3d-75/26 — Cu privire la contestarea hotărârii CSP

La 09 iunie 2026, Ruslan Berzoi a depus la Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, terţ Comisia de evaluare a procurorilor, prin care a solicitat:  anularea în parte a hotărârii nr. 1-159/2026 din 26 mai 2026, în partea care se referă la punctul 3, dispoziția: A transmite candidatura domnului Ruslan Berzoi, Comisiei de evaluare a procurorilor în condițiile art.22 alin.(13) din Legea nr.252/2023, privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificare unor acte normative.  suspendarea hotărârii nr.1-159/2026 din 26 mai 2026, în partea care se referă la dispoziția: A transmite candidatura domnului Ruslan Berzoi, Comisiei de evaluare a procurorilor în condiţiile art.22 alin.(13) din Legea nr.252/2023, privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative.

În motivarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, reclamantul a menţionat că, la 2 iunie 2026, Consiliul Superior al Procurorilor a remis Comisiei de evaluare a procurorilor hotărârea contestată și informațiile aferente, în vederea inițierii procedurii de evaluare repetată.

De asemenea, Ruslan Berzoi a susținut că Consiliul Superior al Procurorilor nu a examinat în termen cererea sa privind suspendarea parțială a executării actului administrativ contestat și că există suspiciuni serioase și rezonabile cu privire la legalitatea acestuia, circumstanțe care, în opinia sa, justifică admiterea cererii de suspendare.

Prin încheierea din 09 iulie 2026, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Consiliului Superior al Procurorilor şi Comisiei de evaluare a procurorilor copia cererii de chemare în judecată depusă de Ruslan Berzoi împreună cu înscrisurile anexate. Totodată s-a adus la cunoștință că opinia privind cererea de suspendare a actului administrativ urmează a fi depusă în termen de 5 zile de la data notificării prezentei încheieri.

Necătând la acesta nici Consiliul Superior al Procurorilor şi nici Comisia de evaluare a procurorilor nu au prezentat opinia asupra solicitării de suspendare parţială a actului administrativ contestat. 1

Art. 172 din Codul administrativ prevede următoarele: „(2) Motivele suspendării sunt: a) existenţa unor suspiciuni serioase şi rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existenţa pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.”

Este necesar a se sublinia că instituția suspendării actelor administrative, reglementată prin art. 214 din Codul administrativ, reprezintă un instrument esențial de protecție a legalității administrative. Legiuitorul a prevăzut această măsură cu caracter provizoriu pentru a asigura un echilibru just între autoritatea administrației publice și drepturile și interesele legitime ale persoanelor vizate de actele administrative, prevenind astfel abuzurile de putere sau erorile de apreciere.

Suspendarea are un caracter temporar și are ca scop întreruperea efectelor juridice ale unui act administrativ contestat, până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța competentă. Această măsură este de natură excepțională și poate fi aplicată doar în măsura în care sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege, respectiv existența unui pericol 2 iminent de producere a unui prejudiciu ireparabil și existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului contestat.

Aplicarea suspendării are rolul de a proteja temporar drepturile părților implicate, contribuind, totodată, la menținerea încrederii publicului în sistemul de justiție și în administrația publică, reafirmând principiul statului de drept și al respectării legalității în activitatea autorităților.

În același sens se pronunță și Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (89) 8 din 13 septembrie 1989, conform căreia instanța sesizată cu o contestație împotriva unui act administrativ trebuie să poată dispune măsuri provizorii, inclusiv suspendarea executării actului, în situația în care aplicarea acestuia ar cauza prejudicii greu remediabile sau în cazul în care există un temei prima facie privind nelegalitatea actului contestat.

Măsurile de protecție provizorie pot include, printre altele, suspendarea totală sau parțială a executării actului administrativ, restabilirea situației anterioare ori impunerea unor obligații provizorii în sarcina autorității emitente.

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, Completul de judecată reține că instanța are competența de a dispune suspendarea executării unui act administrativ individual defavorabil doar în cazul în care sunt întrunite cumulativ două condiții: existența unor suspiciuni serioase și rezonabile cu privire la legalitatea actului și existența unui pericol iminent de producere a unui prejudiciu ireparabil prin executarea acestuia.

Prin urmare, măsura suspendării poate fi dispusă doar în cazul justificării clare și documentate a ambelor temeiuri legale prevăzute de art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, sarcina probei revenind în exclusivitate reclamantului.

În speță, argumentele invocate de reclamant nu permit instanței să constate, la acest stadiu procesual, existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ contestat. Simpla afirmare a pretinsei nelegalități a actului, precum și exprimarea dezacordului față de soluția adoptată de autoritatea administrativă nu sunt suficiente pentru a justifica suspendarea executării acestuia. Examinarea legalității actului administrativ presupune analiza fondului litigiului și administrarea probelor relevante, aspecte ce exced obiectului procedurii incidentale privind suspendarea executării actului administrativ.

De asemenea, Ruslan Berzoi nu a demonstrat existența unui pericol iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ contestat. Împrejurarea invocată, potrivit căreia Consiliul Superior al Procurorilor a transmis Comisiei de evaluare a procurorilor hotărârea contestată în vederea inițierii procedurii de evaluare repetată, reprezintă punerea în executare a actului administrativ și desfășurarea procedurilor prevăzute de lege, fără ca, prin ea însăși, să dovedească producerea unui prejudiciu ireparabil ori imposibilitatea 3 restabilirii drepturilor reclamantului în eventualitatea admiterii acțiunii în fond.

Totodată, susținerea reclamantului referitoare la faptul că Consiliul Superior al Procurorilor nu a examinat în termen cererea privind suspendarea parțială a actului administrativ nu constituie, prin ea însăși, un motiv de suspendare în sensul art. 172 alin. (2) din Codul administrativ. O eventuală încălcare a termenului de examinare a unei cereri administrative nu este aptă să demonstreze nici existența unor suspiciuni serioase privind legalitatea actului contestat și nici existența unui prejudiciu ireparabil rezultat din executarea acestuia.

În consecință, instanța constată că reclamantul nu a prezentat argumente și probe suficiente care să justifice aplicarea unei măsuri excepționale de suspendare a executării actului administrativ contestat. În lipsa întrunirii condițiilor prevăzute de art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, cererea de suspendare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 172 alin. (2), art. 214 și art. 230 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Ruslan Berzoi privind suspendarea executării hotărârii nr.1-159/2026 din 26 mai 2026, în partea care se referă la transmiterea candidaturii domnului Ruslan Berzoi, Comisiei de evaluare a procurorilor în condiţiile art.22 alin.(13) din Legea nr.252/2023, ca neîntemeiată. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Diana Stănilă 4