AFFAIRE M.I. ET E.I. c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

06.12.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE M.I. ET E.I. c. ITALIE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA M.I. ȘI E.I. c. ITALIA (solicitarea nr. 49305/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 decembrie 2001 DEFINITIVF 06/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul M.I. și E.I. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii. Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve judecători Ferrari Bravo, judecător ad hoc, și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 15 noiembrie 2001, rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și resortisanți italieni, dnii M.I. și E.I. ( La 2 iulie 1999, cererea a fost înregistrată sub numărul de dosar 49305/99. Reclamanții sunt reprezentați de domnul Gandolfo, avocat la Marsala (Trapani). Guvernul italian este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă la 28 noiembrie 2000. În noiembrie 2001, Curtea și-a reformulat secțiunile [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită noii secțiuni. DEFINIȚIE printr-un act notificat la 25 februarie 1991, reclamanții l-au numit pe dl G.I. și pe dl. C.I. în fața judecătorului de instanță din Marsala pentru a-i vedea condamnați să nu-și mai parcheze vehiculele pe o parte a proprietății. Prima audiere a avut loc la 10 aprilie 1991. După ce a declarat că dl G.I. și dl. C.I. nu funcționează, judecătorul a trimis cazul la 13 noiembrie 1991, la data la care aceștia din urmă s-au constituit în procedură, iar reclamanții au solicitat o trimitere în instanță pentru a depune memoriile lor în răspuns. La 22 ianuarie 1992, martorii au fost audiați și au fost revocați la 25 martie 1992 din cauza absenței reclamanților. La acea dată, judecătorul a desemnat un expert care, absent la următoarele două audieri (17 iunie și 15 iulie 1992), a depus jurământul la 22 iulie 1992. Martie 1993 au fost amânate în așteptarea raportului de competență și, respectiv, pentru a permite părților să examineze acest document. După o audiere, la 2 iunie 1993 judecătorul a invitat părțile să se prezinte personal la 7 La această dată, judecătorul a decis să convoace expertul la 27 octombrie 1993 pentru a obține clarificări. La 24 noiembrie 1993, judecătorul a respins cererea de admitere a unui martor formulat de inculpați. September 1994, după cinci audieri, printre care o trimitere la cererea reclamanților, una la cererea inculpaților și una din cauza absenței părților, judecătorul a declarat că a închis punerea în funcțiune. printr-o hotărâre din 29 octombrie 1994, al cărei text a fost depus la grefă la 1 decembrie 1994, judecătorul a acceptat cererea reclamanților. printr-un act notificat la 20 aprilie 1995, domnul G.I. și M. Prima audiere a avut loc la 4 octombrie 1995. Ședința din 22 noiembrie 1995 a fost trimisă la cererea inculpaților, fără a aduce atingere opoziției reclamanților. Ședința din 28 februarie 1996 a fost amânată până la 19 iunie 1996 când judecătorul pentru punerea în funcțiune a stabilit la 23 iunie 1997 ședința în fața camerei competente a Tribunalului. Prin hotărârea din 18 mai 1998, al cărei text a fost depus la grefă la 23 mai 1998, tribunalul a respins apelul. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 10. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).15. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită 100 000 000 de lire italiene (ITL) fiecare pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 18. Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 6 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR și, prin urmare, acordă 1 000 EUR fiecărui solicitant. Interese moratorii 21. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în L că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președintele