COSTE contre la FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Recevable
COSTE contre la FRANCE (CtEDO, 2001)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50528/99 prezentate de Thierry COSTE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 27 noiembrie 2001 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Bîrsan Ugrekhelidze Mularoni judecători și domnul Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 decembrie 1998 și înregistrată la 24 august 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, Thierry Coste, este un resortisant francez, născut în 1964 și rezident în Bordeaux. El este reprezentat în fața Curții de către M Thuin Palat, avocat la Paris. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin sentința din 5 martie 1996, tribunalul corecțional din Bordeaux l-a declarat pe reclamant vinovat de detenție fără autorizație administrativă a unor substanțe sau plante otrăvitoare clasificate drept narcotice și a facilitat folosirea narcoticelor. El l-a condamnat la o pedeapsă de patru ani de închisoare, din care 30 de luni cu suspendare. În plus, a pronunțat împotriva sa o interdicție de a participa la o organizație de spectacole pe timp de noapte pe o perioadă de cinci ani și a ordonat confiscarea sumelor și substanțelor confiscate. La 21 mai 1997, instanța de apel a lui Bordeaux a confirmat hotărârea pronunțată și a pronunțat interdicția asupra drepturilor civile, civile și a familiei reclamantului pe o perioadă de cinci ani. La 5 noiembrie 1997, reclamantul a obținut dreptul la asistență judiciară provizorie și, la 12 decembrie 1997, a depus un memoriu amplificativ. La tribunal în fața camerei criminale a Curții de Casație a fost stabilită la 4 iunie 1998, ora 14:00. Cu toate acestea, pe 3 iunie 1998, ora 19:15, avocatul care l-a reprezentat pe reclamant în fața instanței de apel a avocatului acestuia în fața Curții de Casație un fax astfel formulat Îmi pare foarte rău că vă deranjez de urgență în legătură cu Thierry Coste. Am văzut săptămâna trecută și el mi-a spus ce avea de gând să facă pe 3 iunie. În loc de asta firma mea primește azi la ora 19:00 un telefon de la colega lui, care îmi spune că a fost internat la clinica Turney de Bordeaux. Sper că aceste monede vor fi în stare suficientă pentru a vă permite să obțineți o trimitere la o declarație a acestei cauze, ținând cont de situația care apare și de situația în care mă aflu de a introduce o procedură de scutire de la punerea în funcțiune până mâine dimineață. Avocatul reclamantului în fața Curții de Casație a luat imediat legătura cu avocatul general desemnat în acest caz. Chiar înainte de a ajunge la tribunal, acesta din urmă a transmis Camerei Criminale următoarele documente: :1) un certificat al doctorului C., chirurg, datat 3 iunie 1998, declarând că starea de sănătate a reclamantului a necesitat admiterea sa la ora 17:09 la clinica Tourty în vederea unei apendicectomii la 4 iunie 1998, 2) statul de sănătate al reclamantului stabilit în aceeași zi de către clinică. La tribunal, avocatul reclamantului a solicitat ca cauza recurentului să fie disociată de cea a co-inculpaților săi și retrimisă la o audiere ulterioară. El susținea că situația reclamantului se referă la un caz de forță majoră pe care l-ar fi avut în mod clar nu avea timp să introducă o procedură de scutire de la punerea în stare de arest înainte de ora 14:00. Printr-o hotărâre din 4 iunie 1998, camera criminală a declarat reclamantul decăzut din recurs, în conformitate cu art. 583 din Codul de procedură penală. Aceasta nu se pronunță asupra cererii de disjuncție a cauzelor și de trimitere la o audiere ulterioară. Dreptul intern relevant la art. 583 din Codul de procedură penală se citește astfel: mai mult de șase luni, care nu sunt în stare sau nu au obținut, din instanța care a pronunțat, scutește, cu sau fără cauțiune, de a se declara în stare de stare. În cazul în care se solicită o scutire de la plata impozitului pe profit sau de la plata impozitului pe profit sau pe profit sau de la plata impozitului pe profit sau de la plata impozitului pe profit sau a impozitului pe profit sau pe profit sau pe profit sau pe profit sau pe profit sau pe profit sau pe profit sau pe profit sau pe profit sau pe profit sau pierdere sau pe profit sau pierdere sau pe profit sau pierdere sau pe profit sau pierdere sau pe profit sau pierdere sau pe profit sau pierdere sau pierdere de profit sau pierdere sau pierdere de profit sau pierdere sau pierdere, în cazul în care o astfel de plată este efectuată în conformitate cu art. 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Parlamentului European și al Consiliului sau cu art. 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a impozitului pe profit sau pierdere, în cazul în care se aplică o măsură mai mare parte a impozitului pe profit sau pierdere, în cazul în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, în cazul în care se aplică unei întreprinderi sau în cazul în cazul în cazul în care se aplică art. 2 alineatul (1) litera (b) litera (b) din prezentul articol sau (2) litera (b) din prezentul articol) din prezentul articol. Pentru ca recursul său să fie admisibil, este suficient ca reclamantul să justifice faptul că La art. 583 din Codul de procedură penală a fost modificat prin Legea nr. 99-515 din 23 iunie 1999 care a aplicat pedeapsa privativă de libertate prevăzută în acest articol de la 6 luni la un an. Restul articolului nu se schimbă. Aceeași lege a adăugat la cod un articol 583-1 care se citește astfel: □ Dispozițiile art. 583 nu se aplică atunci când instanța a condamnat o persoană în absența sa, după ce a refuzat să aplice art. 410 sau 411. În acest caz, recursul în cassare nu se poate referi decât la legalitatea hotărârii prin care instanța nu a recunoscut în mod valabil caracterul legal al faptului că persoana în cauză a fost pusă la dispoziție de către persoana în cauză în conformitate cu art. 3 alineatul (1) sau a refuzat să îl judece în absența sa în conformitate cu art. 411. GRIEF Invocând art. 6 alineatele (1) și (2) din Convenție, reclamantul se plânge că Curtea de Casație l-a declarat decăzut din recurs și a refuzat să-și divulge cauza de cea a co-inculpaților săi și să retrimită la o dată ulterioară, în timp ce nu i se putea permite să se constituie prizonier din cauza unei spitalizări urgente. Reclamantul invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, care, în partea sa relevantă, se citește astfel Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către o instanță (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este întemeiată. Guvernul subliniază că autoritățile franceze au tras consecințele hotărârii Curții în cauza Khalfaouic Franța (nr. 3479/97, CEDH 1999-IX). La trei zile de la pronunțarea hotărârii, procurorul general aproape de Curtea de Casație a trimis părților care au recurs în curs în materie penală, o scrisoare rectificativă indicând că nu era necesar să se dea curs obligației de a se pune în stare de fapt. În mod similar, camera penală a fost de acord ulterior să examineze fondul cauzelor în care reclamantul nu era în mod oficial în stare de fapt. În cele din urmă, și mai recent, articolele 583 și 583-1 din Codul de procedură penală au fost abrogate prin art. 121 din Legea din 15 iunie 2000 privind prezumția de nevinovăție. În aceste circumstanțe, având în vedere nu numai eliminarea dispozițiilor în litigiu, ci și circumstanțele specifice cazului de față (certificate medicale produse care indică o spitalizare care face imposibilă punerea în aplicare), Guvernul consideră că ar trebui să se acorde înțelepciunea Curții, în ceea ce privește încălcarea dreptului de acces la o instanță pentru solicitant. Recurentul declară că nu dorește să prezinte observații ca răspuns la cea a guvernului. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ;în consecință, se poate declara în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Nu s-a ridicat niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle A. B. Baka Premier Președinte