CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE A.M. ET S.I. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE A.M. ET S.I. c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA AM.M. ȘI S.I. c. ITALIA Cerere nr. 49353/99 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINITIVF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Am.M. și S.I. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Ress președintele Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad-hoc, și al dlui V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și resortisanți italieni, dl Am.M. și dl. S.I. ( Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. La 30 ianuarie 1982, societatea C. i-a numit pe reclamanți și pe alte 12 persoane în fața Tribunalului din Civitavecchia pentru a obține împărțirea unei clădiri. 1983, reclamanții au solicitat o legătură între această cauză și o altă cauză, pe care o depuneseră împotriva reclamantei, cu privire la executarea unui contract de construcție. Aceasta sa opus, dat fiind că obiectul celei de a doua cauze era diferit de prezenta cauză. După două ședințe, la 31 septembrie 1983, judecătorul a dispus joncțiunea cauzelor. September 1984, judecătorul a numit un expert, care a depus jurământul la 4 aprilie 1984. La 3 octombrie 1984, tribunalul a fost amânat din oficiu la 1 februarie 1985 din cauza mutației judecătorului de punere în funcțiune. Cele paisprezece audieri care au urmat, între 14 iunie 1985 și 4 iulie 1990, au vizat raportul de competență și două completări de competență. Părțile și-au prezentat concluziile la 19 decembrie 1990 și tribunalul a decis împărțirea proprietății. printr-o ordonanță din aceeași zi, tribunalul a dispus continuarea procedurii pentru a estima valoarea imobilului. La 3 iunie 1993, reclamanții au făcut apel la tribunalul din Roma pentru a le fi atribuit dreptul de proprietate în litigiu. În ianuarie 1994, părțile și-au prezentat concluziile. Lanțul de pledoarii a avut loc la 29 martie 1995. Printr-o ordonanță din 5 aprilie 1995, al cărei text a fost depus la grefa din 19 aprilie 1995, curtea redeschisă pentru o suplimentară de expertiză. Două ședințe mai târziu, la 8 aprilie 1995, În februarie 1996, părțile și-au prezentat din nou concluziile. Lanțul de pledoarii stabilit la 18 decembrie 1996 a fost amânat din oficiu la 26 martie 1997. Prin hotărârea din 9 aprilie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 8 mai 1997, Curtea a dat dreptul la recursul reclamanților. Între timp, procedura în primă instanță a continuat și s-a stabilit o audiere la 7 octombrie 1992. Șase audieri mai târziu, ședința a fost programată pentru 5 aprilie. Această audiere a fost suspendată din oficiu la 31 aprilie. Mai 1995. În ziua următoare, nu s-a ținut de cuvânt pentru că în acea zi avocații au făcut grevă. La 28 mai 1995, încuviințarea a fost amânată din oficiu la 3 aprilie 1996. La 9 octombrie 1997 pentru a se proceda la separarea celor două cauze atașate. Această audiere a fost inițiată din oficiu la 17 decembrie 1997. Cele trei audieri stabilite între 24 iunie 1998 și 31 martie 1999 au vizat depunerea anumitor documente, pe care instanța de apel din Roma nu le-a trimis încă. Audiențele stabilite la 7 iulie și 27 octombrie 1999 au vizat cererea de disjuncție a celor două proceduri, atașate anterior. La 22 decembrie 1999 și 1 martie 2000, audierile au fost retrimise la cererea părții reclamante și a doi dintre cei paisprezece pârâti. La 21 iunie 2000, instanța a fost retrimisă la 14 martie 2001, din cauza absenței părții reclamante și a zece dintre cei paisprezece pârâti. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul "timpul rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. 13 Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).14, după examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. lira italiană (ITL) pentru prejudiciul material și 50 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 17. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde suma solicitată pentru prejudiciul moral, și anume 25 000 000 000 ITL pentru fiecare solicitant. Costuri și cheltuieli de judecată 18. Solicită, de asemenea, 12 930 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale. Interese moratorii 20. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. PRIN CES, CURTEA, ÎN L A spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 25 000 000 (25 milioane) lire italiene pentru daune morale că această sumă va crește cu un interes simplu de 3,5 % la an începând cu Expiră acest termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în limba franceză și apoi comunicată în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Res Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-12-06
0,98
AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE (Requête n° 49302/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-10-25
0,98
AFFAIRE F.C. ET F.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE F.C. ET F.G. c. ITALIE ( Requête n° 44523/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-12-11
0,98
AFFAIRE P. ET M.O. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE P. et M.O. c. ITALIE (Requête n° 51692/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE I.P.E.A. S.R.L. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE I.P.E.A. S.R.L. c. ITALIE ( Requête n° 44418/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE M.I. ET E.I. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE M.I. ET E.I. c. ITALIE (Requête n° 49305/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
Sursă