AFFAIRE CALOGERO DIANA CONTRE L'ITALIE ET SIX AUTRES AFFAIRES

Rezoluția ResDH(2005)55 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la controlul corespondenței deținuților și dreptul la o cale de atac efectivă (cauza Calogero Diana și alte 6 cauze (a se vedea tabelul din anexa II) (adoptată de Comitetul de Miniștri la 5 iulie 2005, cu ocazia celei de-a 933-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 54 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și al articolului 46 alineatul (2) din Convenție, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Calogero Diana și alte șase cauze (a se vedea detaliile din anexa II) și transmise Comitetului de Miniștri în temeiul fostului articol 54 din convenție sau al articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind că, la originea acestor cauze, se află cereri îndreptate împotriva Italiei introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului în temeiul articolului 25 și că Comisia Europeană pentru Drepturile Omului sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat admisibile obiecțiunile referitoare în special la încălcarea dreptului deținuților la respectarea corespondenței lor și/sau la lipsa unor acțiuni interne efective pentru a contesta controlul corespondenței Reamintind că Curtea a constatat - că, în toate aceste cazuri, au existat încălcări ale articolului 8 din Convenție din cauza deficiențelor din legea penitenciarelor din Italia n 354/1975 aceasta din urmă a lăsat prea multă libertate în impunerea controlului corespondenței pe durata acestui control și, în plus, nu interzicea în mod explicit controlul corespondenței cu organele Convenției. - că au existat în două dintre aceste cazuri (Calogero Diana și Domenichini) încălcări ale articolului 13 din cauza lipsei unei căi de atac efective împotriva deciziilor prin care se dispune controlul corespondenței deținuților; și - că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (3)b, în cauza Domenichini, controlul corespondenței reclamantului cu avocatul său care a adus atingere dreptului la apărare al reclamantului reamintind că Curtea a afirmat că statul pârât, în cauza Natoli, trebuie să plătească avocaților reclamantului 4 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, minus suma de 6 100 de franci francezi care au fost plătiți în cadrul asistenței judiciare de către Consiliul Europei și că în alte cazuri trebuie plătită o satisfacție echitabilă, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11, norme care se aplică prin decizia Comitetului miniștrilor în cauzele care intră sub incidența fostului articol 54, care au invitat guvernul Italiei să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârilor Curții Europene, având în vedere obligația Italiei de a se conforma articolului 46 alineatul (1) (fostul articol 53) din Convenție Reamintind Rezoluția interimară ResDH(2001)178 din 5 decembrie 2001 în care Comitetul a luat act de procesul legislativ inițiat în 1997 privind punerea în aplicare a hotărârilor Curții Europene și a salutat măsurile interimare luate în așteptarea încheierii acestui proces Reamintind că, în aceeași rezoluție interimară, Comitetul miniștrilor a remarcat, de asemenea, că proiectul de lege nu putea fi adoptat înainte de schimbarea legislaturii în aprilie 2001 și, în consecință, a îndemnat autoritățile să reia fără întârziere procesul legislativ pentru a asigura deplina conformitate a dreptului italian cu Convenția privind controlul corespondenței deținuților, inclusiv dreptul la o cale de atac eficientă; Regretând faptul că această reformă legislativă nu a fost finalizată decât în aprilie 2004, la mai mult de șapte ani de la hotărârile Curții de Justiție care notau, totuși, cu satisfacție conținutul reformei, astfel cum a fost prezentată de guvernul italian și reprodusă în anexa I la această rezoluție, inclusiv - introducerea în legislație a unor motive clare de impunere a controlului sau restricțiilor privind corespondența deținuților, precum și a termenelor limită pentru aceste măsuri - confirmarea legislativă a scutirii de la controlul