CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE F.C. ET F.G. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE F.C. ET F.G. c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA F.C. ȘI F.G. c. ITALIA Cerere nr. 44523/98 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINITIVF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul F.C. și F.G. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress Președintele Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad hoc, și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care și resortisanți italieni, domnul Fi.C. și domnul F.G. ( La 13 noiembrie 1998, cererea a fost înregistrată sub numărul de dosar 44523/98. Guvernul italian (atmosfera este reprezentată de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. ÎN FAȚĂ printr-o hotărâre din 22 mai 1995, al cărei text a fost depus la grefă la 23 mai 1995, Tribunalul din Trapani a declarat falimentul reclamanților în calitate de asociați ai societății F., care au fost deja declarați faliți de aceeași instanță la 25 octombrie 1991. O primă audiere a avut loc la 25 septembrie 1995. După verificarea situației creanțelor în cursul celor patru audieri care au avut loc între 12 decembrie 1995 și 5 noiembrie 1996, judecătorul comisar ( În același timp, la 21 iunie 1995, reclamanții s-au opus hotărârii Tribunalului din Trapani din 22 mai 1995. Încheierea cauzei la 21 noiembrie 1995. La 20 februarie 1996, judecătorul și-a rezervat hotărârea cu privire la admiterea mijloacelor de probă ; printr-o ordonanță în afara audierii din 16 mai 1996, al cărei text a fost depus la grefa în aceeași zi, judecătorul a aprobat martorii, a ordonat depunerea documentelor, a numit un expert și a fixat pentru jurământul acestuia din urmă la tribunalul din 25 iunie 1996. Din cele șapte audieri stabilite între 4 octombrie 1996 și 21 octombrie 1998, o declarație a fost restantă și șase a fost pronunțată la audierea martorilor. La 21 aprilie 1999, judecătorul a acceptat documente și a fixat la cinzeci și cinci de zile de prezentare a concluziilor la 19 ianuarie 2000. În ziua următoare, la 28 ianuarie 2000 tribunalul a respins cererea reclamanților prin hotărârea din 27 aprilie 2000, al cărei text a fost depus la gref la 8 septembrie 2000, instanța a respins cererea acestora. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. Această perioadă care trebuie luată în considerare a început la 22 mai 1995 și a fost încheiată la 8 septembrie 2000. 11. Prin urmare, a durat cinci ani și trei luni. 12. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerința în măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. În măsura în care a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerina În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 16. Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 10 000 000 ITL pentru prejudiciile morale. Taxa și cheltuielile de judecată 17. Solicită, de asemenea, 17 583 984 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 200 000 ITL pentru cele suportate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi § 30. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma globală de 200 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordă fiecărui reclamant 100 000 ITL. Interese moratorii 19. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L.UNANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 10 000 000 (zece milioane) lire italiene pentru daune morale și 100 000 (o sută de mii) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE G.F. ET AUTRES c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE G.F. ET AUTRES c. ITALIE ( Requête n° 44522/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE A.M. ET S.I. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE Am.M. ET S.I. c. ITALIE ( Requête n° 49353/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-23
0,98
AFFAIRE G. ET C.C. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE G. ET C.C. c. ITALIE (Requête n° 44510/98) ARRÊT STRASBOURG 23 octobre 2001 DÉFINITIF 27/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2000-11-16
0,98
AFFAIRE F., T. ET E. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE F., T. ET E. c. ITALIE (Requêtes n° s 46524/99 et 46525/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il
Sursă