CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE D'AMMASSA ET FREZZA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE D'AMMASSA ET FREZZA c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Această hotărâre a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul de procedură al Curții printr-o hotărâre pronunțată la 9 ianuarie 2003 STRASBURG 25 octombrie 2001 DEF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din convenție. În cauza D mai degrabă Ammassa și Frezza c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în sectiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajć M. D el Tufo, judecător ad hoc, și domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 4 octombrie 2001, Întocmirea hotărârii, adoptată la această dată a procedurii A la origine a cauzei, se află o hotărâre îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv a resortisanților italieni, dl Antonio D La 16 septembrie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului. Cererea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1998 sub numărul dosarului 44513/98. Reclamanții sunt reprezentați de M. C.L. Virgara, avocată la Roma. Guvernul italian este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. La 4 februarie 1991, reclamanții au formulat o acțiune în fața instanței judecătorului din Albano Laziale (Roma) pentru a obține demolarea unei construcții, pe un perete demițător, făcută de vecinii lor și repararea daunelor suferite. Prin o ordonanță în afara ședinței din aceeași zi, judecătorul judecător a numit un expert și a fixat pentru jurământul acestuia din urmă la ședința din 15 aprilie 1991. Cele cinci ședințe stabilite între 16 septembrie 1991 și 27 noiembrie 1992, unul a fost dat în judecată din oficiu, trei au luat competența și completarea sa - dintre care una a fost amânată deoarece expertul nu a depus la grefa raportul său - și una a luat măsuri imediate care trebuie luate de către inculpați. La sonda din 22 martie 1993, judecătorul a declarat încetarea procesului ca urmare a decesului consiliului pârâtului. La 3 mai 1993, reclamanții au reluat procedura. Printr-o ordonanță în afara ședinței din 6 mai 1993, al cărei text a fost depus la grefa în aceeași zi, instanța judecătorului judecătoresc a fixat la ședința următoare la 4 octombrie 1993. Cele nouă ședințe care au avut loc între această dată și 4 mai 1998 au vizat un al doilea supliment de expertiză și o nouă expertiză. Prin ordonanța din 23 iunie 1998, al cărei text a fost depus la grefa din 2 iulie 1998, judecătorul a declarat încheierea procedurii în litigiu, a dispus pârâtilor executarea anumitor lucrări și a acordat părților un termen de 90 de zile pentru reluarea procedurii privind fondul în fața instanței din Velletri (Rome). La 26 septembrie 1998, reclamanții au reînceput procedura în fața acestei instanțe. Prima ședință a avut loc la 16 decembrie 1998. printr-o ordonanță în afara ședinței din 4 ianuarie 1999, judecătorul de punere în întârziere a constatat că cauza trebuia atribuită camerei însărcinate cu tratarea celor mai vechi cazuri (Sezione Stralcio) ) și a transmis în acest scop dosarul președintelui instanței. La sfârșitul zilei de 7 iunie 1999. Cele șase audieri stabilite între 18 octombrie 1999 și 6 iulie 2000, patru au vizat audierea martorilor și două depunerea dosarului de primă instanță. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 4 februarie 1991 și era încă în curs de desfășurare la 15 februarie 2001. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 14, reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că durata procedurii în litigiu a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor lor, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 15. Având în vedere constatarea referitoare la art. 6 alineatul (1) (punctul 13 de mai sus), Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. lira italiană (ITL) pentru prejudiciul material și 50 000 000 ITL fiecare pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 18. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 25 000 000 ITL pentru prejudiciu moral. Reclamanții solicită, de asemenea, suma globală de 11 546 685 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Curții. 20. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma globală de 4 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordă fiecărui reclamant 2 000 000 ITL. Interese moratorii 21. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data de Adoptarea prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CES DE LA CURȚA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 25 000 000 (25 milioane) lire italiene pentru daune morale și 2 000 000 (două milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-01-09
0,99
AFFAIRE D'AMMASSA ET FREZZA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE D'AMMASSA ET FREZZA c. ITALIE ( Requête n o 44513/98 ) ARRÊT (Révision) STRASBOURG 9 janvier 2003 DÉFINITIF 09/04/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention.
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE I.P.E.A. S.R.L. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE I.P.E.A. S.R.L. c. ITALIE ( Requête n° 44418/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-07-26
0,96
AFFAIRE F.R. ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE F.R. ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 45267/99) ARRÊT STRASBOURG 26 juillet 2001 DÉFINITIF 26/10/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE A.M. ET S.I. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE Am.M. ET S.I. c. ITALIE ( Requête n° 49353/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE SERVILLO ET D'AMBROSIO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SERVILLO ET D’AMBROSIO c. ITALIE (Requête n° 49306/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
Sursă