Bagarella împotriva Italiei

Rezoluția CM/ResDH(2010)201 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Bagarella împotriva Italiei (Recherche n 15625/04, Hotărârea din 15 ianuarie 2008, definitivă la 7 iulie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește controlul arbitrar al corespondenței deținutului până în 2004, care rezultă din absența unui cadru juridic clar (violarea articolului 8) (a se vedea detaliile în lit. (a) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale.

- măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2010)201 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Bagarella împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la controlul arbitrar al unei părți a corespondenței reclamantului, un deținut, până în 2004 (încălcarea articolului 8). Reclamantul, supus regimului special de detenție prevăzut la art. 41a din legea penală privind deținuții condamnați pentru infracțiuni legate de activitățile mafiei, a fost supus unor restricții privind în special: Curtea Europeană a considerat că verificarea corespondenței reclamantului nu era prevăzută de legea în vigoare la momentul respectiv, în măsura în care această lege nu reglementa nici durata măsurilor de control al corespondenței deținuților, nici motivele care le-ar putea justifica.

În plus, reglementarea relevantă nu a fost suficient de clară în ceea ce privește domeniul de aplicare și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților competente. Curtea a luat act de intrarea în vigoare a legii nr. 95/2004 (care a adăugat art. 18-ter la Legea privind administrația (a se vedea mai jos), de modificare a legislației anterioare și de stabilire a unui cadru juridic pentru controlul corespondenței mai clar: cu toate acestea, Comisia a observat că această lege nu permite remedierea încălcărilor care au avut loc anterior intrării sale în vigoare (§54 din hotărâre). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 4 000 EUR Plata la 19/12/2008 Plata satisfacției echitabile a fost efectuată în condiții care par a fi acceptate de solicitant.

b) Măsuri individuale Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral. În plus, Curtea nu a constatat nicio legătură de cauzalitate între încălcările constatate și prejudiciul material solicitat de reclamant (§59 din hotărârea pronunțată). Cu privire la problema noilor încălcări similare față de solicitant, ar trebui să se facă trimitere la măsurile generale adoptate de autoritățile italiene. II. Măsuri generale Problemele juridice identificate de Curte au fost remediate prin introducerea, în aprilie 2004, a articolului 18-ter din Legea privind administrația (a se vedea Rezoluția finală ResDH(2005)55 în cauzele Calogero Diana împotriva Italiei și a altor cauze.

În special, au fost introduse limitări ale controlului corespondenței. : durata controlului nu poate depăși 6 luni (cu o posibilă prelungire de 3 luni) și corespondența cu avocații și organizațiile internaționale pentru protecția drepturilor omului nu poate face obiectul unui control; în plus, toate restricțiile privind corespondența trebuie să fie ordonate de un judecător printr-o decizie motivată, care poate face obiectul unei căi de atac (reclamo III). Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cauze în afara plății satisfacției echitabile acordate reclamantului de către Curte, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Italia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010 cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)201 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Bagarella contre Italie (Requête n o 15625/04, arrêt du 15 janvier 2008, définitif le 7 juillet 2008) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le contrôle arbitraire de la correspondance du détenu jusqu’au 2004, découlant de l’absence d’un cadre légal clair (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)201 Information sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Bagarella contre Italie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne le contrôle arbitraire d’une partie de la correspondance du requérant, un détenu, jusqu’au 2004 (violation de l’article 8). Le requérant, soumis au régime pénitentiaire spécial prévu à l’article 41bis de la loi pénitentiaire visant les détenus condamnés pour des infractions liées aux activités de la mafia, était soumis à des restrictions concernant notamment la correspondance. La Cour européenne a estimé que le contrôle de la correspondance du requérant n’était pas prévu par la loi en vigueur à l’époque, dans la mesure où cette loi ne réglementait ni la durée des mesures de contrôle de la correspondance des détenus, ni les motifs pouvant les justifier.

En outre, la réglementation pertinente n’indiquait pas avec assez de clarté l’étendue et les modalités d’exercice du pouvoir d’appréciation des autorités compétentes. La Cour a noté l’entrée en vigueur de la loi n o 95/2004 (qui a ajouté l’article 18-ter à la loi sur l’administration pénitentiaire, voir ci-dessous), modifiant la législation antérieure et prévoyant un cadre juridique en matière de contrôle de la correspondance plus clair : cependant, elle a observé que cette lois ne permet pas de redresser les violations ayant eu lieu antérieurement à son entrée en vigueur (§54 de l’arrêt). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - - 4 000 EUR 4 000 EUR Payé le 19/12/2008 Le paiement de la satisfaction équitable a été effectué dans des conditions qui semblent être acceptées par le requérant.

b) Mesures individuelles La Cour européenne a estimé que le constat de violation constituait une satisfaction équitable suffisante pour le préjudice moral. En outre, la Cour n’a constaté aucun lien de causalité entre les violations constatés et le préjudice matériel réclamé par le requérant (§59 de l’arrêt). Sur la question d’éventuelles nouvelles violations similaires vis-à-vis du requérant, il convient de renvoyer aux mesures générales adoptées par les autorités italiennes. II. Mesures générales Les problèmes juridiques constatés par la Cour ont été rectifiés grâce à l’introduction en avril 2004 de l’article 18-ter à la loi sur l’administration pénitentiaire (voir Résolution finale ResDH(2005)55 dans les affaires Calogero Diana contre l’Italie et autres affaires).

En particulier, des limitations au contrôle de la correspondance ont été introduites : la durée du contrôle ne peut excéder 6 mois (avec une prolongation possible de 3 mois) et la correspondance avec les avocats et les organisations internationales pour la protection des droits de l’homme ne peut pas faire l’objet d’un contrôle. En outre, toutes les limitations à la correspondance doivent être ordonnées par un juge par une décision motivée, susceptible de recours ( reclamo ). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable octroyée au requérant par la Cour, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres