CtEDO 27.11.2001 Auto

H.K. et AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.11.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
H.K. et AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 29844/96 prezentate de H.K. și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 27 noiembrie 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Jungwiert Butkevych Thomassen judecători Gölcüklü judecător ad hoc, Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 noiembrie 1995 și înregistrată la 22 ianuarie 1996, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții sunt cetățeni turci, născuți în 1973, 1966 și, respectiv, 1941 și reședința în satul Güleç, Mazgirt (Turcia) . Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul S. Ökço Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Faptele așa cum au fost expuse de solicitanți La 3 octombrie 1994, A.K. a fost interogat de către forțele de securitate care efectuau o operațiune în zonă, în timp ce el era la pășune împreună cu soția sa și cu câțiva membri ai familiei sale. Forțele de securitate i-au reproșat lui A.K. că i-au ajutat și i-au susținut pe membrii PKK și l-au dus la jandarmerie cu elicopterul. A doua zi, rudele lui A.K. s-au dus la jandarmeria lui Ataçćnar. Forțele de securitate au trimis familiei anumite obiecte personale confiscate de la A.K. în timpul percheziției sale și l-au informat că a fost la jandarmeria din Tunceli pentru interogatoriu. Fratele lui A.K. s-a dus la jandarmeria din Tunceli unde a fost informat că acesta din urmă nu fusese reținut în aceste spații. La 7 octombrie 1994, reclamanții l-au găsit pe A.K. inconștient și în comă la spitalul public din Tunceli. Medicii au declarat că A.K. fusese rănit și inconștient de poliție. În aceeași zi, A.K. a fost transferat la Spitalul Universitar Elaz. La 10 octombrie 1994, el a murit. Medicii diagnostic a prezentat o infecție cerebrală și a constatat pe corp vânătăi și abraziuni, precum și o leziune în spatele inimii stângi. La 22 decembrie 1994, fiul d'A.K., unul dintre reclamanți, a depus o plângere la Parchetul din Tunceli susținând că tatăl său murise ca urmare a torturii comise de forțele de securitate ale jandarmeriei d.Ataçnar și Tunceli. Printr-o scrisoare din data de 17 aprilie 1995, procurorul districtual al Republicii Tunceli a prezentat o copie a câtorva documente referitoare la anchetă, printr-o scrisoare din data de 17 aprilie 1995, notificată avocatului reclamantului la 23 iunie 1995, procurorul general al Republicii Tunceli. Reclamanții au fost astfel informați că, la 30 ianuarie 1995, procurorul Republicii Tunceli a fost declarat incompetent și a trimis dosarul consiliului de administrație al Departamentului Tunceli, astfel încât acesta să conducă la o instrucțiune preliminară. Procurorul a constatat în special că: A.K. nu a fost ținut în arest la sediul jandarmeriei d'Ataçnar și nu a fost îngrijit în centrul medical Mazgirt Rapoartele medicale din 13 ianuarie 1995 și 18 iulie 1996 au indicat faptul că moartea lui A.K. a fost cauzată de o oprire cardio-pulmonară care rezultă dintr-o meningită și că nu a fost necesar să se efectueze o autopsie. În urma ordonanță de incompetență Materiae pronunțată la data de 30 În ianuarie 1995 de către procurorul Republicii Tunceli, Consiliul Administrativ al Departamentului Tunceli desemnează I.S., locotenent-colonel al jandarmeriei, ca investigator. Comandantul jandarmeriei lui Ataç Medicii, șefii spitalului public din Tunceli și din centrul medical din Mazgirt, în scrisorile trimise anchetatorului, au indicat că o persoană pe nume A.K. n mai primise îngrijire în incintele lor în perioada 1-10 octombrie 1994. nu au fost reținuți la sediul poliției din Ataçnar și că în regiune membrii PKK, în lipsa hranei și logisticii, îi intimidau pe săteni și îi răpeau pe cei care refuzau să le acorde ajutor și sprijin. Într-o ordonanță din 27 martie 1996, întrucât faptele invocate nu au fost stabilite, consiliul administrativ a decis să clasifice dosarul. Dreptul intern relevant Procurorul este privat de competența sa în ceea ce privește ffie r ț ii lor de ordine din regiunea aflată în stare de urgență. Decretul nr. 285 prevede, la art. 4 alineatul (1), că toate forțele de ordine aflate sub comanda guvernatorului