RELATIVE AU CONTRÔLE DE LA CORRESPONDANCE DES DÉTENUS EN ITALIE - MESURES DE CARACTÈRE GÉNÉRAL

Rezoluția interimară ResDH(2001)178 privind controlul corespondenței deținuților în Italia (adoptată de Comitetul miniștrilor la 5 decembrie 2001, cu ocazia reuniunii 775 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Acțiunea"), Având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauzele Diana Calogero și Domenichini la 15 noiembrie 1996, în cauza Labita la 6 aprilie 2000, în cauza Antonio la 28 septembrie 2000 (definită ca fiind 28 decembrie 2000), în cauza Rinzivillo la 21 decembrie 2000 (definită ca fiind 21 martie 2001) și în cauza Natoli la 9 ianuarie 2001; Reamintind faptul că, în acest grup de afaceri, Curtea a încheiat, printre altele, încălcări ale articolului 8 și, pentru unele dintre cauze, ale articolului 13 din Convenție, din cauza lipsei de claritate a legii italiene privind controlul corespondenței deținuților (Legea nr. 354/75), care lasă prea multă libertate autorităților publice, în special în ceea ce privește durata măsurilor de control și motivele care le pot justifica, permite să supună controlului corespondența cu organele Convenției europene a drepturilor omului și nu prevede o cale de atac eficientă împotriva deciziilor care reglementează controlul corespondenței;

Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care se aplică, de asemenea, cazurilor prezentate în fața Comitetului miniștrilor înainte de intrarea în vigoare a Protocolului 11 la Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârilor menționate anterior, având în vedere obligația pe care o avea de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; întrucât autoritățile Înaltelor P ă r i contractante sunt obligate să ia rapid măsurile necesare în acest scop, în special prin prevenirea unor noi încălcări ale Convenției similare celor constatate în hotărârile Curții; întrucât guvernul Italiei a dat Comitetului miniștrilor informațiile, rezumate în anexa la prezenta rezoluție, cu privire la măsurile luate până în prezent în acest scop; salută măsurile interimare adoptate de guvern pentru a preveni, pe cât posibil, noi încălcări ale Convenției în așteptarea unei schimbări legislative, precum și decizia Curții Constituționale din 8-11 februarie 1999 de confirmare a necesității acestei schimbări legislative și a decretului președintelui Republicii din 30 iunie 2000 de interzicere a cenzurii oricărei corespondențe adresate de un deținut organizațiilor internaționale care vizează protecția drepturilor omului; constată totuși că,

în ciuda timpului scurs, problemele legate de lipsa de claritate a legislației italiene privind controlul corespondenței deținuților, inclusiv lipsa unei căi de atac eficiente, nu au fost încă remediate, deoarece proiectul de lege pregătit în acest scop nu a putut fi adoptat înainte de schimbarea legislaturii în aprilie 2001; Cu toate acestea, salută faptul că noul guvern italian pregătește un nou proiect de lege și se angajează să îl prezinte rapid Parlamentului, invită autoritățile italiene să adopte fără întârziere reforma legislativă necesară pentru a asigura conformitatea deplină a dreptului italian cu Convenția privind aspectele identificate de Curte; Decide să reia examinarea acestor cazuri din perspectiva măsurilor cu caracter general, atunci când procedura legislativă de modificare a Legii nr. 354/75 va fi finalizată sau cel târziu la prima sa reuniune din 2003. Anexă la Rezoluția Interimar ResDH(2001)178 Informații furnizate de guvernul Italiei la examinarea de către Comitetul miniștri a măsurilor cu caracter general care urmează să fie adoptate în cauzele privind controlul corespondenței deținuților Având în vedere natura încălcărilor constatate de Curte în hotărârile în cauză, acestea nu puteau fi remediate prin intermediul unei dezvoltări a jurisprudenței tribunalelor italiene, guvernul a inițiat, începând din 1997, o reformă legislativă.