corespondenței cu organele Convenției - măsurile administrative menite să asigure aplicarea efectivă a noilor dispoziții legislative - extinderea controlului judiciar pentru a acoperi, de asemenea, controlul sau restricționarea corespondenței deținuților Cu toate acestea, observând că eficacitatea acestui control judiciar a fost contestată recent în hotărârile Curții Europene și că autoritățile consideră în prezent această nouă problemă, pentru a asigura conformitatea cu condițiile Convenției (a se vedea Rezoluția interimară ResDH(2005)56 în cauzele Messina/Italia (n 2), Hotărârea din 28 septembrie 2000, Ganci/Italia, Hotărârea din 30 octombrie 2003 și Bifulco/Italia, Hotărârea din 8 februarie 2005, definitivă la 8 mai 2005) și constatând că examinarea de către Comitet a acestei chestiuni este mai bine continuată în contextul punerii în aplicare a acestor noi hotărâri Reamintind, în acest context, Declarația Comitetului din 12 mai 2004 privind asigurarea eficienței pe termen lung a Curții Europene a Drepturilor Omului, în special prin îmbunătățirea executării hotărârilor sale, planul de acțiune adoptat cu ocazia celui de-al treilea summit al Consiliului Europei (Varsovia, 16-17 mai 2005) și Recomandarea Comitetului Rec(2004)6 statelor membre privind îmbunătățirea acțiunilor interne S-a asigurat că satisfacția echitabilă acordată în cauza Natoli a fost plătită avocaților reclamantului la 8 noiembrie 2001, adică la șase luni și douăzeci și nouă de zile de la data limită și că aceștia au renunțat la dobânda de întârziere din cauza modicității lor. Declară că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul fostului articol 54 și al articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri. Anexa I la Rezoluția finală ResDH(2005)55 Informații furnizate de guvernul Italiei cu privire la măsurile de ordin general Introducere Ca urmare a acestor hotărâri ale Curții Europene, guvernul italian a inițiat, în 1997, reforme legislative și de reglementare pentru a preveni orice încălcare similară celei constatate de Curte în aceste cauze. Prin Rezoluția interimară ResDH(2001)178 din 5 decembrie 2001, Comitetul miniștrilor a analizat măsurile luate sau prevăzute de Italia până în 2001 și a îndemnat Italia să adopte reforma legislativă necesară pentru a asigura pe deplin conformitatea legislației naționale cu Convenția. De la adoptarea acestei reforme interimare, au fost adoptate următoarele măsuri de ordin general Noul cadru juridic pentru supravegherea poștei a. Generalități În aprilie 2004, legislația privind administrația penitenciară a fost modificată prin Legea 95/2004 (în vigoare din 14 aprilie 2004). Noul articol 18-ter, În plus față de Legea nr. 354/1975, a stabilit limite de natură și timp pentru controalele sau restricțiile care pot fi impuse corespondenței deținuților. De acum înainte, astfel de măsuri nu trebuie luate decât dacă sunt necesare pentru prevenirea infracțiunilor și pentru menținerea ordinii și securității în închisoare [art. 18-ter alineatul (1) ]. Conform noii dispoziții, durata acestor măsuri nu poate depăși șase luni, dar ulterior poate fi prelungită până la trei luni. Următoarele măsuri de restricție sau de control pot fi luate: a. restricționarea corespondenței prin scrisori sau telegrame și a primirii articolelor de presă; b. viza obligatorie a oricărei corespondențe ;c. controlul conținutului plicurilor primite sau trimise, fără citirea corespondenței trimise. Aceste măsuri pot fi adoptate prin hotărâre judecătorească motivată (după cum se prevedea deja în textul precedent) la cererea Parchetului sau la propunerea directorului instituției penitenciare. Această hotărâre este pronunțată de către instanța de aplicare a pedepselor împotriva persoanelor condamnate și aflate în detenție, precum și a persoanelor deja recunoscute vinovate în primă instanță. Aceasta poate fi pronunțată de un judecător menționat la art. 279 din Codul de procedură penală împotriva unui inculpat până când acesta este judecat în primă instanță. În cazul în care acest judecător este un magistrat al sediului, măsura este