CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE G.F. ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE G.F. ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA G.F. ȘI ALTELE c. ITALIA Cerere nr. 44522/98 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINIF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul G.F. și al altor cauze c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. Ress președintele Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad-hoc, și al dlui V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o instanță îndreptată împotriva Republicii Italiene și inclusiv cetățeni italieni, G.F. și L.C. și dnii M., A. și F.C. ( Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. La 20 iulie 1979, reclamanții au atribuit cinci persoane în fața Tribunalului din Cagliari pentru a obține împărtășirea unei moșteniri. Întocmirea cazului a început la 19 octombrie 1979 cu numirea unui expert, care a depus jurământul la 16 noiembrie 1979. Cele șase audieri stabilite între 22 februarie 1980 și 29 mai 1981, unul a fost dat în judecată și cinci a fost dat în judecată pentru că expertul nu a depus la grefa raportul său. La 30 octombrie 1981, noul consiliu al unuia dintre inculpati s-a constituit în fața judecătorului. Cele patru audieri stabilite între 19 februarie 1982 și 10 decembrie 1982, trei dintre ele au vizat un complet de competență și unul de împărțire. Cele patru audieri stabilite între 15 aprilie 1983 și 10 octombrie 1985 au fost trimise din oficiu. La 4 martie 1986, noul consiliu al unuia dintre inculpați s-a constituit în fața judecătorului. La 3 iunie 1986, părțile au solicitat adoptarea proiectului de împărțire și judecătorul și-a rezervat decizia. ; printr-o ordonanță în afara instanței din 21 iulie 1986, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, judecătorul a reportat la cauza la 16 septembrie 1986, deoarece părțile nu au dat grefei dosarul. În ziua următoare, judecătorul și-a rezervat decizia cu privire la cererea de vânzare a unei clădiri deținute în coproprietate de mai multe părți și de adoptare a proiectului de împărțire ; printr-o ordonanță în afara audierii din 29 septembrie 1986, al cărei text a fost depus la grefa din 4 octombrie 1986, judecătorul a acceptat prima cerere și a fixat la cinzeci și cinci de ani la data de 19 ianuarie 1987 pentru adoptarea proiectului de împărțire. La acea dată, la data la care prezentarea concluziilor a fost stabilită la 24 februarie 1987. În ziua aceea, o altă persoană a intervenit în mod voluntar în procedură și a fost amânată la 14 iulie 1987. Cu toate acestea, la această audiere, judecătorul a numit un nou expert, care a depus jurământul la 29 iulie 1987. În ianuarie 1988. După patru audieri, care au fost revocate deoarece expertul nu a depus la grefa raportul său, la 27 noiembrie 1990 judecătorul a revocat mandatul său și a numit un nou expert, care a depus jurământul în aceeași zi. Paisprezece audieri stabilite între 26 martie 1991 și 16 În decembrie 1996, doisprezece dintre cei care au depus memoriul și completarea acestuia, unul privind depunerea memoriilor și unul a fost amânat la cererea unuia dintre pârâti fără opoziție din partea reclamanților. Au avut loc audierile din 30 iunie 1997 și 2 martie 1998 privind proiectul de partajare și, respectiv, depunerea de documente. La data de 8 februarie 1999 a fost stabilită de instanță din oficiu, cea stabilită la 14 mai 1999, a fost legată de proiectul de împărțire. Cele trei audieri stabilite între 29 octombrie 1999 și 8 februarie 2000 au vizat cererea unui complet de competență. La 27 iunie 2000 și 26 martie 2001, audierile au fost retrimise la cererea părților. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul "timpul rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 20 iulie 1979 și era încă în curs de desfășurare la 28 mai 2001. 10. La această dată, Curtea reamintea că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite desfacerea de către Înalta P ă r ț i contractante a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 42 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamanților suma solicitată pentru prejudiciul moral, și anume 8 400 000 ITL pentru fiecare solicitant. Costuri și cheltuieli de judecată 16. Solicită, de asemenea, suma globală de 37 009 507 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 640 118 ITL pentru cele suportate în fața Curții. 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma globală de 6 000 000 ITL toate costurile și acordă fiecărui reclamant 1 250 000 ITL. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l DE ACEASTA, CURȚA, ÎN LÂNĂ, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 8 400 000 (8 milioane 400 000) lire italiene pentru daune morale și 1 250 000 (un milion două sute cincizeci de mii) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE F.C. ET F.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE F.C. ET F.G. c. ITALIE ( Requête n° 44523/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-10-23
0,98
AFFAIRE G. ET C.C. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE G. ET C.C. c. ITALIE (Requête n° 44510/98) ARRÊT STRASBOURG 23 octobre 2001 DÉFINITIF 27/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE G.C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE G.C. c. ITALIE (Requête n° 44441/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme avant la par
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE (Requête n° 49302/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă