CtEDO 02.10.2001 Auto

AFFAIRE AKBAY c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE AKBAY c. TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

TURCIA (solicitarea nr. 32598/96) HOTĂRÂREA (Regulamentul Amabil) STRASBURG 2 octombrie 2001 În cauza Akbay c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din președintele meu Palm Thomassen dl Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevall Maruste judecători și domnul O După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 30 ianuarie și 11 septembrie 2001, hotărârea a fost luată la data respectivă, adoptată la data la care a fost iniiată cauza, se afla o hotărâre (nr. 32598/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Abdulbaki Akbay, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului ( La 5 martie 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A fost reprezentat de dl H.K. Gür, ministrul plenipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor Omului, aproape de Ministerul Afacerilor Externe din Ankara. Cererea are ca obiect d. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Noiembrie 1998 în temeiul art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. În ianuarie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă cu condiția ca aceasta să se refere la acuzațiile de maltratare suferite în timpul custodiei reclamantului și la lipsa unei anchete efective pe această temă (articolele 3 și 13), regularitatea și durata custodiei (art. 5 §§) 1 (c) și 3), lipsa unei acțiuni în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea acestei detenții [art. 5 alin. (4) ] și cu privire la dreptul la despăgubire (art. 5 alin. ; absența informațiilor privind natura și cauza acuzațiilor aduse împotriva lui, precum și timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale, precum și lipsa de asistență din partea unui susținător în timpul reținerii sale [art. 6 alineatul (1) coroborat cu alineatul (3) literele (a), (b) și (c) ]. La 16 mai 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (b) din convenție. La 19 iulie 2001 și, respectiv, 27 mai 2001, guvernul și reclamantul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări a cauzei. Cetățean turc născut în 1967, dl Akbay este reținut la casa de reținere din Diyarbak. La 7 august 1995, reclamantul a fost arestat la Istanbul de către poliția din secția antiteroristă a conducerii securității din Istanbul și a fost ținut în arest la sediul acestei direcții. Procesul-verbal întocmit în aceeași zi de către polițiști și semnat de către reclamant indică faptul că persoana respectivă, atunci suspectată de participarea la o reuniune a PKK, s-a opus polițiștilor și a încercat să fugă în timpul arestării sale și că agenții au folosit forța pentru a-l reține. Cu toate acestea, reclamantul nu a fost supus unui examen medical în timpul arestării sale. 10. La 14 august 1995, la cererea Direcției pentru Siguranță Dahjah, reclamantul a fost examinat de un medic legist, membru al institutului medico-legal. Raportul întocmit în consecință a fost menționat de vânătăi și de leziuni pe corpul celui mai apropiat. 11. La 15 august 1995, reclamantul a fost predat poliției din Tatvan (Bitlis, departamentul din sud-est, supus unei situații de urgență). 12. În aceeași zi, înainte de a fi ținut în custodie la sediul conducerii securității din Tatvan, reclamantul a fost examinat de un medic de la centrul medical din Tatvan, care nu a observat nici o urmă de violență pe corpul său. 13. La 4 septembrie 1995, un proces-verbal semnat de polițiști și reclamantul a menționat că acesta solicitase să meargă la toaletă și că, la ieșirea sa, era zgâriat pielea părții superioare a picioarelor sale și a coatelor sale. La 5 septembrie 1995, la cererea conducerii securității lui Tatvan, reclamantul a fost examinat de un medic de la centrul medical al lui Tatvan. Raportul său a menționat leziuni pe corp de la: Reclamantul nu a fost asistat de niciun avocat în timpul arestării sale. Din dosar reiese că a fost interogat cu privire la presupusa sa apartenență la PKK și cu privire la uciderea unui polițist. El a trecut la mărturisire și a admis toate acuzațiile. 17. La 5 septembrie 1995, procurorul Republicii au auzit pe reclamant. 18. La aceeași dată, judecătorul de pace lângă instanța penală a lui Tatvan. (Tatvan Sulh Ceza mahkemesi) a ordonat plasarea în detenție a reclamantului. În fața judecătorului, la susține PKK înainte și a executat o pedeapsă cu închisoarea din cauza activităților sale teroriste. Cu toate acestea, de la ieșirea sa din închisoare, el a făcut obiectul mai multor gărzi la vedere, și apoi a părăsit țara și a locuit într-o tabără aparținând PKK. Cu toate acestea, el nu a participat niciodată la activitățile violente ale PKK. 19. Printr-un act de acuzare depus la 19 septembrie 1995, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Diyarbakr ( mai exact curtea de securitate a statului) A intentat o acțiune publică împotriva reclamantului și i s-a reproșat că era membru al organizației ilegale în cauză și că a participat la activitățile sale violente, precum și la uciderea unui polițist, acțiuni reprovocate de articolele 125 și 168 din Codul penal. 