luată de președintele Tribunalului sau al Curții de Assesie. Controlul corespondenței poate fi delegat de către magistrații menționați anterior directorului sau unui membru al instituției penitenciare desemnate de director [art. 18 alineatul (3) ]. În cazul în care, după o viză de control, judecătorul consideră că corespondența sau ziarele nu trebuie predate destinatarului, acesta trebuie să dispună reținerea. În toate aceste cazuri, deținuții trebuie să fie informați [art. 18 alineatul (5) ]. În ceea ce privește timpul necesar executării acestor hotărâri, guvernul dorește să indice că problema punerii în aplicare rapide a hotărârilor Curții Europene face obiectul unei examinări, în special în fața Parlamentului, și a condus până în prezent la adoptarea unei rezoluții și la prezentarea unui proiect de lege privind monitorizarea hotărârilor Curții Europene. b. scutirea de la controlul corespondenței cu avocații și organele Convenției europene art. 18-ter alineatul (2) din noua lege prevede art. 38 alineatul (11) din Decretul prezidențial 23.0/2000, care nu include niciun control sau nicio restricție privind corelarea deținuților cu organismele Convenției europene, printre altele. Referindu-se în mod explicit la art. 103 din Codul de procedură penală, acesta confirmă, de asemenea, că corespondența unui deținut cu avocatul său este lipsită de supraveghere, cu condiția ca aceasta să poată fi recunoscută ca atare. Această scutire a fost deja prevăzută la art. 103 din Cod, în vigoare din 1989, dar nu a fost aplicată în practică, ceea ce a condus la încălcări ale Convenției (încălcarea articolului 8 în cauzele Natoli și Madonia). Prin urmare, autoritățile italiene au decis să ia măsuri administrative suplimentare pentru a se asigura că dispozițiile nou adoptate sunt aplicate în practică (a se vedea mai jos rezumatul circularelor Ministerului Justiției). La 1 iulie 2004, departamentul penitenciar al Ministerului Justiției a publicat o circulară intitulată "Dreptul și viza corespondenței deținuților" nr. 95 din 8 aprilie 2004 Această circulară subliniază că scopul principal al articolului 18-ter este de a proteja viața privată a deținuților, precum și de a asigura eficiența gestionării și organizării închisorilor, în care sunt necesare ordinea, securitatea și disciplina. În plus, circulara de mai sus stabilește trei norme de bază privind supravegherea corespondenței 1. plicul sau ambalajul corespondenței trebuie examinat cu ajutorul instrumentelor sau câinilor dresați 2) dacă un pliu sau un pachet pare suspect din punct de vedere al ordinii și securității în închisoare, acesta trebuie să fie pus deoparte până când autoritatea competentă autorizează examinarea aprofundată a acestuia. 3. în acest din urmă caz, pliarea sau coletul nu poate fi deschis decât în prezența deținutului [așa cum se prevede la art. 18 alineatele (1)c și (7) din Legea 95/2004], căruia nu i se poate restitui decât o singură dată inspectată. 11. La 3 mai 2005, Serviciul penitenciar al Ministerului Justiției a publicat o a doua circulară intitulată Controlul și viza corespondenței mai ales Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această circulară, care urmărește alinierea deplină a practicii de supraveghere a corespondenței la hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilește sau reiterează, în special, următoarele reguli (a). (b) toți directorii închisorii trebuie să își mențină registrul de supraveghere a poștei, astfel cum se prevede în Circulara din 14 martie 1994 (c). în ceea ce privește deținuții care fac obiectul regimului special prevăzut la art. 41a din Legea nr. 354/1975, cererea adresată judecătorului de a fi prelungită după termenul inițial de șase luni decizia de autorizare a cenzurii corespondenței trebuie însoțită de teza de mai sus pentru următoarele trei luni În acest sens, se va preciza în mod clar diferența de durată dintre regimul art. 41a și cenzura corespondenței în temeiul art. 18-ter. 12. În plus, această circulară menționează în mod explicit hotărârile Curții Europene, inclusiv cele pronunțate în cauza Domenichini, în