Montani împotriva Italiei

Rezoluția CM/ResDH(2010) 202 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Montani împotriva Italiei (Recherche n 24950/06, Hotărârea din 19 ianuarie 2010, definitivă la 19 aprilie 2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la controlul arbitrar al corespondenței deținutului în iunie 2006, care rezultă din nerespectarea noii legislații (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile în lit. (a) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la > examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 202 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Montani/Italia Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la controlul arbitrar al unei părți a corespondenței reclamantului, un deținut pe viață, în iunie 2006 (încălcarea articolului 8). Reclamantul, supus regimului special de detenție prevăzut la art. 41a din Legea penală privind deținuții condamnați pentru infracțiuni legate de activitățile mafiei, a fost supus unor restricții privind în special: Corespondența.În special, controlul arbitrar se referea la scrisori trimise de reclamant Curții. Curtea Europeană a remarcat intrarea în vigoare a Legii nr. 95/2004 (care a adăugat la art. 18-ter la Legea privind administrația în cauză), de modificare a legislației anterioare și de stabilire a unui cadru juridic pentru controlul corespondenței mai clar.

De asemenea, Curtea a amintit că alineatul (2) din acest articol exclude de la control corespondența deținutului cu avocatul său și cu organismele internaționale competente în domeniul drepturilor omului. Cu toate acestea, Curtea a constatat că, în ciuda intrării în vigoare a Legii nr. 95/2004, corespondența dintre reclamant și Curte a fost supusă controlului (§ 42 și 43 din hotărâre). (b) Măsuri individuale Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral. În plus, Curtea nu a constatat nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material solicitat de reclamant (§57). Cu privire la problema unor eventuale noi încălcări similare față de solicitant, ar trebui să se facă trimitere la măsurile generale adoptate de autoritățile italiene.

II. Măsuri generale În pofida noului cadru legislativ menționat anterior (inserția în aprilie 2004 a articolului 18-ter la Legea privind administrația din Ecuador), faptul că controlul a avut loc după aprilie 2004 pune sub semnul întrebării eficacitatea aplicării legii. Pentru a atrage atenția asupra acestei chestiuni și pentru a preveni încălcări similare, Ministerul Justiției a tradus hotărârea Curții Europene într-o cauză similară (Guidi, cererea nr. 28320/02) în italiană și l-a difuzat instanțelor competente. În plus, Serviciul penitenciar a trimis directorilor institutelor penitenciare italiene mai multe circulare, reamintind normele fundamentale privind controlul corespondenței și necesitatea de a respecta cadrul juridic introdus prin legea nr. 95/2004.

Pentru mai multe detalii, a se vedea Rezoluția finală adoptată de Comitetul de Miniștri în cauzele Guidi, De Pace și Zara împotriva Italiei CM/ResDH(2010)56 la 3 iunie 2010. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 cu ocazia celei de a 1100-a reuniuni a Delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)202 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Montani contre Italie (Requête n o 24950/06, arrêt du 19 janvier 2010, définitif le 19 avril 2010) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le contrôle arbitraire de la correspondance du détenu en juin 2006, découlant du non-respect de la nouvelle législation (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts,

l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans le présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)202 Information sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Montani contre Italie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne le contrôle arbitraire d’une partie de la correspondance du requérant, un détenu à perpétuité, en juin 2006 (violation de l’article 8). Le requérant, soumis au régime pénitentiaire spécial prévu à l’article 41bis de la loi pénitentiaire visant les détenus condamnés pour des infractions liées aux activités de la mafia, était soumis à des restrictions concernant notamment la correspondance. En particulier, le contrôle arbitraire concernait des lettres envoyées par le requérant à la Cour. La Cour européenne a noté l’entrée en vigueur de la loi n o 95/2004 (qui a ajouté l’article 18-ter à la loi sur l’administration pénitentiaire), modifiant la législation antérieure et prévoyant un cadre juridique en matière de contrôle de la correspondance plus clair.

Elle a aussi rappelé que le paragraphe 2 de cet article exclut du contrôle la correspondance du détenu avec notamment son avocat et les organes internationaux compétents en matière des droits de l’homme. Cependant, la Cour a constaté que malgré l’entrée en vigueur de la loi n o 95/2004, la correspondance entre le requérant et la Cour a été soumise à contrôle (§§ 42 et 43 de l’arrêt). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable La Cour européenne n’a octroyée aucune satisfaction équitable au requérant. b) Mesures individuelles La Cour européenne a estimé que le constat de violation constituait une satisfaction équitable suffisante pour le préjudice moral.

En outre, la Cour n’a constaté aucun lien de causalité entre la violation constaté et le préjudice matériel réclamé par le requérant (§57). Sur la question d’éventuelles nouvelles violations similaires vis-à-vis le requérant, il convient de renvoyer aux mesures générales adoptées par les autorités italiennes. II. Mesures générales Malgré le nouveau cadre législatif susmentionné (introduction en avril 2004 de l’article 18-ter à la loi sur l’administration pénitentiaire), le fait que le contrôle avait eu lieu après avril 2004 remettait en question l’effectivité de son application. Pour attirer l’attention sur cette question et prévenir des violations similaires, le Ministère de la Justice a traduit l’arrêt de la Cour européenne dans une affaire similaire (Guidi, requête no. 28320/02) en italien et l’a diffusé aux juridictions compétentes.

En outre, le Service pénitentiaire a envoyé aux directeurs des instituts pénitentiaires italiens plusieurs circulaires, rappelant les règles fondamentales en matière de contrôle de correspondance et la nécessité de respecter le cadre légal introduit par la loi n o 95/2004. Pour plus de détails voir la Résolution finale adoptée par le Comité des Ministres dans les affaires Guidi, De Pace et Zara contre Italie CM/ResDH(2010)56, le 3 juin 2010. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres