CtEDO 08.11.2001 Auto

AFFAIRE TUNCAY ET OZLEM KAYA c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.11.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE TUNCAY ET OZLEM KAYA c. TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA TUNCAY ȘI ÖZLEM KAYA c. TURCIA (solicitarea nr. 31733/96) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 8 noiembrie 2001 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Tuncay și Özlem Kaya c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto Vajić dnii Pellonpêque judecători F. Gölcüklü judecător ad-hoc și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 septembrie și 18 octombrie 2001, se pronună în lacună, adoptat la această ultimă dată proceduralA la originea cauzei se află o cerere (nr. 31733/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Tuncay Kaya și domnul Özlem Kaya ( în scris. - (PT) au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului (inclusiv Comisia) la 13 aprilie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale). Instanții sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Ö. K H.K. Gür, ministru plenipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor Legale în Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții au declarat că au suferit o încălcare a articolului 5 din convenție, întrucât au fost reținuți fără a lua o decizie de către un judecător [art. 5 alineatul (1) ] și nu au fost informate cu privire la motivele arestării lor [art. 5 alineatul (2) ]. Primul reclamant a declarat, de asemenea, că nu a fost imediat adus în fața unui judecător [art. 5 alineatul (3) ] și nu dispunea de o cale de atac în dreptul turc care să îi permită să pună în discuție legalitatea custodiei sale [art. 5 alineatul (4) ]. Pe baza acelorași fapte și invocând art. 5 alin. (3) din Convenția combinată cu art. 14, reclamanții au susținut că legislația turcă face discriminare între persoanele menținute la vedere în cadrul procedurii în fața Curților de Securitate a statului și cele care apar în fața instanțelor penale obișnuite. Invocând, de asemenea, art. 6 alineatul (1) și art. 3 din convenție, coroborat cu art. 14, primul reclamant susținea că cauza sa nu a fost audiată în mod echitabil de către un tribunal independent și imparțial și că nu a avut posibilitatea de a beneficia de pe mâna unui avocat, nici în timpul custodiei sale, nici în momentul în care acesta a fost sesizat în fața instanței judecătorești. În special, acesta susținea că un judecător militar, a cărui independență față de superiorii săi militari nu este asigurată în mod corespunzător, se afla în cadrul Curții de Securitate a Uniunii Europene. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la data de 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 17 mai 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care se referă la obiecțiile primului reclamant întemeiat pe art. 5 alin. (3) și (4) și pe art. 6 alin. (1) și (3) din art. La 30 mai 2001, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 19 iulie 2001 și, respectiv, 20 iunie 2001, guvernul și primul reclamant au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 22 octombrie 1995, ora 23:15, în timpul unei operațiuni împotriva PKK, reclamanții au fost arestați de poliție la domiciliul lor și reținuți la sediul Direcției de Securitate de la Kocaeli, secțiunea de combatere a terorismului. Procesul-verbal al arestării și percheziției desfășurate în aceeași zi de către poliție a făcut referire la acuzațiile aduse primului reclamant și a menționat, de asemenea, că, în timpul percheziției efectuate la domiciliul reclamanților, a doua reclamantă a aruncat pe fereastră documentele referitoare la organizarea organizației. La cererea Direcției de Securitate din Kocaeli, formulată printr-o scrisoare din 23 octombrie 1995, procurorul Republicii Körfez (Kocaeli) a ordonat prelungirea termenului de luare în custodie a persoanelor până la 28 octombrie 1995. La 26 octombrie 1995, ora 15:00, în urma depoziției sale în fața poliției, a doua reclamantă a fost eliberată. La noua cerere a Direcției de Securitate, formulată printr-o scrisoare din 27 octombrie 1995, procurorul general al Republicii Körfez a ordonat prelungirea custodiei primului reclamant până la 5 noiembrie 1995. 10. Reclamanții nu au fost asistați de niciun avocat în timpul arestării lor. 11. La 3 noiembrie 1995, primul reclamant a fost audiat de instanța de judecată, care a ordonat arestarea sa provizorie. 12. Printr-un act de punere în aplicare prezentat la 6 decembrie 1995, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului membru în cauză a intentat o acțiune penală împotriva primului reclamant, în temeiul articolului 168 din Codul penal, pentru apartenență la o organizație ilegală. 13. printr-o hotărâre din 8 iunie 1998, în temeiul articolelor 168 alineatul (2) și 369 din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, Curtea de Securitate a statului de pavilion l-a condamnat pe primul reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de paisprezece ani, opt luni și douăzeci de zile 14. Prin scrisoarea din 12 septembrie 2001, reprezentantul primului reclamant a informat grefa Curții cu privire la faptul că clientul său și-a ispășit pedeapsa la închisoarea K 31733/96, guvernul turc oferă domnului Tuncay Kaya suma de 27 000 (27 000) de franci francezi pentru prejudicii materiale și morale, precum și suma totală de 10 000 (zece mii) de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö La 29 iunie 2001, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul primului reclamant, notam că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Tuncay Kaya suma de 27 000 (27 000) franci francezi pentru prejudicii materiale și morale, precum și suma totală de 10 000 (zece mii) franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 31733/96 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Acceptăm această propunere și, de asemenea, renunțăm la orice altă pretenție față de Turcia cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. În plus, ne angajăm să nu solicităm, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 17. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și de scrisorile guvernului din 7 februarie și 6 iunie 2001 menționate mai sus. Curtea se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine] Prin urmare, este necesar să se șteargă cazul de pe rol. PE CES, CURȚIA, ÎN L Berger Georg Ress Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-09-27
0,97
AFFAIRE GUNAY ET AUTRES c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE GÜNAY ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 31850/96) ARRÊT STRASBOURG 27 septembre 2001 DÉFINITIF 27/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2001-05-17
0,97
KAYA contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31733/96 présentée par Tuncay et Özlem KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 17 mai 2001 en une chambre composée de M
CtEDO 2001-07-10
0,96
AFFAIRE CAKMAK c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÇAKMAK c. TURQUIE (Requête n° 31882/96) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 10 juillet 2001 En l’affaire Çakmak c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre compo
CtEDO 2004-05-27
0,96
AFFAIRE KAYA ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE KAYA ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 36564/97) ARRÊT STRASBOURG 27 mai 2004 DÉFINITIF 27/08/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2001-07-17
0,96
AFFAIRE E.A. ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE E.A. ET AUTRES c. TURQUIE ( Requête n o 38379/97 ) ARRÊT STRASBOURG 17 juillet 2001 DÉFINITIF 17/10/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
Sursă