SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 40875/12 Mehmet ȘAH.N și alții împotriva Türkiye Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 mai 2023 într-un comitet format din Egidijus Kūris , președintele Pauliine Koskelo, Frederick Krenc, judecători și Dorothee von Arnim, adjunct al secțiunii, cererea nr. 40875/12 împotriva Republicii Türkiye, dintre care 22 resortisanți ai acestui stat (adică persoanele fizice) (lista persoanelor interesate și detaliile relevante figurează în tabelul anexat), reprezentați de A. Ar decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului turc ( Cererea se referă la reducerea suprafeței unui teren care a fost achiziționat de către solicitanți și care deține un titlu înregistrat în registrul funciar al unei suprafețe de 624 920 m2.
Această suprafață fusese înscrisă în registru de către conservator în urma unei hotărâri judecătorești pronunțate în 1938 în cadrul unei proceduri de împărțire, adică înainte de achiziționarea bunurilor de către reclamanți în 1965. La sfârșitul unei proceduri, inițiată de Trezorerie, după lucrările de cadastrare din 1976, s-a decis că suprafața înscrisă în registru în 1938 era eronată, pe care nu o corespundea cu titlul reclamanților, care nu puteau pretinde dreptul de proprietate decât de 475 600 m2. Ultima decizie internă a devenit definitivă la 13 decembrie 2011. Data notificării nu este cunoscută. Reclamanții se plâng pe teren la art. 1 din protocol.
1 la Convenție, de la reducerea suprafeței bunului pe care l-au dobândit asupra credinței indicațiilor de suprafață ale registrului . L Întrucât niciun moștenitor care nu și-a exprimat dorința de a continua procedura în numele său și având în vedere lipsa unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate prin convenție sau prin protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în fața recurentei în cauză. Prin urmare, Comisia decide să elimine cererea de rol în măsura în care aceasta privește persoana în cauză [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție].
În ceea ce privește excepia d În această privință, Comisia constată că Curtea de Casație a adoptat o interpretare extensivă a noțiunii de ținere a registrelor funciare și că aceasta include orice act, inclusiv concluziile lucrărilor de cadastrare sau hotărârile judecătorești, prin care titlurile de proprietate sunt stabilite și înregistrate în registru sau modificate (pentru o expunere la evoluția jurisprudenței cu privire la această chestiune, a se vedea Muharrem Güneș și alții c. Turcia, n 23060/08, § 32-42, 24 noiembrie 2020). Prin urmare, Curtea consideră că calea de atac oferită de această dispoziție este eficientă și eficace atât în teorie, cât și în practică și că este de natură să remedieze presupusa încălcare.
Comisia observă că reclamanții nu au încercat niciodată să utilizeze această cale, care era disponibilă la data la care a fost introdusă cererea, nici nu au prezentat un argument care să permită să se pună la îndoială eficacitatea unei astfel de acțiuni în circumstanțele cauzei (Ubay și alții c. Turcia (dec.), nr 16252/04, 30 septembrie 2008 Sunol c. Turcia (dec.) [comitet], nr. 52624/09, § 15-18, 1 În decembrie 2020, și Touché și altele, precum și în Turcia (dec.) [comitet], nr 24320/11, § 40-42, 18 mai 2021. 10. Prin urmare, ar trebui să se acorde dreptul la o excepție de la guvern și să se respingă cererea pentru surplusul pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, să șteargă cererea pentru rol cu condiția ca aceasta să o privească pe reclamanta Nazl Șanl'urfa Emine DEM'R 1962 Turk Șanl'urfa Abdulkerim ȘAH'N 1973 turc Șanl'urfa Adila ȘAH Müslüm ȘAH
DÉCISION Requête n o 40875/12 Mehmet ȘAHİN et autres contre la Türkiye La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 mai 2023 en un comité composé de : Egidijus Kūris , président , Pauliine Koskelo, Frédéric Krenc , juges , et de Dorothee von Arnim, greffière adjoint de section , Vu : la requête n o 40875/12 contre la République de Türkiye, dont 22 ressortissants de cet État (« les requérants ») (la liste des intéressés et les précisions pertinentes figurent dans le tableau joint en annexe), représentés par M e A. Arıcı , avocate à Sanlıurfa, ont saisi la Cour le 20 avril 2012 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement turc (« le Gouvernement »), représenté par son agent, M. Hacı Ali Açıkgül, chef du service des droits de l’homme au ministère de la Justice de Türkiye, les observations des parties ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : OBJET DE l’AFFAIRE
1.La requête concerne la diminution de la superficie d’un terrain qui avait été acquis par les requérants et qui disposait d’un titre immatriculé au registre foncier faisant état d’une superficie de 624 920 m². Cette superficie avait été inscrite au registre par le conservateur à la suite d’une décision judiciaire rendue en 1938 dans le cadre d’une procédure en partage, c’est-à-dire avant l’acquisition du bien par les requérants en 1965. 2. À l’issue d’une procédure, initiée par le Trésor, après les travaux de cadastrage de 1976, il fut décidé que la superficie inscrite au registre en 1938 était erronée, qu’elle ne correspondait pas au titre des requérants, lesquels ne pouvait prétendre à la propriété que de 475 600 m².
