AFFAIRE TODOROVA CONTRE L'ITALIE

Rezoluția CM/ResDH(2010) 1772 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Todorova împotriva Italiei (Recherche n 33932/06, Hotărârea din 13 ianuarie 2009, definitivă la 13 aprilie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește dreptul la respectarea vieții de familie, în măsura în care, între 2005 și 2006, autoritățile au omis să se asigure că consimțământul acordat de recurenta care a părăsit copiii săi este informat și înconjurat de garanții adecvate (încălcarea art. 8) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 1772 Informație privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Todorova împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzei În cazul de față, se poate considera că, în cazul de față, nu există niciun motiv întemeiat pentru a considera că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În această privință, autoritățile au omis să se asigure că consimțământul acordat de recurentă pentru părăsirea timpurie a copiilor săi este informat și înconjurat de garanții adecvate (încălcarea articolului 8). Recurenta, de cetățenie bulgară, a creat gemeni la 07/10/05. Având în vedere că inițial nu dorea să le recunoască legal, procurorul tribunalului pentru copii a solicitat instanței să le plaseze urgent într-un centru de primire. Deși reclamanta a dorit să aibă mai mult timp pentru a reflecta la decizia sa inițială de a renunța la copiii săi, tribunalul pentru copii, sesizat la 7/10/05 și la 11/10/05 cu două cereri în acest scop, a declarat la 2/11/05 că copiii pot fi adoptați. Această decizie a devenit definitivă la 2/12/05, dat fiind că procurorul renunțase la dreptul său de a face recurs, și aceasta deși reclamanta a solicitat încă o dată ca instanța la audiție și ca procedura să fie suspendată. La 6/12/05, copiii au fost plasați temporar într-o familie în vederea adoptării lor. La 21/12/05, instanța pentru copii a declarat inadmisibilă cererea de suspendare din motive procedurale, deoarece copiii fuseseră deja considerați adoptivi. Curtea Europeană a remarcat mai întâi că, în urma destrămării copiilor de către reclamant, autoritățile italiene luaseră toate măsurile necesare pentru a-i proteja pe aceștia. Cu toate acestea, Comisia a considerat că declarația de adoptabilitate a copiilor, luată la 27 de zile după naștere fără a fi ascultat de mamă, reprezenta o măsură radicală, având în vedere în special faptul că reclamanta a solicitat să fie ascultată, deoarece a început să se îndoiască de alegerea sa de a nu face acest lucru (§73 și 80 din hotărâre). complexitatea cauzei și echilibrul subtil pe care trebuia să-l aibă între interesele copiilor și cele ale mamelor lor impuneau să se acorde o importanță deosebită obligațiilor procedurale care decurg în mod necesar din art. 8 din convenție. În acest caz, a fost esențial pentru reclamanta de a putea să se pronunțe în fața autorității judiciare și să pună sub semnul întrebării decizia de a renunța la copiii săi. De asemenea, trebuie să se țină seama de situația specială a recurentei care se afla într-o situație de suferință psihologică atunci când a dat naștere copiilor săi, deoarece aceasta se afla în mod ilegal în Italia, era singură și fără un loc de muncă (§75 din hotărârea). a împiedicat-o pe aceasta să fie suficient de implicată în procesul decizional pentru a putea beneficia de protecția intereselor sale necesare în temeiul articolului 8 din convenție. Curtea nu este convinsă nici că necesitatea unei proceduri rapide, care merge în general în paralel cu cauzele care implică interesele unui copil, impunea o măsură la fel de radicală ca declarația de adoptabilitate 27 de zile după naștere, fără a o asculta pe reclamantă. Cu toate acestea, Curtea consideră că declararea copiilor adoptivi ca urmare a unei proceduri în care mama nu a fost niciodată ascultată, în timp ce aceasta a solicitat, deoarece a început să se îndoiască de alegerea sa de a abandona copiii, constituia o măsură care nu ține seama în mare măsură de faptele din speță. Recunoscând că, în speță, tribunalele s-au aplicat cu bună credință pentru a proteja bunăstarea copiilor, Curtea consideră că procedura urmată a împiedicat recurenta să își prezinte argumentele în mod corespunzător și efectiv și să își protejeze dreptul de a duce o viață privată și de familie. (§79, 80 și 81 din hotărâre). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 150 EUR 150 EUR Plătit la 11/06/2009 b) Măsuri individuale Copiii au fost deja adoptați de câțiva ani (în 2005). Prin urmare, nu a fost posibil, având în vedere această situație, să se ia în considerare o altă măsură individuală dincolo de plata satisfacției echitabile în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de reclamantă. II. Măsuri generale Ca urmare a faptelor care au stat la baza cauzei, legea nr. 149/01 a stabilit noi norme pentru adoptarea minorilor, inclusiv o procedură de declarare a adoptivității (titlul III, partea II, intrat în vigoare în 2007). Aceasta prevede, în special, o participare sporită a părinților încă de la începutul procedurii (art. 8§4) și supune diferitele etape ale procedurii în sine unor norme mai clare. Procedura de recurs împotriva unei măsuri prin care instanța pentru copii declară un copil adoptiv, nu a fost modificată (articolele 14 și . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . http://www.italgiure.giustizia.it) și pe site-ul internet al guvernului (http://www.governo.it/presidenza/contenzioso). Aceste site-uri sunt utilizate pe scară largă de toți practicienii în drept din Italia: funcționari, avocați, procurori și judecători. Potrivit autorităților, acest caz este un caz izolat, prin urmare, măsurile generale deja adoptate Guvernul consideră că orice măsură individuală, având în vedere circumstanțele, nu este posibilă în această cauză dincolo de plata satisfacției echitabile acordate reclamantului de către Curte, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)172