Scopul acesteia este de a pune Legea nr. 354/75 privind administrația în cauză în conformitate cu Convenția și de a rezolva astfel problemele legate de lipsa unui temei legal al controlului corespondenței deținuților în Italia și de lipsa unei căi de atac efective împotriva acestui control. În cele din urmă, lipsa unei căi de atac a fost, de asemenea, declarată cu încălcarea Constituției Italiei de către Curtea Constituțională italiană într-o hotărâre din 8-11 februarie 1999, nr. 26, ținând cont în special de inviolabilitatea drepturilor omului. În 1999 guvernul a înaintat Parlamentului un proiect de lege (nr. 4772/S) de modificare a articolelor 18 și 35 din Legea nr. 354/75 pentru a limita competența de control a corespondenței deținuților și pentru a introduce acțiuni efective.

Cu toate acestea, aceste amendamente nu au putut fi adoptate înainte de schimbarea legislaturii în aprilie 2001. Pentru a asigura rapid, în fața acestei situații, că Italia își îndeplinește obligațiile în temeiul art. 46(1) din Convenție, noul guvern se angajează să prezinte Parlamentului, cât mai curând posibil, un nou proiect de lege. Un proiect anterior a fost deja elaborat și este în curs de examinare a Biroului legislativ al Ministerului Justiției.

În acest context, guvernul consideră că este important să semnaleze faptul că, în paralel cu aceste inițiative legislative, au fost luate măsuri provizorii pentru a sensibiliza autoritățile judiciare și administrative competente cu privire la cerințele art. 8 din Convenție, astfel cum sunt prevăzute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește controlul corespondenței deținuților, pentru a remedia cel puțin parțial, în așteptarea reformelor legislative necesare, deficiențele identificate în legislația italiană. De exemplu, Ministerul Afacerilor Interne al Ministerului de Justiție din Italia a adoptat, la 31 martie 1999, o circulară către directorii închisorii, care prevede în special că cererile de viză pentru controalele de corespondență trebuie depuse pentru o perioadă de șase luni, sub rezerva cererilor de prelungire.

La rândul său, Hotărârea pentru Afaceri Penale a Ministerului Justiției a exprimat, într-o circulație către instanțele din 26 aprilie 1999 (nr. 575), necesitatea ca autoritățile judiciare competente în materie de control al corespondenței deținuților să țină seama de principiile enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a preveni noile constatări ale încălcării dreptului comunitar asupra Italiei. În special, atenția a fost atrasă asupra necesității de a motiva în mod adecvat autorizațiile de control al corespondenței, precum și asupra posibilității ca aceste măsuri să stabilească un termen pentru durata controlului, astfel încât să se asigure o revizuire periodică a necesității controlului.

Cele două circulare menționate anterior aveau, de asemenea, interdicția de a supune unei vize de cenzură corespondența adresată de deținuți organelor Convenției, dar această problemă specifică a fost ulterior rezolvată la nivel legislativ prin noul regulament al instituțiilor penitenciare, intrat în vigoare la 6 septembrie 2000 (decretul președintelui Republicii - D.P.R. - nr. 230 din 30.06.2000, publicat în J.O. nr. 131/L din 22 august 2000). art. 38§11 prevede că corespondența adresată de un deținut organizațiilor internaționale care vizează protecția drepturilor omului nu poate fi supusă nici unei vize de cenzură.

Pentru a facilita reformele necesare și luarea în considerare a hotărârilor în practică ale autorităților administrative și judiciare italiene în ceea ce privește controlul corespondenței deținuților, partea în drept a hotărârii Domenichini a fost tradusă și publicată, deja în 1997, în special în revista juridică italiană Rivista internazionale dei diritti dell 119-124) Mai târziu, hotărârile Labita și Messina au fost traduse și publicate în nr. 1-2 și, respectiv, 6 din 2000 ale Documenti Giustizia, revizuire juridică editată de Ministerul Justiției (accesibilă și pe internet, la adresa www.ipzs.it/Publicazioni_ministeri/Min_giustizia/Documenti_giustizia/ Guvernul Italiei consideră, având în vedere aceste măsuri și decizii, că Italia a îndeplinit parțial și provizoriu obligațiile care îi revin în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție și invită Comitetul de Miniștri să reia examinarea acestor chestiuni imediat ce procedura legislativă de modificare a Legii nr. 354/75 se încheie sau cel târziu la prima ședință a Comitetului de Miniștri din 2003.

