- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 ianuarie 2003
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Préjudice moral - réparation pécuniaire
- Remboursement partiel frais et dépens
D'Ammassa și Frezza împotriva Italiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A PATRA CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL AMAGASSA ȘI FREZZA c. ITALIA Cerere nr. 44513/98 HOTĂRÂREA (Revizuire) STRASBURG 9 ianuarie 2003 DEFINITIVF 09/04/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Ammassa și Frezza c. Italia (cerere de revizuire a hotărârii din 25 octombrie 2001), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (fosta secțiune a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H.
B utkevych, judecătorii mei Vajić del Tufo, judecător ad hoc și domnul V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 decembrie 2002, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, dintre care doi resortisanți italieni, Antonio D'Ammassa și M Rosa Frezza, au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 16 septembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44513/98. Reclamanții sunt reprezentați de domnul C.L. Virgara, avocată la Roma.
Guvernul italian este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Prin hotărârea din 25 octombrie 2001, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza duratei procedurii și că nu era necesar să se examineze motivul întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a decis, de asemenea, să aloce fiecărui reclamant 25 000 000 de lire italiene (ITL) pentru daune morale și 2 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și La 21 februarie 2002, avocatul reclamanților a informat Curtea că a aflat cu întârziere că dl D'Ammassa murise la 31 mai 2001. În consecință, aceasta solicita revizuirea hotărârii, în sensul articolului 80 din Regulamentul Curții.
La 4 iulie 2002, Curtea a examinat cererea în curs de revizuire și a decis să acorde guvernului un termen de trei săptămâni pentru a prezenta eventuale observații. Acestea au ajuns la Curte la 31 iulie 2002. D'Ammassa, unul dintre cei doi reclamanți, din cauza decesului acestuia înainte de adoptarea hotărârii menționate, unul dintre cei doi moștenitori ai domnului D'Ammassa, singurul său fiu - care a renunțat la moștenire, dl Frezza - văduva sa - este acum unica moștenitoare, așa că aceasta din urmă ar trebui să primească sumele acordate soțului ei decedat. Guvernul indică faptul că nu are de formulat nicio observație cu privire la cererea de revizuire.
Curtea consideră că este necesar să se revizuiască Hotărârea din 25 octombrie 2001 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul său de procedură care, în părțile sale relevante, este formulată astfel În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra rezultatului unei cauze deja soluționate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate... să sesizeze Curtea cu o cerere de revizuire a hotărârii respective. (...) Aceasta decide în consecință că trebuie acordată M Frezza sumele acordate anterior soțului ei decedat, 12 911,42 EUR (EUR) (echivalent cu 25 000 000 ITL) pentru daune morale și 1 032,91 EUR (echivalent cu 2 000 000 ITL) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.
Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, hotărăște să primească cererea de revizuire a hotărârii din 25 octombrie 2001 în consecință A declarat că statul pârât trebuie să plătească către M. Frezza, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 12 911,42 EUR (doisprezece mii nouă sute unsprezece euro patruzeci și doi de cenți) pentru daune morale și 1 032,91 EUR (o mie treizeci și două de euro nouăzeci și nouă de cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, iar de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.
Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 ianuarie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Incent Berger Georg Ress Modululer Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE D'AMMASSA ET FREZZA c. ITALIE ( Requête n o 44513/98 ) ARRÊT (Révision) STRASBOURG 9 janvier 2003 DÉFINITIF 09/04/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire D'Ammassa et Frezza c. Italie (demande en révision de l'arrêt du 25 octobre 2001), La Cour européenne des Droits de l'Homme (ancienne quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , I. Cabral Barreto , V.H. B utkevych, M mes N. Vajić , juges , M. del Tufo, juge ad hoc , et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 12 décembre 2002, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l'origine de l'affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont deux ressortissants italiens, M. Antonio D'Ammassa et M me Rosa Frezza (« les requérants »), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme le 16 septembre 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 13 novembre 1998 sous le numéro de dossier 44513/98. Les requérants sont représentés par M e C.L. Virgara, avocate à Rome. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.
Par un arrêt du 25 octobre 2001, la Cour a jugé qu'il y avait eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention en raison de la durée de la procédure et qu'il n'y avait pas lieu d'examiner le grief tiré de l'article 1 du Protocole n o 1. La Cour a également décidé d'allouer à chaque requérant 25 000 000 lires italiennes (ITL) pour dommage moral et 2 000 000 ITL pour frais et dépens et a rejeté les demandes de satisfaction équitable pour le surplus.
Le 21 février 2002, l'avocate des requérants a informé la Cour qu'elle avait appris tardivement que M. D'Ammassa était décédé le 31 mai 2001. En conséquence, elle demandait la révision de l'arrêt, au sens de l'article 80 du règlement de la Cour.
Le 4 juillet 2002, la Cour a examiné la demande en révision et décidé d'accorder au Gouvernement un délai de trois semaines pour présenter d'éventuelles observations. Celles-ci sont parvenues à la Cour le 31 juillet 2002. EN DROIT
SUR LA DEMANDE EN RÉVISION
5. L'avocate des requérants demande la révision de l'arrêt du 25 octobre 2001, dont elle n'a pu obtenir l'exécution quant à M. D'Ammassa, un des deux requérants, en raison du décès de celui-ci avant l'adoption dudit arrêt. L'un des deux héritiers de M. D'Ammassa ‑ son fils unique - ayant renoncé à l'héritage, M me Frezza - sa veuve - est désormais l'unique héritière. Cette dernière devrait donc recevoir les sommes accordées à son défunt mari.
Le Gouvernement indique n'avoir aucune observation à formuler au sujet de la demande en révision.
La Cour estime qu'il y a lieu de réviser l'arrêt du 25 octobre 2001 par application de l'article 80 de son règlement qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « En cas de découverte d'un fait qui, par sa nature, aurait pu exercer une influence décisive sur l'issue d'une affaire déjà tranchée et qui, à l'époque de l'arrêt, était inconnu de la Cour et ne pouvait raisonnablement être connu d'une partie, cette dernière peut (...) saisir la Cour d'une demande en révision de l'arrêt dont il s'agit. (...) »
Elle décide en conséquence qu'il y a lieu d'octroyer à M me Frezza les sommes précédemment accordées à son défunt mari, à savoir 12 911,42 euros (EUR) (correspondant à 25 000 000 ITL) pour dommage moral et 1 032,91 EUR (correspondant à 2 000 000 ITL) pour frais et dépens.
La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, Décide d'accueillir la demande en révision de l'arrêt du 25 octobre 2001 ; en conséquence Dit que l'Etat défendeur doit verser à M me Frezza, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article 44 § 2 de la Convention, 12 911,42 EUR (douze mille neuf cent onze euros quarante-deux centimes) pour dommage moral et 1 032,91 EUR (mille trente-deux euros quatre-vingt-onze centimes) pour frais et dépens, et qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ces montants seront à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. Fait en français, puis communiqué par écrit le 9 janvier 2003 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. V incent Berger Georg Ress Greffier Président