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Todorova contre Italie

(Requête n

o

33932/06, arrêt du 13 janvier 2009, définitif le 13 avril 2009)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité

une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte au droit au respect de la vie familiale dans la mesure où, entre 2005 et 2006, les autorités ont omis de veiller à ce que le consentement donné par la requérante à l’abandon des ses enfants soit éclairé et entouré de garanties adéquates (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérant, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)172

Information sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Todorova contre Italie

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne une atteinte au droit au respect de la vie familiale de la requérante en raison de la façon dont la procédure d’adoption de ses enfants (entre la mi-2005 et le début de 2006) a été gérée sur le plan procédural par les autorités. A cet égard, les autorités ont omis de veiller à ce que le consentement donné par la requérante, pour l’abandon des ses enfants, soit éclairé et entouré de garanties adéquates (violation de l’article 8).

La requérante, de nationalité bulgare, a mis au monde des jumeaux le 07/10/05. Etant donné qu’à l’origine, elle ne souhaitait pas les reconnaître légalement, le procureur du tribunal pour enfants a demandé le 10/10/05 au tribunal de les placer d’urgence dans un centre d’accueil. Bien que la requérante ait souhaité disposer de davantage de temps pour réfléchir à sa décision initiale d’abandonner ses enfants, le tribunal pour enfants, saisi le 7/10/05 et le 11/10/05 de deux demandes à cette fin, a déclaré le 2/11/05 que les enfants pouvaient être adoptés. Cette décision est devenue définitive le 2/12/05, étant donné que le procureur avait renoncé à son droit de faire appel, et ceci bien que la requérante ait demandé une nouvelle fois que le tribunal l’entende et que la procédure soit suspendue. Le 6/12/05, les enfants ont été placés temporairement dans une famille en vue de leur adoption. Le 21/12/05, le tribunal pour enfants a déclaré irrecevable la demande de suspension pour des raisons procédurales, parce que les enfants avaient déjà été reconnus adoptables.

