurii în temeiul acestei dispoziții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să scoată cazul din listă. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

Application no. 42618/98 by P.O. against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3 February 2004 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr M. Pellonpää , Mrs V. Strážnická , Mr J. Casadevall , Mr R. Maruste , Mr L. Garlicki , Mrs E. Fura-Sandström, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 26 March 1998, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having regard to the Court’s partial decision of 14 January 2003, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr P.O., is a Polish national who was born in 1965 and lives in Wrocław, Poland.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 8 July 1995 the applicant was arrested on suspicion of manslaughter. On 24 November 1995 the prosecuting authorities filed with the Wrocław Regional Court ( Sąd Wojewódzki ) a bill of indictment against the applicant. The trial court held in total twelve hearings and on 31 October 1997 it gave judgment. On 19 December 1997 the applicant lodged an appeal against the Regional Court’s judgment. On 30 January 1998 the applicant requested the Wrocław Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) to be brought from prison to the hearing. On 12 February 1998 the court refused his request, considering that his presence was unnecessary as the court would decide the case on the basis of the evidence presented to the Regional Court.

On 19 February 1998 the Wrocław Court of Appeal held a hearing and gave judgment. It changed the first-instance judgment in favour of the applicant by reducing the sentence of imprisonment. On 20 May 1998 the applicant lodged a cassation appeal with the Supreme Court ( Sąd Najwyższy ). On 23 November 2000 the Supreme Court dismissed the applicant’s cassation appeal. The applicant was represented by a lawyer before all the above mentioned courts. B. Events that took place after the case was communicated On 22 January 2003 the Registrar sent a letter to the applicant, informing him that the Court had decided to give notice of his application to the Polish Government. The applicant did not reply.

On 10 April 2003 the Government submitted their written observations on the admissibility and merits of the application. On 14 April 2003 the applicant was invited to file his pleading in reply by 16 May 2003. The applicant did not comply with the time-limit fixed for the submission of his observations. Nor did he ask the Court for any extension. On 25 August 2003 the Registry sent another letter to the applicant. He was asked to explain his failure to observe the procedure fixed in his case. The applicant was further informed that if he failed to respond to that letter within four weeks, the Court might conclude that he no longer intended to pursue his application. The applicant did not reply.

A further letter was sent to the applicant by registered post on 29 October 2003 seeking confirmation as to whether he wished to continue with the application. He was advised that if no response was received by 25 November 2003 the Court would consider striking the case out of its list. It emerges from the relevant acknowledgement of receipt (signed by the applicant) that the letter was delivered to him on 10 November 2003. The applicant has not to date resumed his correspondence with the Court. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings. THE LAW The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement laid down in Article 6 § 1 of the Convention.

The respondent Government invited the Court to reject the application as being manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. However, the Court, having regard to the events that occurred after the notice of the application had been given to the Polish Government and after they had submitted their observations on the admissibility and merits of the case, considers it does not have to deal substantively with the present application and that Article 37 § 1 of the Convention should be applied. That provision, in its relevant part, reads: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” In this respect the Court notes that the applicant failed to submit within the time-limit his reply to the observations submitted by the respondent Government on 10 April 2003. He has also failed to respond to two further communications from the Registry of the Court, the last of which was a registered letter dated 29 October 2003. In the circumstances, the Court concludes that the applicant does not intend to pursue his application and that it is no longer justified to continue the examination of his case.

Furthermore, the Court finds no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , that would require it to continue the proceedings by virtue of that provision. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the case out of the list. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Registrar President