AFFAIRES ANNUNZIATA ET SALVATORE PIACENTI CONTRE L'ITALIE

Rezoluția CM/ResDH(2010)130 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Annunziata împotriva Italiei Salvatore Piaceni împotriva Italiei (Recherche n 24423/03, Hotărârea din 7 iulie 2009, definitivă la 6 noiembrie 2009 Cerere n 24425/03, Hotărârea din 7 iulie 2009, definitivă la 6 noiembrie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc controlul arbitrar al corespondenței deținutelor până în 2003, care rezultă din absența unui cadru juridic clar (încălcarea art. 8) (a se vedea detaliile în lit. (a) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul membru în cauză, dacă este cazul, un act de punere în aplicare prin care se confirmă faptul că statul pârât a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile din hotărârea pronunțată). - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d'în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2010)130 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Annunziata împotriva Italiei Salvatore Piaceni împotriva Italiei Rezumatul introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc controlul arbitrar al unei părți a corespondenței reclamanților, a deținuților, în noiembrie 2002 (Annunziata) și din 1997 până în 2003 (Salvatore Piaceni) (încălcarea articolului 8). Reclamanții, supuși regimului special de detenție prevăzut la art. 41a din Legea penitenciarelor privind deținuții condamnați pentru infracțiuni legate de activitățile mafiei, au făcut obiectul unor restricții privind, printre altele, corespondența. Curtea Europeană a considerat că verificarea corespondenței cu deținuții nu era prevăzută de legea în vigoare la momentul respectiv, în măsura în care această lege nu reglementa nici durata măsurilor de control al corespondenței deținuților, nici motivele care le-ar putea justifica. În plus, reglementarea relevantă nu a fost suficient de clară în ceea ce privește domeniul de aplicare și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților competente. Curtea a luat act de intrarea în vigoare a legii nr. 95/2004 (care a adăugat art. 18-ter la Legea privind administrația (a se vedea mai jos), de modificare a legislației anterioare și de stabilire a unui cadru juridic pentru controlul corespondenței mai clar: totuși, aceasta a observat că această lege nu permite remedierea încălcărilor care au avut loc anterior intrării sale în vigoare (hotărârea Annunziata, §7 ; Hotărârea Salvatore Piaceti, §10. Plata unor satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Promise și cheltuieli totale Annunziata (24423/03) 000 EUR 1 000 EUR Plătit la 10/02/2010 Salvatore Piaceni (24425/03) 000 EUR Plătit la 10/02/2010 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral. În plus, Curtea nu a constatat nicio legătură de cauzalitate între încălcările constatate și prejudiciul material solicitat de solicitanți (Annunziata, §27) ; Salvatore Piaceni, §26). În ceea ce privește problema unor eventuale încălcări ulterioare similare față de solicitanți, ar trebui să se facă trimitere la măsurile generale adoptate de autoritățile italiene. II. Măsuri generale Problemele juridice identificate de Curte au fost remediate prin introducerea, în aprilie 2004, a articolului 18-ter din Legea privind administrația (a se vedea Rezoluția ResDH(2005)55 în cauzele Calogero Diana împotriva Italiei și a altor cauze. În special, au fost introduse limitări ale controlului corespondenței. : durata controlului nu poate depăși 6 luni (cu o posibilă prelungire de 3 luni) și corespondența cu avocații și organizațiile internaționale pentru protecția drepturilor omului nu poate face obiectul unui control; în plus, toate restricțiile privind corespondența trebuie să fie reglementate printr-o decizie motivată a unui judecător, care poate face obiectul unei căi de atac (reclamo III). Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cauze în afara plății satisfacției echitabile acordate reclamanților de către Curte, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Italia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie în cadrul celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)130

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Annunziata contre Italie

Salvatore Piacenti contre Italie

(Requête n

o

24423/03, arrêt du 7 juillet 2009, définitif le 6 novembre 2009

Requête n

o

24425/03, arrêt du 7 juillet 2009, définitif le 6 novembre 2009)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le contrôle arbitraire de la correspondance des détenus jusqu’au 2003, découlant de l’absence de cadre légal clair (violations de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)130

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Annunziata contre Italie

Salvatore Piacenti contre Italie

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent le contrôle arbitraire d’une partie de la correspondance des requérants, des détenus, en novembre 2002 (Annunziata) et de 1997 au 2003 (Salvatore Piacenti) (violations de l’article 8). Les requérants, soumis au régime pénitentiaire spécial prévu à l’article 41bis de la loi pénitentiaire visant les détenus condamnés pour des infractions liées aux activités de la mafia, étaient soumis à des restrictions concernant notamment

la correspondance.

La Cour européenne a estimé que le contrôle de la correspondance des requérants n’était pas prévu par la loi en vigueur à l’époque, dans la mesure où cette loi ne réglementait ni la durée des mesures de contrôle de la correspondance des détenus, ni les motifs pouvant les justifier. En outre, la réglementation pertinente n’indiquait pas avec assez de clarté l’étendue et les modalités d’exercice du pouvoir d’appréciation des autorités compétentes. La Cour a noté l’entrée en vigueur de la loi n

o

95/2004 (qui a ajouté l’article 18-ter à la loi sur l’administration pénitentiaire, voir ci-dessous), modifiant la législation antérieure et prévoyant un cadre juridique en matière de contrôle de la correspondance plus clair

: cependant, elle a observé que cette lois ne permet pas de redresser les violations ayant eu lieu antérieurement à son entrée en vigueur (arrêt Annunziata, §7

; arrêt Salvatore Piacenti, §10).

I.

Paiement des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais et dépens

Total

Annunziata (24423/03)

-

-

1

000 EUR

1 000 EUR

Payé le 10/02/2010

Salvatore Piacenti (24425/03)

-

-

1

000 EUR

1

000 EUR

Payé le 10/02/2010

b) Mesures individuelles

La Cour européenne a estimé que le constat de violation constituait une satisfaction équitable suffisante au titre du préjudice moral. En outre, la Cour n’a constaté aucun lien de causalité entre les violations constatés et le préjudice matériel réclamé par les requérants (Annunziata, §27

; Salvatore Piacenti, §26). Sur la question d’éventuelles nouvelles violations similaires vis-à-vis des requérants, il convient de renvoyer aux mesures générales adoptées par les autorités italiennes.

II.

Mesures générales

Les problèmes juridiques constatés par la Cour ont été rectifiés grâce à l’introduction en avril 2004 de l’article 18-ter à la loi sur l’administration pénitentiaire (voir Résolution ResDH(2005)55 dans les affaires Calogero Diana contre l’Italie et autres affaires). En particulier, des limitations au contrôle de la correspondance ont été introduites

: la durée du contrôle ne peut excéder 6 mois (avec une prolongation possible de 3 mois) et la correspondance avec les avocats et les organisations internationales pour la protection des droits de l’homme ne peut faire l’objet de contrôle. En outre, toutes les limitations à la correspondance doivent être ordonnées par décision motivée d’un juge, susceptible de recours (

reclamo

).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable octroyée aux requérants par la Cour, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 15 septembre lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.