Résolution Intérimaire ResDH(2001)178 relative au contrôle de la correspondance des détenus en Italie – mesures de caractère général (adoptée par le Comité des Ministres le 5 décembre 2001, lors de la 775 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu les arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendus dans les affaires Diana Calogero et Domenichini le 15 novembre 1996, dans l’affaire Labita le 6 avril 2000, dans l’affaire Messina Antonio le 28 septembre 2000 (définitif le 28 décembre 2000), dans l’affaire Rinzivillo le 21 décembre 2000 (définitif le 21 mars 2001) et dans l’affaire Natoli le 9 janvier 2001 ; Rappelant que dans ce groupe d’affaires la Cour a conclu, entre autre, à des violations de l’article 8 et, pour certaines des affaires, de l’article 13 de la Convention, en raison du manque de clarté de la loi italienne sur le contrôle de la correspondance des détenus (loi n° 354/75), laquelle laisse une trop grande latitude aux autorités publiques, notamment quant à la durée des mesures de contrôle et aux raisons pouvant les justifier,

permet de soumettre au contrôle la correspondance avec les organes de la Convention européenne des droits de l’homme et ne prévoit pas de recours effectif contre les décisions ordonnant le contrôle de la correspondance ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, lesquelles s’appliquent également aux affaires portées devant le Comité des Ministres avant l’entrée en vigueur du Protocole n° 11 à la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite des arrêts précités, eu égard à l’obligation qu’a l’Italie de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que les autorités des Hautes Parties contractantes sont tenues de prendre rapidement les mesures nécessaires à cette fin, notamment en prévenant de nouvelles violations de la Convention semblables à celles constatées dans les arrêts de la Cour ; Considérant que le Gouvernement de l’Italie a donné au Comité des Ministres les informations, résumées dans l’annexe à la présente résolution, sur les mesures prises jusqu’à maintenant à cet effet ; Se félicite des mesures intérimaires adoptées par le gouvernement afin de prévenir autant que possible de nouvelles violations de la Convention en attendant un changement législatif,

ainsi que de la décision de la Cour Constitutionnelle des 8-11 février 1999 confirmant la nécessité de ce changement législatif et du décret du Président de la République du 30 juin 2000 interdisant la censure de toute correspondance adressée par un détenu aux organisations internationales visant la protection des droits de l’homme ; Note toutefois que, malgré le temps écoulé, les problèmes liés à l’absence de clarté de la législation italienne en matière de contrôle de la correspondance des détenus, y inclus l’absence de recours efficaces, n’ont toujours pas été corrigés car le projet de loi préparé à cet effet n’a pas pu être adopté avant le changement de législature en avril 2001 ; Se félicite toutefois du fait que le nouveau gouvernement italien est en train de préparer un nouveau projet de loi et s’est engagé à le soumettre rapidement au Parlement, Invite instamment les autorités italiennes à adopter sans retard la réforme législative nécessaire afin d’assurer pleinement la conformité du droit italien avec la Convention sur les points relevés par la Cour ; Décide de reprendre l'examen de ces affaires sous l'angle des mesures de caractère général, lorsque la procédure législative de modification de la loi n° 354/75 sera achevée,

ou au plus tard lors de sa première réunion en 2003. Annexe à la Résolution Intérimaire ResDH(2001)178 Informations fournies par le Gouvernement de l’Italie lors de l’examen par le Comité des Ministres des mesures de caractère général à adopter dans les affaires relatives au contrôle de la correspondance des détenus Considérant qu’au vu de la nature des violations constatées par la Cour dans les arrêts ici en question, celles-ci ne pouvaient pas être remédiées par le biais d’un développement de la jurisprudence des tribunaux italiens, le Gouvernement a engagé, depuis 1997, une réforme législative. Celle-ci vise à mettre la loi n° 354/75 sur l’administration pénitentiaire en conformité avec la Convention et résoudre ainsi les problèmes de l’absence de base légale du contrôle de la correspondance des détenus en Italie et celui de l’absence de recours effectifs contre ce contrôle.