regiunii sunt supuse legii privind urmărirea penală pe care funcționarii o pot face pentru acțiunile desfășurate în cadrul funcțiilor lor. Prin urmare, procurorul care primește o plângere care denunță un act de delicvent comis de un membru al forțelor de ordine are obligația de a-și declina competența și de a transfera cazul Consiliului Administrativ. Acesta din urmă este format din funcționari și este prezidat de guvernator. Odată luată decizia de a da în judecată, procurorul este responsabil pentru cauza în cauză. GRIFS Reclamanții au declarat încălcarea art. 2, 3, 5 alin. (1) și 6 alin. (3) și 14 din Convenție. Reclamanții se plâng de ceea ce A.K. a decedat ca urmare a torturii pe care forțele de securitate le-ar fi comis în timpul custodiei sale. În plus, aceștia susțin că au fost victime ale discriminării în măsura în care A.K. a fost supus unei execuții extrajudiciare din cauza originii sale etnice. Reclamanții susțin, de asemenea, că: arestarea ilegală a lui A.K. reprezintă o încălcare a dreptului la libertate și la securitate al persoanei, contrar articolului 5 alineatul (1) din convenție. În cele din urmă, reclamanții se plâng de faptul că: A.K. nu a beneficiat de asistență juridică în timpul arestării sale. În acest sens, aceștia susțin încălcarea articolului 6 alineatul (3) litera (c) din Convenția combinată cu art. 14. Guvernul contestă faptele și susține că afirmațiile reclamanților sunt neîntemeiate. Referindu-se la constatările anchetatorului care a condus ancheta în speță, acesta susține că .A.K. nu a fost pus în custodie de către forțele de ordine și că rapoartele medicale au fost categorice în ceea ce privește cauza decesului, și anume meningita. Reclamanții susțin că plângerea penală depusă la Parchet a rămas fără efect și că autoritățile nu au efectuat o anchetă reală cu privire la circumstanțele morții d.A.K. Potrivit reclamanților, nu s-a dat nicio explicație cu privire la vânătăile și leziunile constatate pe corpul decedatului. Acestea subliniază că, în pofida faptului că autopsia a fost de o importanță decisivă pentru stabilirea circumstanțelor referitoare la decesul d.A.K., aceasta nu a fost efectuată. În lumina argumentelor părților, Curtea consideră că cererea ridică în aceste privințe probleme importante de fapt și de drept în ceea ce privește convenția care necesită o examinare de fond. Prin urmare, Curtea concluzionează că această parte a cererii nu este în mod vădit greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că această parte a cererii nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Cu privire la presupusele încălcări ale articolelor 6 și 14 din Convenție Curtea arată că acuzațiile formulate de reclamanți sub aspect al acestor dispoziții nu sunt susținute și nu dezvăluie nici o încălcare a convenției. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară admisibile, toate mijloacele de fond rezervate, obiecțiunile reclamanților cu privire la o posibilă încălcare a dreptului la viață, a interdicției de maltratare și a dreptului la libertate Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. Costa Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-11-27
0,96
YAZ contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29485/95 présentée par Oya YAZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 novembre 2001 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2001-03-08
0,96
ÖZBEY contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31883/96 présentée par Hasan Hüseyin ÖZBEY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 8 mars 2001 en une chambre composée
CtEDO 2001-05-17
0,96
KAYA contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31733/96 présentée par Tuncay et Özlem KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 17 mai 2001 en une chambre composée de M
CtEDO 2001-10-09
0,96
HULKİ GÜNEȘ contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 28490/95 présentée par Hulki GUNES contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 9 octobre 2001 en une chambre composée de MM. J.-
CtEDO 2001-02-13
0,96
BAGCI ET MURG contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29862/96 présentée par Seyfettin BAĞCI et Adil MURĞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre com
Sursă