care Curtea a ajuns la concluzia unei încălcări a articolului 6 alineatul (3)(b), ca urmare a controlului corespondenței dintre reclamant și avocatul său. Circulara atrage atenția autorităților competente asupra faptului că modalitățile și limitele supravegherii poștei sunt în prezent bine stabilite la art. 18-T din Legea nr. 354/1975, introdusă prin Legea nr. 95/2004, în conformitate cu hotărârea menționată anterior a Curții Europene, printre altele. Aceasta reamintește că corespondența deținuților către organizațiile internaționale pentru protecția drepturilor omului, inclusiv Curtea Europeană, trebuie să fie lipsită de control. II. Garantarea existenței unor soluții interne efective 13. În Hotărârile Calogero Diana și Domenichini, restricțiile sau controalele privind corespondența incriminate de solicitanți fuseseră deja impuse de justiție, care a acționat totuși pe plan administrativ (a se vedea punctele 12 și 42 din Hotărârea Domenichini), iar încălcările articolului 13 din convenție erau cauzate de imposibilitatea de a contesta aceste hotărâri în fața unei instanțe independente. Ca urmare a hotărârilor Curții, guvernul a inițiat o reformă legislativă care vizează în special instituirea unor căi de atac interne, în conformitate cu art. 13. În 1999, acesta a prezentat Parlamentului un proiect de lege de modificare a articolelor. 18 și 35 din Legea 354/1975, care delimitează atât competența de a controla corespondența deținuților, cât și de a introduce acțiuni interne; cu toate acestea, aceste amendamente nu au fost adoptate, din cauza schimbării legislaturii din aprilie 2001 14. Legea 96/2004 menționată anterior permite în prezent în mod explicit controlul judiciar al hotărârilor care impun supravegherea sau restricționarea corespondenței deținuților [noul articol 18-ter alineatul (6) din Legea 354/1975, coroborat cu art. 14-ter Plângerile care nu au efect suspensiv, pot fi depuse în termen de zece zile de la notificarea măsurii incriminate. Instanța care le sesizează trebuie să se pronunțe cu privire la acestea în termen de zece zile de la primirea acestora, iar judecătorul care a pronunțat hotărârea incriminată nu poate să se pronunțe asupra acestora. 15. Au fost prezentate exemple de jurisprudență Comitetului miniștrilor, care au primit plângeri din partea deținuților și au anulat restricțiile impuse corespondenței acestora, în temeiul noii legi și al hotărârilor Curții Europene. Ultimul dintre aceste exemple este anularea, de către instanța de aplicare a pedepselor din Torino, a unei decizii de prelungire a supravegherii corespondenței unui deținuți, pe motiv că decizia incriminată nu era la fel de detaliată precum impunea atât legislația italiană, cât și jurisprudența stabilită a Curții Europene a Drepturilor Omului. (Decizia 1900/05 din 11 mai 2005). Potrivit guvernului, decizia acestei instanțe ilustrează dorința crescândă a instanțelor italiene de a aplica legislația internă în funcție de imperativele Convenției amintite de Curtea Europeană în hotărârile sale și încurajează cu fermitate această evoluție, care ajută efectiv Italia să își onoreze angajamentul de a respecta hotărârile Curții Europene 17. Deși recunoaște că anumite probleme persistă în ceea ce privește durata procedurilor, guvernul consideră că noua cale de atac va împiedica noi încălcări ale articolului 13 din convenție care sunt similare celor constatate în prezentele cauze. În această privință, guvernul va ține seama în mod corespunzător de Recomandarea Rec.,2004)6 a Comitetului de Miniștri privind îmbunătățirea căilor de atac interne. Anexa II la Rezoluția ResDH(2005)55 Detalii privind cererile, hotărârile și încălcările stabilite de Curtea Europeană Cauza Cerere n Data Hotărârii Diana Calogero 1511/89 15/11/1996 Domenichi Massimo 15943/90 15/11/1996 Rinzivillo Antonio 31543/96 21/12/2000; definitiv la 21/03/2001 Natoli Vincenzo 26161/95 09/01/2001 Di Giovine Emilio 3992/98 26/07/2001; definitiv la 26/10/2001 Madonia Antonino 55927/00 06/07/2001; definitiv la 06/10/2001 Messina Antonio (n 33993/96 24/10/2002; definitiv la 21/05/2003

