TURCIA (solicitarea nr. 31882/96) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 10 iulie 2001 În l'aques CAAKMAK c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnul Palm Președinte Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțiru Maruste judecători Gölcüklü judecător ad-hoc, După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 9 ianuarie și 19 iunie 2001, hotărârea sa a fost adoptată la această ultimă dată, la data inițială a cauzei, se afla o cerere (nr. 31882/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Neșet Çakmak, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Drepturilor Omului ( La 24 mai 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale). Reclamantul este reprezentat de dl Engül Cétak, avocat în Baroul din Ankara. Guvernul turc este reprezentat de agentul său, M. T. Uluçevik, precum și de domnul H.K. Gür, ministru plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și Drepturile de la La 9 ianuarie 2001, după colectarea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Convenție. 1 din Regulamentul de procedură. În urma deportării dlui R La 17 ianuarie 2001, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 8 februarie 2001 și respectiv 28 martie 2001, guvernul și reprezentantul reclamantului au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluții a cauzei. Cetățean turc, recurentul, născut în 1960, era deținut la casa de reședință a Konyei. La 25 decembrie 1995, reclamantul, dotat cu acte false de identitate, a fost arestat de poliție în cadrul unei anchete desfășurate de către conducerea securității d.d. Adana împotriva TKP/ML Tikko (Partea Comunistă Turcia/Marxiste.Leninist, Armata de Eliberare a Muncitorilor și Țăranilor din Turcia). Procesul-verbal al arestării din aceeași zi al polițiștilor care au efectuat arestarea și care poartă semnătura reclamantului a declarat activitățile reclamantului în cadrul organizației ilegale în cauză. La 26 decembrie 1995, procurorul Republicii Da'Adana a dispus prelungirea termenului de luare în custodie a reclamantului până la 8 ianuarie 1996. 10. La 8 ianuarie 1996, reclamantul a fost adus în fața judecătorului care a dispus arestarea sa provizorie. 11. printr-un act de punere sub acuzare din 16 ianuarie 1996, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului Konya ( A început o acțiune penală împotriva reclamantului. Faptele reprobabile încălcau articolele 146 și 168 din Codul penal, reprimând orice încercare de schimbare sau modificare totală sau parțială a constituției Republicii Turcia sau de a face o lovitură de stat împotriva Adunării Naționale (art. 146) sau de apartenență la o bandă armată (art. 168). Prin hotărârea din 19 noiembrie 1998, Curtea de Securitate a Uniunii Europene l-a declarat pe reclamant vinovat de o infracțiune menționată la art. 168 alineatul (2) din Codul Penal și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani. 13. La 24 octombrie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 19 noiembrie 1998. La 11 aprilie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, semnată la 28 martie 2001: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, care are ca origine recursul nr. 31882 96, formulată de dl Neșet Cakmak, guvernul turc propune ca suma de 45 000 (cincizeci și cinci de mii) franci francezi pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată constituie soluționarea definitivă a cauzei. Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 15. Prin scrisorile din 7 februarie și 6 iunie 2001, guvernul a indicat că sumele menționate în regulamentele amiabile nu ar fi supuse nici unei taxe. 16. La 9 februarie 2001, Curtea primise deja următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului pe baza proiectului de declarație a guvernului, care fusese adus la cunoștința sa și care, în cele din urmă, a fost aprobată ca atare, observ că guvernul turc este dispus să-mi plătească suma de 45 000 (cincizeci și cinci de mii) franci francezi pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 31882/96 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 17. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și de scrisorile guvernului din 7 februarie și 6 iunie 2001 menționate mai sus. Curtea se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din Convenție și 3 din regulament). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza de la rol. PE CES, CURȚA, ÎN LÂNGĂ UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Premând actul de la obligația părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 10 iulie 2001 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură.Michael O
PREMIÈRE SECTION
c. TURQUIE
(Requête n° 31882/96)
ARRÊT
(règlement amiable)
10 juillet 2001
En l’affaire Çakmak c. Turquie,
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
M
me
E.
Palm
,
présidente
,
MM.
L.
Ferrari Bravo
,
Gaukur
Jörundsson
,
B.
Zupančič
,
T.
Panțîru
,
R.
