CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE DE PILLA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE DE PILLA c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PILLA c. ITALIA Cerere nr. 49372/99 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINITIVF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza De Pilla c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress Președintele Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad hoc, și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care un resortisant italian, dl Mauro De Pilla ( Cererea a fost înregistrată la data de 5 iulie 1999 sub numărul de dosar 49372/99. Reclamantul este reprezentat de domnul C. Marzioni, avocat la Roma. Guvernul italian (adică mai mult) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la data de 9 noiembrie 2000. La 27 octombrie 1989, reclamantul a numit pe domnii M. și G. și compania de asigurări I. în fața tribunalului din Roma pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în timpul unui accident rutier. Încheierea procedurii a început la 18 ianuarie 1990. Audiențele din 7 iunie 1990 și 11 aprilie 1991 au vizat raportul poliției privind accidentul, audierea dlui. Domnule, care nu s-a prezentat și un raport de expertiză. Ședința din 30 ianuarie 1992 a fost amânată până la 9 decembrie 1992 pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. 1994, tribunalul l-a condamnat pe domnul M. și compania de asigurări să repare daunele suferite de reclamant. La 23 ianuarie 1995, inculpații au intervenit în recurs la Curtea de Apel de la Roma. La 19 octombrie 1995, după două trimiteri, întrucât la 27 aprilie 1995 și 22 iunie 1995 avocații au făcut grevă, iar părțile și-au prezentat concluziile la 7 iunie 1995. În decembrie 1995. Încuviințarea pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 11 aprilie 1997. Prin Hotărârea din 18 aprilie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 12 iunie 1997, Curtea a mărit suma care trebuia plătită reclamantului. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 27 octombrie 1989 și s-a încheiat la 27 iunie 1998; prin urmare, a durat opt ani și opt luni pentru două instanțe. 10. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 14. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului suma solicitată, și anume 10 000 000 ITL, pentru prejudiciul moral. Reclamantul solicită, de asemenea, 6 200 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. 16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 5 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordul la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 17. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în L (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicate în scris la 25 octombrie 2001, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE ROSA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ROSA c. ITALIE ( Requête n° 49361/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE SPERA c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE SPERA c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 44487/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 49365/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE DE SANTIS c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE DE SANTIS c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 49367/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
Sursă