Résolution ResDH(2005)55

relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme

concernant le contrôle de la correspondance des détenus et le droit à un recours effectif (affaire Calogero Diana et 6 autres affaires – voir tableau à l'annexe II)

(adoptée par le Comité des Ministres le 5 juillet 2005,

lors de la 933e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article 54 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales et de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu'amendée par le Protocole n

o

11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu les arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme dans l'affaire Calogero Diana et six autres affaires (voir détails dans l'annexe II) et transmis au Comité des Ministres en vertu de l'ancien article 54 de la Convention ou des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu'à l'origine de ces affaires se trouvent des requêtes dirigées contre l'Italie introduites devant la Commission européenne des Droits de l'Homme en vertu de l'ancien article 25, et que la Commission européenne des Droits de l'Homme ou la Cour européenne des Droits de l'Homme a déclaré recevables les griefs concernant en particulier la violation du droit des détenus au respect de leur correspondance et/ou l'absence des recours internes effectifs afin de contester le contrôle de la correspondance

;

Rappelant que la Cour a constaté

:

- qu'il y avait eu, dans toutes ces affaires, des violations de l'article 8 de la Convention à cause des insuffisances dans la loi pénitentiaire de l'Italie n

o

354/1975 cette dernière laissait une trop grande latitude dans l'imposition du contrôle de la correspondance, dans la durée de ce contrôle, et de plus n'interdisait pas explicitement le contrôle de la correspondance avec les organes de la Convention

;

- qu'il y avait eu dans deux de ces affaires (Calogero Diana et Domenichini) des violations de l'article 13 en raison de l'absence de recours effectif contre les décisions ordonnant le contrôle de la correspondance des détenus

; et

- qu'il y avait eu une violation de l'article 6, paragraphe 3b, dans l'affaire Domenichini, le contrôle de la correspondance du requérant avec son avocat ayant porté atteinte au droits de la défense du requérant

;

Rappelant que la Cour a dit que l'Etat défendeur, dans l'affaire Natoli, devait verser aux avocates du requérant 4

000

000 de lires italiennes pour frais et dépens, moins la somme de 6

100 francs français qui avait été versée dans le cadre de l'assistance judiciaire par le Conseil de l'Europe et qu'aucune satisfaction équitable devait être payée dans les autres affaires

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article

46, paragraphe 2, de la Convention, telle qu'amendée par le Protocole n

o

11, règles qui s'appliquent par décision du Comité des Ministres aux affaires relevant de l'ancien article 54

;

Ayant invité le gouvernement de l'Italie à l'informer des mesures prises à la suite des arrêts de la Cour européenne, eu égard à l'obligation qu'a l'Italie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, (ancien article 53) de la Convention

;

Rappelant sa Résolution intérimaire ResDH(2001)178 du 5 décembre 2001 dans laquelle le Comité a pris note du processus législatif débuté en 1997 visant à mettre en œuvre les arrêts de la Cour européenne et s'est félicité des mesures intérimaires prises en attendant l'aboutissement de ce processus

;

Rappelant que dans la même Résolution intérimaire le Comité des Ministres a également noté que le projet de loi ne pouvait pas être adopté avant le changement de législature en avril 2001 et en conséquence a invité instamment les autorités à reprendre sans retard le processus législatif afin d'assurer pleinement la conformité du droit italien avec la Convention concernant le contrôle de la correspondance des détenus, y compris le droit à un recours effectif ;

Regrettant que cette réforme législative n'ait été menée à bien qu'en avril 2004, soit plus de sept ans après les arrêts de la Cour

;

Notant, néanmoins, avec satisfaction le contenu de la reforme tel que présenté par le Gouvernement italien et reproduit à l'annexe I de cette Résolution, y compris

:

- l'introduction dans la législation de motifs clairs pour l'imposition du contrôle ou des restrictions de la correspondance des détenus ainsi que des délais pour ces mesures

;

- la confirmation législative d'exemption du contrôle de la correspondance avec les organes de la Convention

;

- les mesures de caractère administratif visant à assurer l'application effective des nouvelles dispositions législatives

;

- l'extension du contrôle judiciaire afin de couvrir également le contrôle ou les restrictions de la correspondance des détenus

;

Ayant noté, cependant, que l'efficacité de ce contrôle judiciaire a été contestée récemment dans des arrêts de la Cour européenne et que les autorités considèrent actuellement ce nouveau problème, afin d'assurer la conformité avec les conditions de la Convention (voir Résolution intérimaire ResDH(2005)56 dans les affaires Messina contre Italie (n

o

2),

arrêt du 28 septembre 2000, Ganci contre Italie, arrêt du 30 octobre 2003 et Bifulco contre Italie, arrêt du 8 février 2005, définitif le 8 mai 2005) et ayant constaté que l'examen par le Comité de cette question est mieux poursuivi dans le contexte d'exécution de ces nouveaux arrêts

