CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE VALENTI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE VALENTI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA VALENTI c. ITALIA Cerere nr. 49356/99 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINITIVF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Valenti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Res președinte Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad hoc, și a domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă italiană, M. Valentina Valenti, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 23 decembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor la F. Lorenzoni, avocat la Roma. Guvernul italian (adică guvernul este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. C., doi profesori, în fața tribunalului din Roma pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în timpul unui accident în liceu în timpul cursului de gimnastică și care i - au cauzat o invaliditate totală. Prima audiere a avut loc la 20 februarie 1989, în cursul căreia cei doi profesori au fost declarați eșecuri, judecătorul a aprobat audierea dnei C. și a stabilit în acest scop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În iunie 1990, una a fost amânată ca urmare a absenței părților (consiliul recurentei fiind între timp decedat), una privind constituirea în fața judecătorului noului consiliu al recurentei și trei a fost amânată ca urmare a absenței dlui C. La 20 octombrie 1990 a avut loc audierea dlui C. Cele douăsprezece audieri stabilite între 24 noiembrie 1990 și 12 martie 1994, trei au fost martori la audierea martorilor și nouă s-au referit la două experți - dintre care trei au fost retrimise, deoarece expertul nu a depus la grefa raportul său. La 23 noiembrie 1994, judecătorul a fixat la ă la ă la ă la data de 26 aprilie 1995 de prezentare a concluziilor. Cu toate acestea, această audiere nu a avut loc decât la 25 mai 1995, deoarece a fost amânată de două ori din oficiu. Lanțul de pledoarii în fața camerei competente a fost stabilit la 12 mai 1997; cu toate acestea, aceaceasta a fost mai întâi reportat din oficiu la 4 mai 1998, apoi avansat la 6 mai 1998 octombrie 1997 la cererea recurentei, apoi trimisă la data de 10 noiembrie 1997 deoarece părțile nu au fost informate cu privire la data la care a avut loc ședința. A doua zi, ca urmare a unei cereri depuse la grefă de către consiliul recurentei la 28 octombrie 1997 care susținea că 1995, judecătorul a stabilit o nouă ședință de prezentare a concluziilor la 29 ianuarie 1998. La acea dată, tribunalul a atribuit cauza colegiului de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cazuri la 30 noiembrie 1998, dar a fost reportat din oficiu la 8 februarie 1999. Cu toate acestea, la o dată nespecificată, președintele Tribunalului a atribuit cauza colegiului de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cazuri ( La data de 24 ianuarie 2000, expertul a depus jurământul. La 20 martie 2000, încuviințarea a fost declarată din oficiu. La 20 aprilie 2000, la tribunal a fost rejucată, deoarece grefa nu a comunicat trimiterea tuturor părților. La 22 iunie și 21 septembrie 2000, la mai 2000, la . La data de 15 februarie 2001 a fost stabilită , apoi la data de 24 mai 2001. A doua zi, la cererea părților la ședința a fost retrimisă la 18 octombrie 2001. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, recurenta susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) La această dată a durat deja mai mult de 12 ani și nouă luni pentru o instanță. 12. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) la existena în Italia a unei practici contrare Conveniei care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări la cerina În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 13. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea nu a constatat o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 40 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 17 841 700 ITL pentru cele efectuate în fața Curții. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi § 30. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 5 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 19. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L.UNANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 40 000 000 (aproximativ 40 de milioane) lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-03-01
0,97
AFFAIRE VALERIO SANTORO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VALERIO SANTORO c. ITALIE (Requête n° 44466/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-02-27
0,97
AFFAIRE VALENTINO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VALENTINO c. ITALIE (Requête n° 44398/98) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-02-27
0,97
AFFAIRE COMITINI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE COMITINI c. ITALIE (Requête n° 41811/98) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE DI FABIO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE DI FABIO c. ITALIE ( Requête n° 49355/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
Sursă