CtEDO 20.11.2001 Auto

MOYER contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
20.11.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MOYER contre la FRANCE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 45573/99 prezentate de André MOYER împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 20 noiembrie 2001 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Biersan Ugrekhelidze Mularoni judecători și domnul Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 4 august 1998 și înregistrată la 20 ianuarie 1999, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un resortisant francez, născut în 1932 și rezident în Prunay. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul, un fermier a cărui exploatare se află pe comuna Prunay, a fost afectat în 1983 de anumite terenuri, ca urmare a reîmprospătării comunei Dalton. În urma unei plângeri din partea unei alte persoane, comisia departamentală de amenajare a teritoriului Loir-și-Cher a modificat atribuțiile reclamantului prin decizia din 11 octombrie 1988. Cererea a fost înregistrată la 28 februarie 1989, iar memoriul în apărare a fost depus la 22 februarie 1990. Reclamantul a prezentat o memorare suplimentară la 29 martie 1990. Acuzatul a prezentat un nou memoriu la 18 martie 1991. La 19 aprilie 1991, reclamantul a depus un memoriu în replică. La data de 22 aprilie 1992, la data de 24 aprilie 1992, tribunalul a respins cererea în anulare a reclamantului. La 28 august 1992, reclamantul a făcut apel la Consiliu, a depus memoriul amplificativ la 28 decembrie 1992. La 8 noiembrie 1993, el a produs noi piese. La 23 ianuarie 1996, memoriul în apărare a fost întocmit. Reclamantul și-a depus memoriul în replică la 3 aprilie 1996. În septembrie 1996, dosarul a fost adresat unui raportor, care și-a prezentat raportul la 31 octombrie 1996; dosarul a fost atribuit auditorului la 31 octombrie 1996, apoi comisarului la 14 aprilie 1998. Reclamantul se plânge de durata procedurii în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție, care se citește după cum urmează Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul observă că procedura nu prezenta dificultăți speciale și recunoaște că durata generală în fața instanțelor administrative a fost lungă și constată că comportamentul reclamantului în fața instanței administrative nu a contribuit la încetarea procedurii. Pe de altă parte, acesta recunoaște că comportamentul ministrului pârât a avut un impact special asupra duratei procedurii, în măsura în care producția fiecăreia dintre cele două memorii în apărare a luat de fiecare dată un an. În ceea ce privește procedura în fața Consiliului de Stat, guvernul consideră că: termenul de judecată este lung și nu poate fi justificat numai de comportamentul reclamantului În pofida mai multor redresări ale Consiliului de Stat, prezentarea cu întârziere a memoriului a prelungit procedura cu mai mult de doi ani. La acest termen se adaugă un termen de doi ani și aproximativ două luni înainte de a se pronunța cauza, ceea ce, în opinia sa, nu este excesiv, având în vedere ceea ce Consiliul de Stat a stat ca instanță de apel în speță. Guvernul declară că dă înțelepciunei Curții dacă întârzierile sunt iraționale. Reclamantul, care se supune și înțelepciunii Curții, nu se îndoiește de faptul că atitudinea autorităților franceze a prelungit în mod excesiv durata acestei proceduri. Pe de o parte, raportul arată că atitudinea ministrului pârât a contribuit la prelungirea duratei procedurii în fața instanței administrative și în fața Consiliului de Stat. În acest sens, el observă că durata globală a depunerii memoriilor a fost de doi ani în fața fiecărei instanțe. Pe de altă parte, el subliniază că au trecut trei ani între momentul în care raportorul a avut dosarul la dispoziția sa și decizia Consiliului din 1998 și că procedura a durat în total cinci ani în fața Consiliului de Stat. Reclamantul consideră că această durată este deosebit de lungă, cu atât mai mult cu cât dosarul era complet, în ceea ce îl privea, din 1993. Curtea constată că procedura a durat nouă ani, patru luni și într-o zi. Curtea apreciază, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ;în consecință, se poate declara în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Nu a fost ridicat niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle A.B. Baka Premier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-02-08
0,97
MOYER contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45573/99 présentée par André MOYER [Note2] contre la France [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 8 février 2000 e
CtEDO 2002-06-25
0,96
AFFAIRE MOYER c. FRANCE
te a été transmise à la Cour le 1 er novembre 1998 en vertu de l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention. Elle a été attribuée à la troisième section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). 5. Le 8 février 2000, le grief tiré de
CtEDO 2002-04-23
0,94
LEBRETON contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53612/99 présentée par André et Marie Thérèse LEBRETON contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 avril 2002 en une chambre com
CtEDO 2003-05-27
0,94
COUDRIER contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 51442/99 par Désirée COUDRIER contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 mai 2003 en une chambre composée de : MM. A.B. Baka,
CtEDO 2001-03-13
0,94
KOUA POIRREZ contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40892/98 présentée par Ettien Laurent KOUA POIRREZ contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 mars 2001 en une chambre compos
Sursă