La Cour européenne a noté d’abord qu’ «

à la suite de l’abandon des enfants par la requérante, les autorités italiennes avaient pris toutes les mesures nécessaires pour protéger ceux-ci

». Cependant, elle a estimé que la déclaration d’adoptabilité des enfants prise 27 jours après leur naissance sans avoir entendu la mère, représentait une mesure radicale, étant donné surtout que la requérante avait demandé à être entendue, car elle avait commencé à douter de son choix d’abandon (§§73 et 80 de l’arrêt). Elle a en autre souligné que «

la complexité de l’affaire et l’équilibre subtil qu’il convenait de ménager entre les intérêts des enfants et ceux de leur mère exigeaient que l’on accordât une importance particulière aux obligations procédurales découlant nécessairement de l’article 8 de la Convention. En l’espèce, il était capital pour la requérante de pouvoir s’exprimer devant l’autorité judicaire et remettre en cause le choix d’abandonner ses enfants.

» (§78 de l’arrêt).

Il convient aussi de tenir compte de la situation particulière de la requérante qui était dans une situation de détresse psychologique quand elle a donné naissance à ses enfants, parce qu’elle résidait illégalement en Italie, était seule et sans emploi (§75 de l’arrêt). C’est pourquoi, l’omission des autorités d’entendre la requérante «

a empêché celle-ci d’être suffisamment impliquée dans l’ensemble du processus décisionnel pour pouvoir bénéficier de la protection de ses intérêts requise en vertu de l’article 8 de la Convention. La Cour n’est pas convaincue non plus que la nécessité d’une procédure rapide, qui va généralement de pair avec les affaires mettant en jeu les intérêts d’un enfant, exigeait une mesure aussi radicale que la déclaration d’adoptabilité 27 jours après la naissance, sans entendre la requérante. Nul doute qu’il était préférable de statuer au plus tôt sur l’avenir des deux enfants, mais la Cour estime néanmoins que le fait de déclarer les enfants adoptables à la suite d’une procédure dans laquelle la mère n’a jamais été entendue, alors qu’elle l’avait demandé car elle avait commencé à douter de son choix d’abandonner les enfants, constituait une mesure ne tenant guère compte des faits de l’espèce. Tout en reconnaissant qu’en l’espèce, les tribunaux se sont appliqués de bonne foi à préserver le bien-être des enfants, la Cour considère que la procédure suivie a empêché la requérante de présenter ses arguments de manière adéquate et effective et de protéger son droit à mener une vie privée et familiale.

» (§§79, 80 et 81 de l’arrêt).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

15

000 EUR

2

150 EUR

17

150 EUR

Payé le 11/06/2009

b) Mesures individuelles

Les enfants ont été adoptés déjà depuis plusieurs années (en 2005). En conséquence il n’apparait pas possible, au vu de cette situation, d’envisager une autre mesure individuelle au-delà du paiement de la satisfaction équitable au titre du préjudice moral souffert par la requérante.

II.

Mesures générales

Suite aux faits à l’origine de l’affaire, la loi n

o

149/01 a défini de nouvelles règles pour l’adoption de mineurs, y compris une procédure de «

déclaration d’adoptabilité

» (titre

III, partie

II, entrée en vigueur en 2007). Celle

‑

ci prévoit en particulier une participation accrue des parents dès le début de la procédure (article

8§4), et soumet les différentes étapes de la procédure elle-même à des règles plus claires. La procédure de recours contre une mesure par laquelle le tribunal pour enfants déclare un enfant adoptable, n’a pas été modifiée (articles

14 et 16).

L’arrêt a été publié sur le site internet de la Cour de cassation, dans la base de données sur la jurisprudence de la Cour européenne (

http://www.italgiure.giustizia.it

), et sur le site Internet du Gouvernement (

<

http://www.governo.it/presidenza/contenzioso

>

). Ces sites Internet sont largement utilisés par tous les praticiens du droit en Italie

: fonctionnaires, avocats, procureurs et juges.

Selon les autorités, cette affaire est un cas isolé, par conséquent, les mesures générales déjà adoptées – c’est-à-dire la nouvelle loi, la publication et la diffusion – sont suffisantes pour prévenir des violations semblables à l’avenir.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle, vu les circonstances, n’est possible dans cette affaire au-delà du paiement de la satisfaction équitable octroyée au requérant par la Cour, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.