;

Rappelant, dans ce contexte, sa Déclaration du Comité du 12 mai 2004 visant à assurer l'efficacité à long terme de la Cour européenne des Droits de l'Homme, notamment par l'amélioration de l'exécution de ses arrêts, le plan d'action adopté lors du Troisième Sommet du Conseil de l'Europe (Varsovie, 16-17 mai 2005) et la Recommandation du Comité Rec(2004)6 aux Etats membres sur l'amélioration des recours internes

;

S'étant assuré que la satisfaction équitable octroyée dans l'affaire Natoli

a été versée aux avocates du requérant le 8 novembre 2001, c'est-à-dire, six mois et vingt-neuf jours après la date limite et que ces dernières ont renoncé au intérêts de retard en raison de leur modicité

;

Déclare qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'ancien article 54 et l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires.

Annexe I à la Résolution finale ResDH(2005)55

Informations fournies par le gouvernement de l'Italie sur les mesures d'ordre général

Introduction

1.

Par suite de ces arrêts de la Cour européenne, le gouvernement italien a entamé, en 1997, des réformes législatives et réglementaires afin de prévenir toute violation analogue à celles constatées par la Cour dans ces affaires. Par sa Résolution intérimaire ResDH(2001)178 du 5 décembre 2001, le Comité des Ministres a fait le point des mesures prises ou prévues par l'Italie jusqu'en 2001, et il a prié instamment l'Italie d'adopter la réforme législative requise pour garantir pleinement la conformité du droit interne avec la Convention. Depuis l'adoption de cette réforme intérimaire, les mesures d'ordre général suivantes ont été adoptées

:

I.

Nouveau cadre juridique pour la surveillance du courrier

a. Généralités

2.

En avril 2004, la législation relative à l'administration pénitentiaire a été amendée par la loi

95/2004 (en vigueur depuis le 14 avril 2004).

3.

Le nouvel article 18-ter, «

Restrictions et contrôle de la correspondance

», ajouté à la loi

354/1975, a fixé des limites de nature et de temps aux contrôles ou restrictions pouvant être imposées à la correspondance des détenus. Désormais, de telles mesures ne doivent être prises sauf

si elles sont nécessaires à la prévention des crimes ainsi qu'au maintien de l'ordre et de la sécurité dans la prison (article 18-ter, paragraphe 1).

4.

Aux termes de la nouvelle disposition, la

durée

de ces mesures ne peut excéder six mois, mais peut ensuite être prolongée jusqu'à trois mois. Les mesures de restriction ou de contrôle suivantes peuvent être prises

: a. restriction de la correspondance par lettres ou télégrammes et de la réception d'articles

de presse

; b. visa obligatoire de toute correspondance

; c. contrôle du contenu des enveloppes reçues ou envoyées, sans lecture de la correspondance envoyée.

5.

Ces mesures peuvent être adoptées par

décision judiciaire motivée

(comme le prévoyait déjà le texte précédent) à la demande du parquet ou sur proposition du directeur de l'institution pénitentiaire. Cette décision est rendue par le juge d'application des peines vis-à-vis des individus condamnés et placés en détention, ainsi que des personnes déjà reconnues coupables en première instance. Elle peut être rendue par un juge mentionné à l'article 279 du Code de procédure pénale vis-à-vis d'un inculpé jusqu'à ce que celui-ci soit jugé en première instance. Lorsque ce juge est un magistrat du siège, la mesure est prise par le Président du tribunal ou de la Cour d'assises. Le contrôle de la correspondance peut être délégué par les magistrats précités au directeur ou à un membre de l'institution pénitentiaire désigné par le directeur (article 18ter, paragraphes 3-4).

6.

Si, après un visa de contrôle, le juge considère qu'il ne faut pas remettre la correspondance ou des journaux à leur destinataire, il doit en ordonner la rétention. Dans tous ces cas, le détenu doit en être informé (article 18-ter, paragraphe 5).