3.La dernière décision interne est devenue définitive le 13 décembre 2011. Sa date de notification n’est pas connue.
4.Les requérants se plaignent, sur le terrain de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, de la diminution de la superficie du bien qu’ils avaient acquis sur la foi des indications de superficie du registre foncier.
5. La Cour relève que la requérante Nazlı Șahin est décédée le 21 décembre 2014. Aucun héritier n’ayant manifesté le souhait de poursuivre la procédure en son nom et compte tenu de l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête à l’égard de la requérante en question. En conséquence, elle décide de rayer la requête du rôle pour autant qu’elle concerne l’intéressée (article 37 § 1 c) de la Convention).
6.En ce qui concerne l’exception d’irrecevabilité que le Gouvernement tire de la règle de l’épuisement des voies de recours internes, la Cour observe qu’il ressort des éléments jurisprudentiels fournis par ce dernier qu’une action fondée sur l’article 1007 du code civil, lequel prévoit que l’État est responsable de tout dommage résultant de la tenue du registre foncier, permet d’obtenir une réparation des préjudices découlant des mentions du registre qui s’avèrent erronées.
7.Elle note à cet égard que la Cour de cassation a adopté une interprétation extensive de la notion de tenue des registres fonciers et qu’elle y inclut tout acte, y compris les conclusions des travaux de cadastrage ou les décisions judiciaires, par lequel les titres de propriété sont établis et immatriculés au registre ou modifiés (pour un exposé de l’évolution de la jurisprudence sur cette question, voir Muharrem Güneș et autres c. Turquie , n o 23060/08, §§ 32 à 42, 24 novembre 2020).
8.La Cour considère dès lors que la voie de recours offerte par cette disposition apparait effective et efficace tant en théorie qu’en pratique et qu’elle est de nature à remédier à la violation alléguée.
9.Elle observe que les requérants n’ont jamais cherché à faire usage de cette voie, qui était disponible à l’époque de l’introduction de la requête, ni présenté d’argument permettant de douter de l’efficacité d’une telle action dans les circonstances de la cause ( Ubay et autres c. Turquie (déc.), n o 16252/04, 30 septembre 2008 ; Sunol c. Turquie (déc.) [comité], n o 52624/09, §§ 15 à 18, 1 er décembre 2020, et Topçu et autres c. Turquie (déc.) [comité], n o 24320/11, §§ 40 à 42, 18 mai 2021).
10.Par conséquent, il convient de faire droit à l’exception du Gouvernement et de rejeter la requête pour le surplus pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle pour autant qu’elle concerne la requérante Nazlı Șahin ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Fait en français puis communiqué par écrit le 15 juin 2023. Dorothee von Arnim Egidijus Kūris Greffière adjointe Président ANNEXE Liste des requérants N o Prénom NOM Année de naissance Nationalité Lieu de résidence 1. Mehmet ȘAHİN 1952 turc Șanlıurfa 2. Ayșe ASLAN 1977 turque Șanlıurfa 3. Emine DEMİR 1962 turc Șanlıurfa 4. Abdulkerim ȘAHİN 1973 turc Șanlıurfa 5. Adile ȘAHİN 1942 turque Șanlıurfa 6. Ahmet ȘAHİN 1958 turc Șanlıurfa 7. Bekir ȘAHİN 1952 turc Șanlıurfa 8. Fatma ȘAHİN 1978 turque Șanlıurfa 9. Fatma ȘAHİN 1985 turque Șanlıurfa 10. Halil ȘAHİN 1969 turc Șanlıurfa
11.Halime ȘAHİN 1969 turque Șanlıurfa
12.Hüseyin ȘAHİN 1976 turc Șanlıurfa
13.Mehmet ȘAHİN 1982 turc Șanlıurfa
14.Müslüm ȘAHİN 1979 turc Șanlıurfa
15.Mustafa ȘAHİN 1961 turc Șanlıurfa
16.Nazlı ȘAHİN 1950 turque Șanlıurfa 17. Ömer ȘAHİN 1984 turc Sanlıurfa
18.Zeynep ȘAHİN 1980 turque Șanlıurfa
19.Vatfiye SAVAȘ (ȘAHİN) 1964 turque Șanlıurfa
20.Nuriye ÜSTÜNDAĞ 1961 turque Șanlıurfa
21.Zeliha YILMAZ 1965 turque Șanlıurfa