20. La tribunalul din 12 februarie 1996, reclamantul s-a plâns de relele tratamente pe care le-ar fi suferit în timpul custodiei sale, iar reclamantul a protestat pentru nevinovăția sa. 22. La o dată nespecificată, consiliul reclamantului a depus un memoriu Curții de Securitate a statului. El a contestat declarațiile clientului său colectate de poliție, a pretins că acestea fuseseră obținute sub presiune și a cerut ca forțele de securitate să fie acuzate de maltratare. Printr-o hotărâre din 4 martie 1996, Curtea de Securitate a statului Diyarbakr l-a declarat pe reclamantul vinovat de a face parte din PKK și l-a condamnat la 12 ani și jumătate de închisoare în temeiul articolului 168 din Codul Penal 24. În așteptarea sa, Curtea de Securitate a statului a considerat că șeful de omucidere a unui polițist nu a putut fi considerat ca fiind stabilit, din moment ce pârâtul a acceptat acest cap de acuzare în timpul interogatoriului său la poliție; cu toate acestea, el a refuzat în stadion. Pe de altă parte, ea a observat că inculpatul a mărturisit activitățile sale în cadrul PKK atunci când a fost în mâinile poliției și le-a repetat în fața procurorului republicii și a judecătorului care se ocupă de caz. Aceasta concluzionează că o examinare a declarațiilor lui A. . . . . un inculpat reținut, din N.E., un alt acuzat, precum și a întregului dosar a permis instanței să obțină convingerea că pârâtul a fost doar vinovat de șeful de responsabilitate față de PKK. 25. La 3 octombrie 1996, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului și a confirmat hotărârea de primă instanță. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 23 iulie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, semnată la 19 iulie 2001 declar că guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului, cu titlu gratuit, suma de 250 000 (două sute cincizeci de mii) de franci francezi, ca soluționare amiabilă a cererii sale înregistrate sub numărul 32598/96. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile de avocat aferente cauzei, nu va fi supusă niciunui impozit în vigoare la momentul respectiv și va fi vărsată în franci francezi într-un cont bancar indicat de solicitant. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Plata va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul regretă faptul că, la fel ca în cazul de față, există cazuri individuale de maltratări aplicate de autorități unor persoane aflate în arest cu privire la legislația turcă existentă și la hotărârea guvernului de a preveni astfel de incidente. Guvernul recunoaște că faptul torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante față de deținuți constituie o încălcare a art. 3 din Convenție și își exprimă angajamentul de a emite instrucțiunile corespunzătoare și de a adopta toate măsurile necesare pentru a garanta că interzicerea unor astfel de forme de maltratări este interzisă. care implică obligația de a efectua investigații efective fie respectate în viitor. Guvernul face referire în acest sens la angajamentele asumate de el în declarația subscrisă în cadrul cererii nr. 34382/97 și își reiterează hotărârea de a le da efect. El constată că măsurile legale și administrative adoptate recent au permis reducerea cazurilor de maltratare în circumstanțele de tipul celor din această specie și creșterea eficienței investigațiilor efectuate. Guvernul consideră că supravegherea de către Comitetul de Miniștri a executării hotărârilor Curții cu privire la Turcia în astfel de cazuri constituie un mecanism adecvat pentru a asigura o îmbunătățire constantă a situației în materie de protecție a drepturilor omului. În cele din urmă, statul membru în cauză este obligat să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în temeiul articolului 43 alineatul (1) din Convenție după pronunțarea hotărârii. 27. La 8 iunie 2001, Curtea primise următoarea declarație, semnată la 27 mai 2001 de reprezentantul reclamantului Am luat cunoștință de declarația guvernului turc, făcută în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 32598/96 și conform căreia este dispus să-mi plătească cu titlu gratuit suma de 250 000 (două sute cincizeci de mii) de franci francezi pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii mele. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 28. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din convenție și 3 din regulament). 29. să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 2 octombrie 2001 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-02-27
0,97
AFFAIRE ALPAY c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ALPAY c. TURQUIE ( Requête n° 30947/96 ) ARRÊT ( Règlement amiable ) STRASBOURG 27 février 2001 En l’affaire Alpay c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre com
CtEDO 2001-07-10
0,96
AFFAIRE CAKMAK c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÇAKMAK c. TURQUIE (Requête n° 31882/96) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 10 juillet 2001 En l’affaire Çakmak c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre compo
CtEDO 2001-07-10
0,96
AFFAIRE BOG c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BOĞ c. TURQUIE (Requête n° 24946/94) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 10 juillet 2001 En l’affaire Boğ c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
CtEDO 2001-01-30
0,96
AKBAY contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 32598/96 présentée par Abdulbaki AKBAY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 30 janvier 2001 en une chambre composée de M me
CtEDO 2001-07-17
0,96
AFFAIRE A.T. ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE A.T. ET AUTRES c. TURQUIE ( Requête n o 37040/97 ) ARRÊT STRASBOURG 17 juillet 2001 DÉFINITIF 17/10/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
Sursă