7.

En ce qui concerne le temps pris pour exécuter ces arrêts, le gouvernement souhaite indiquer que la question de la mise en œuvre rapide des arrêts de la Cour européenne fait l'objet d'un examen, en particulier devant le Parlement, et a abouti à ce jour à l'adoption d'une résolution et à la présentation d'un projet de loi sur le suivi des arrêts de la Cour européenne.

b. Exemption du contrôle de la correspondance avec les avocats et les organes de la Convention européenne

8.

L'article 18-ter, paragraphe 2, de la nouvelle loi entérine l'article 38, paragraphe 11, du décret présidentiel 230/2000, qui exempte de tout contrôle ou de toute restriction la correspondance des détenus avec les organes de la Convention européenne, entre autres.

9.

Se référant explicitement à l'article 103 du Code de procédure pénale, il confirme également que la correspondance d'un détenu avec son avocat est exempte de toute surveillance, à condition qu'elle soit reconnaissable comme telle. Cette exemption était déjà prévue à l'article 103 du Code, en vigueur depuis 1989, mais n'avait pas été appliquée dans la pratique, d'où des violations de la Convention (violations de l'article 8 dans les affaires Natoli et Madonia). Les autorités italiennes ont donc décidé de prendre des mesures administratives supplémentaires pour garantir que les dispositions nouvellement adoptées soient bel et bien appliquées dans la pratique (voir ci-dessous, le résumé des circulaires du ministère de la Justice).

c. Application de la législation par les circulaires du ministère de la Justice

10.

Le 1er juillet 2004, le service pénitentiaire du ministère de la Justice a publié une circulaire intitulée «

Contrôle et visa de la correspondance des détenus – loi n

o

95 du 8

avril

2004

». Cette circulaire souligne que l'article 18-ter a pour principal objectif de sauvegarder la vie privée des détenus ainsi que de garantir l'efficacité de gestion et d'organisation des prisons, où l'ordre, la sécurité et la discipline sont nécessaires.

De plus, la circulaire ci-dessus fixe trois règles de base sur la surveillance du courrier

:

1) l'enveloppe ou l'emballage de la correspondance doit être examiné à l'aide d'instruments ou de chiens dressés

;

2) si un pli ou un colis semble suspect sous l'angle de l'ordre et de la sécurité dans la prison, il doit être mis de côté en attendant que l'autorité compétente en autorise l'examen approfondi

;

3) dans ce dernier cas, le pli ou le colis ne peut être ouvert qu'en présence du détenu (comme le prescrit l'article 18-ter, paragraphes 1c et 7, de la loi 95/2004), à qui il ne peut être restitué qu'une fois inspecté.

11.

Le 3 mai 2005, le Service pénitentiaire du ministère de la Justice a publié une deuxième circulaire intitulée «

Contrôle et visa de la correspondance – Convention européenne des Droits de l'Homme

». Cette circulaire, qui vise à aligner entièrement la pratique en matière de surveillance du courrier sur les arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme, établit ou réitère notamment les règles suivantes

:

(a).

non seulement le personnel pénitentiaire chargé de surveiller le courrier «

arrivée

» ou «

départ

» appose sur le pli ou le colis un timbre, mais il y inscrit la date du contrôle initial afin que celle-ci puisse être vérifiée à tout moment

;

(b).

tous les directeurs de prison doivent tenir à jour leur registre de surveillance du courrier, comme le prescrit la circulaire du 14 mars 1994

;

(c).

en ce qui concerne les détenus soumis au régime spécial de l'article 41bis de la loi 354/1975, la demande faite au juge pour que soit prorogée au-delà du délai initial de six mois la décision autorisant la censure du courrier, doit s'accompagner de la phrase «

pour les trois mois suivants

», ce qui exclut toute poursuite de la censure. En cela sera bien précisée la différence de durée entre le régime de l'article 41bis et la censure de la correspondance au titre de l'article 18-ter.

12.