Maruste
,
juges
,
M.
F.
Gölcüklü
,
juge
ad hoc,
et
de
M.
M.
O’Boyle
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 9 janvier et 19
juin 2001,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n°
31882/96) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Neșet Çakmak («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («
la Commission
») le 24 mai 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté par M
e
Engül Çıtak, avocate au barreau d’Ankara. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M.
3.
La requête a pour objet d’obtenir une décision sur le point de savoir si les faits de la cause révèlent un manquement de l’Etat défendeur aux exigences de l’article 5 §§ 3, 4 et 5 de la Convention.
4.
Le 9 janvier 2001, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête partiellement recevable.
5.
La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article
52 §
1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article
27 §
1 de la Convention) a été constituée conformément à l’article
26 §
1 du règlement. A la suite du déport de M. Rıza Türmen, juge élu au titre de la Turquie (article 28), le Gouvernement a désigné M.
F.
Gölcüklü pour siéger en qualité de juge
ad hoc
(articles
27 §
2 de la Convention et 29 §
1 du règlement).
6.
Le 17 janvier 2001, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 8 février 2001 et 28 mars 2001 respectivement, le Gouvernement et la représentante du requérant ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
7.
Citoyen turc, le requérant, né en 1960, était détenu à la maison d’arrêt de Konya.
8.
Le 25 décembre 1995, le requérant, alors muni de faux papiers d’identité, fut arrêté par la police dans le cadre d’une enquête menée par la direction de la sûreté d’Adana contre le TKP/ML – TIKKO (Parti communiste de Turquie/Marxiste–Léniniste, Armée de la libération des ouvriers et paysans de Turquie). Il fut placé en garde à vue.
Le procès-verbal d’arrestation du même jour dressé par les policiers ayant procédé à l’arrestation et portant la signature du requérant fit état d’activités du requérant au sein de l’organisation illégale en question.
9.
Le 26 décembre 1995, le procureur de la République d’Adana ordonna la prolongation du délai de la garde à vue du requérant jusqu’au 8
janvier 1996.
10.
Le 8 janvier 1996, le requérant fut traduit devant le juge qui ordonna sa mise en détention provisoire.
11.
Par un acte d’accusation du 16 janvier 1996, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat de Konya («
la cour de sûreté de l’Etat
») engagea une action pénale à l’encontre du requérant. Les faits reprochés enfreignaient les articles 146 et 168 du code pénal, réprimant toute tentative de changer ou de modifier entièrement ou partiellement la constitution de la République turque ou de faire un coup d’Etat contre l’Assemblée nationale (article 146) ou appartenance à une bande armée (article 168).
12.
Par un arrêt du 19 novembre 1998, la cour de sûreté de l’Etat déclara le requérant coupable d’une infraction visée à l’article 168 § 2 du code pénal et le condamna à une peine d’emprisonnement de quinze ans.
13.
Le 24 octobre 1999, la Cour de cassation confirma l’arrêt du 19
novembre 1998.
14.
Le 11 avril 2001, la Cour a reçu, de la part du Gouvernement, la déclaration suivante, signée le 28 mars 2001
:
«
Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°
31882
/
96, introduite par M.
Neșet Çakmak, le gouvernement turc offre de verser à celui-ci la somme de 45
000 (quarante-cinq mille) francs français au titre de préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens, dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
15.
Par lettres des 7 février et 6 juin 2001, le Gouvernement a indiqué que les sommes mentionnées dans les règlements amiables ne seraient soumises à aucune taxe.
16.
Le 9 février 2001, la Cour avait déjà reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant sur la base du projet de déclaration du Gouvernement, qui avait été porté à sa connaissance et qui finalement a été entériné en tant que tel
:
«
Je note que le gouvernement turc est prêt à me verser la somme de 45
000 (quarante-cinq mille) francs français au titre du préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 31882/96 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
17.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention) ainsi que des lettres du Gouvernement en date des 7 février et 6 juin 2001 mentionnées ci-dessus. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles
37
§
1
in
fine
de la Convention et
62
§
3 du règlement).
18.
Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.
1.
Décide
de rayer l’affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 10 juillet 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Michael
O’Boyle
Elisabeth
Palm
Greffier
Présidente