L’absence de recours a, par la suite, également été déclarée en violation avec la Constitution de l’Italie par la Cour constitutionnelle italienne dans un arrêt du 8-11 février 1999, n° 26, compte tenu notamment de l’inviolabilité des droits de l’homme. En 1999 le Gouvernement a soumis au Parlement un projet de loi (n° 4172/S) modifiant les articles 18 et 35 de la loi n° 354/75 afin de circonscrire le pouvoir de contrôle de la correspondance des détenus et de mettre en place des recours effectifs. Ces amendements n’ont toutefois pas pu être adoptés avant le changement de législature en avril 2001. Afin d’assurer rapidement, face à cette situation, que l’Italie respecte ses obligations en vertu de l’Article 46(1) de la Convention, le nouveau gouvernement s’engage à présenter au Parlement, dans les meilleurs délais, un nouveau projet de loi.

Un avant projet a déjà été établi et est actuellement à l’étude du bureau législatif du Ministère de la Justice. Dans ce contexte, le gouvernement estime important de signaler que parallèlement à ces initiatives législatives, des mesures provisoires ont été prises pour sensibiliser les autorités judiciaires et administratives compétentes aux exigences de l’article 8 de la Convention, telles qu’établies dans la jurisprudence de la Cour européenne des Droits de l’Homme en matière de contrôle de la correspondance des détenus, en vue de remédier, au moins en partie, en attendant les réformes législatives nécessaires, aux lacunes relevées dans la législation italienne.

Ainsi, le département des affaires pénitentiaires du ministère italien de la Justice a adopté, le 31 mars 1999, une circulaire à l’intention des directeurs de prison, disposant notamment que les demandes de visa pour les contrôles de la correspondance doivent être formulées pour une période de six mois, sous réserve des demandes de prorogation. De son côté, la direction des affaires pénales du ministère de la Justice a, dans une circulaire aux juridictions du 26 avril 1999 (n° 575), exprimé la nécessité que les autorités judiciaires compétentes en matière de contrôle de correspondance des détenus prennent en compte les principes énoncés par la Cour européenne des droits de l’homme, afin de prévenir de nouveaux constats de violations à l’encontre de l’Italie.

En particulier, l’attention a été attirée sur la nécessité de motiver de manière adéquate les autorisations de contrôle de la correspondance ainsi que sur l’opportunité que ces mesures fixent un terme quant à la durée du contrôle, de façon à garantir un réexamen régulier de la nécessité du contrôle. Les deux circulaires précitées disposaient également l’interdiction de soumettre à un visa de censure la correspondance adressée par les détenus aux organes de la Convention, mais ce problème spécifique a été par la suite résolu au niveau législatif par le nouveau règlement des établissements pénitenciers, entré en vigueur le 6 septembre 2000 (décret du Président de la République - D.P.R. - n° 230 du 30.06.2000, publié au J.O.

n° 131/L du 22 août 2000). Son article 38§11 prévoit désormais que la correspondance adressée par un détenu aux organisations internationales visant la protection des droits de l’homme ne peut être soumise à aucun visa de censure. Afin de faciliter les réformes nécessaires et la prise en compte des arrêts dans la pratique des autorités administratives et judiciaires italiennes en matière de contrôle de la correspondance des détenus, la partie en droit de l’arrêt Domenichini a été traduite et publiée, déjà en 1997, notamment dans la revue juridique italienne Rivista internazionale dei diritti dell’uomo (1997, vol. II, p. 119-124).

Par la suite les arrêts Labita et Messina ont également été traduits et publiés respectivement dans les n° 1-2 et 6 de 2000 de Documenti Giustizia, revue juridique éditée par le Ministère de la Justice (accessible également sur Internet, à l’adresse www.ipzs.it/Pubblicazioni_ministeri/Min_giustizia/Documenti_giustizia/ ). Le Gouvernement de l’Italie estime, au vu de ces mesures et décisions, que l’Italie a partiellement et provisoirement rempli les obligations qui lui incombent au titre de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention et invite le Comité des Ministres à reprendre l’examen de ces questions aussitôt que la procédure législative d’amendement de la loi n° 354/75 sera achevée ou au plus tard lors de la première réunion du Comité des Ministres en 2003.