Au surplus, cette circulaire mentionne explicitement les arrêts de la Cour européenne, y compris celui rendu dans l'affaire Domenichini, où la Cour a conclu à une violation de l'article 6, paragraphe 3(b), en raison du contrôle de la correspondance entre le requérant et son avocat. La circulaire attire l'attention des autorités compétentes sur le fait que les modalités et limites de la surveillance du courrier sont désormais bien fixées à l'article 18-ter de la loi 354/1975, introduit par la loi 95/2004 conformément à l'arrêt précité de la Cour européenne, entre autres. Elle rappelle que la correspondance des détenus adressée aux organisations internationales de protection des droits de l'homme, y compris la Cour européenne, doit être exempte de contrôle.

II.

Garantie de l'existence de remèdes internes effectifs

13.

Dans les arrêts Calogero Diana et Domenichini, les restrictions ou contrôles de la correspondance incriminés par les requérants avaient déjà été imposés par la justice, qui agissait toutefois sur le plan administratif (voir paragraphes 12 et 42 de l'arrêt Domenichini), et les violations de l'article 13 de la Convention étaient dues à l'impossibilité de contester ces décisions devant une instance indépendante. Par suite des arrêts de la Cour, le gouvernement a entamé une réforme législative ayant notamment pour but de mettre en place des voies de recours internes, conformément à l'article

18 et 35 de la loi 354/1975, qui délimitent tous deux le pouvoir de contrôler le courrier des détenus et introduisent des recours internes. Ces amendements n'ont cependant pas été adoptés, à cause du changement de législature d'avril 2001.

14.

La loi 96/2004 mentionnée ci-dessus autorise désormais explicitement le contrôle judiciaire des décisions imposant la surveillance ou la restriction de la correspondance des détenus (nouvel article 18-ter, paragraphe 6, de la loi 354/1975, lu en conjonction avec l'article 14-ter – préexistant – de la loi 354/1975). Les plaintes qui n'ont pas d'effet suspensif, peuvent être déposées dans un délai de dix jours à compter de la notification de la mesure incriminée. Le tribunal qui s'en saisit doit se prononcer à leur sujet dans les dix jours suivant leur réception, et le juge ayant rendu la décision incriminée ne peut y siéger.

15.

Des exemples de jurisprudence ont été présentés au Comité des Ministres, faisant droit à des plaintes de détenus et annulant les restrictions imposées à la correspondance de ceux-ci, en vertu de la nouvelle loi et des arrêts de la Cour européenne. Le dernier en date de ces exemples est l'annulation, par le tribunal d'application des peines de Turin, d'une décision tendant à prolonger la surveillance du courrier d'un détenu, au motif que la décision incriminée n'était pas aussi circonstanciée que l'imposent à la fois la législation italienne et la «

jurisprudence établie de la Cour européenne des Droits de l'Homme

» (décision 1900/05 du 11 mai 2005).

16.

Selon le gouvernement, la décision de cette instance illustre la volonté croissante des tribunaux italiens d'appliquer la législation interne en fonction des impératifs de la Convention rappelés par la Cour européenne dans ses arrêts. Il encourage avec force cette évolution, qui aide effectivement l'Italie à honorer son engagement de respecter les arrêts de la Cour européenne.

17.

Tout en reconnaissant que certaines problèmes persistent en ce qui concerne la durée des procédures, le gouvernement considère que la nouvelle voie de recours empêchera de nouvelles violations de l'article 13 de la Convention analogues à celles constatées dans les présentes affaires. À cet égard, le gouvernement ne manquera pas de tenir compte de la Recommandation Rec(2004)6 du Comité des Ministres sur l'amélioration des recours internes.

Annexe II à la Résolution ResDH(2005)55

Détails relatifs aux requêtes, arrêts et violations établies par la Cour européenne

Affaire

Requête n

o

Date de l'arrêt

Diana Calogero

15211/89

15/11/1996

Domenichini Massimo

15943/90

15/11/1996

Rinzivillo Antonio

31543/96

21/12/2000; définitif le 21/03/2001

Natoli Vincenzo

26161/95

09/01/2001

Di Giovine Emilio

39920/98

26/07/2001; définitif le 26/10/2001

Madonia Antonino

55927/00

06/07/2001; définitif le 06/10/2001

Messina Antonio (n

o

3)

33993/96

24/10/2002; définitif le 21/05/2003