Rezoluția CM/ResDH(2010) 100 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Sarnelli și Matteoni și alții împotriva Italiei (Recherche n 37637/05, Hotărârea din 17 iulie 2008, definitivă la 17 octombrie 2008 Cerere nr. 65687/01, Hotărârea din 17 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la caracterul inadecvat al despăgubirii acordate reclamanților pentru exproprierea terenurilor lor (încălcarea art. 1 din Protocolul nr 1) și la faptul că procedurile judiciare referitoare la acestea se aplică cu efect de la o dispoziție (art. 5a din Legea nr. 359 din 1992) de reducere a drepturilor de proprietate asupra bunurilor la mai puțin de jumătate din valoarea de piață a bunurilor și de taxare a acestora [art. 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în la 46 alin. (1) din Convenție, după examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)100 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Sarnelli și Matteoni și altele împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la dreptul de a respecta bunurile reclamanților din cauza valorii excesiv de scăzute a compensațiilor acordate acestora din urmă în 2004 și 2000 pentru exproprieri legale ale terenurilor lor. Aceste sume, stabilite în temeiul art. 5a din Legea nr. 359 din 1992 erau mult mai mici (de aproape jumătate) decât valoarea de piață a bunului și au fost loviți ulterior de 20 %, fără ca acest lucru să se bazeze pe un motiv de interes public (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). Curtea Europeană a constatat că aceste exproprii reprezintă o sarcină disproporționată și excesivă pentru solicitanți, deoarece acestea nu se situau într-un context de reformă economică, socială sau politică și nu erau legate de nicio altă situație specială. De asemenea, Comisia a constatat că art. 5a din Legea nr. 359 din 1992, de modificare a dreptului aplicabil despăgubirilor care rezultă din exproprierile în curs, precum și din procedurile judiciare pendinte aferente, a aplicat retroactiv un nou regim de despăgubire care conduce la o rambursare mai mică decât valoarea de piață a bunului, încălcând dreptul reclamanților la un proces echitabil (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). În această privință, Registrul nu a demonstrat că este vorba despre interesul general și impetuos, care poate justifica aplicarea retroactivă a acestei dispoziții. Plătiri pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n interogat Pagube materiale Daune morale Proaspăte & Cheltuire Total Sarnelli (37637/05) 163 000 EUR 168 000 EUR Platit la 15/12/2008 Matteoni și alții (65687/01) 500 000 EUR 510 000 EUR Plata la 26/02/2009 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat despăgubiri integrale pentru prejudiciile materiale și morale suferite. În ceea ce privește valoarea prejudiciului material, aceasta a acordat o sumă care corespunde diferenței dintre valoarea terenului în momentul în care terenul a fost expropriat și locul în care se află locul de desfășurare a activității la nivel național, plus indexarea și dobânda care ar putea compensa, cel puțin parțial, pe parcursul unei perioade de timp care a trecut de la deposedarea terenului (hotărârea Sarnelli, §42, a se vedea, de asemenea, §77 din Hotărârea Matteoni). II. Măsuri generale Constatările Curții Europene Potrivit articolului 46 din hotărârea privind, printre altele, aceleași întrebări (Scordino n 1, n 36813/97, Hotărârea din 29/03/2006, Cauza Mostacciuolo, 64705/01, la rubrica 4.2) Curtea Europeană a estimat că: faptul că statul pârât ar trebui, în primul rând, să elimine orice obstacol în calea exercitării unui drept în raport cu valoarea bunului expropriat și, astfel, să garanteze prin măsuri legale, administrative și bugetare adecvate realizarea efectivă și rapidă a dreptului în cauză în ceea ce privește ceilalți solicitanți implicați în exproprierea de bunuri, în conformitate cu principiile de protecție a drepturilor patrimoniale prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1, în special principiile aplicabile în materie de soluționare a litigiilor (§ 237). Curtea a reiterat, la fel de mult ca și în multe cazuri de expropriere legală, cum ar fi exproprierea izolată a unui teren în vederea construirii unui drum sau pentru alte scopuri de interes public. Cu toate acestea, obiectivele legitime de interes public, cum ar fi măsurile de reformă economică sau de justiție socială, pot fi considerate în mod rezonabil legate de valoarea bunului (Scordino n 1 §256). Cu toate acestea, obiectivele legitime de interes public, cum ar fi măsurile de reformă economică sau cele de justiție socială, pot fi utilizate pentru o rambursare mai mică decât valoarea totală (Matteoni și altele, §50; Spordino n (1) §256). Declarație de neconstituționalitate Ca urmare a hotărârii Spordino nr 1 (precision), Curtea de Casație italiană a răspuns, prin trei ordonanțe (una din 29/05/2006 și două din 19/10/2006), care au ridicat toate problema conformității articolului 5a din Legea nr 359 din 1992 cu Constituția italiană și cu Convenția europeană. În hotărârea sa nr. 348 din 24/10/2007, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. 5a din Legea nr 359 din 1992 și, prin urmare, paragrafele 1 și 2 din art. 37 din Repertoriul general de punere în aplicare a unei reforme în materie de expropriere (decretul prezidențial nr. 327 din 2001, modificat în 2002, intrat în vigoare în 2003), care a aprobat această dispoziție. În motivele sale, Curtea Constituțională a subliniat că articolul în cauză nu era nici conform cu art. 42 din Constituția italiană, nici cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, nici la jurisprudența Curții Europene, din cauza cuantumului insuficient prevăzut (între 30 și 50% din valoarea de piață a bunului), impozitat ulterior la 20%. O astfel de indemnizație, conform Curții Constituționale, a fost nici în mod rezonabil în raport cu valoarea de piață a bunurilor, așa cum o susținea Curtea Europeană, nici în conformitate cu noțiunea de "serio ristro" (restituire serioasă), afirmată în propria sa jurisprudență în această privință. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a amintit că legiuitorul nu ar fi obligat să acorde o despăgubire integrală a bunului: în căutarea unui echilibru corect între cerințele intereselor generale și individuale, el va trebui să ia în considerare funcția socială a proprietății, așa cum este protejată prin art. 42 din Constituție. Declarația de neconstituționalitate a avut ca rezultat neaplicarea retroactivă a dispoziției în cauză în orice procedură națională încă în curs de desfășurare. Modificări legislative Legea bugetară din 2008 (Legea nr 244 din 24/12/2007) a modificat repertoriul general în materie de expropriere, în special art. 37 alineatele (1) și (2). Acest articol, în versiunea sa modificată, prevede că, în cazul în care exproprierea unui teren care urmează să fie construit, trebuie stabilită la valoarea de piață a bunului. În cazul în care exproprierea are loc în scopuri de reformă economică, socială sau politică, dreptul la despăgubiri poate fi redus cu 25%. Dispoziția în cauză se aplică oricărei proceduri pendinte, cu excepția procedurilor în care a fost deja acceptată sau a devenit definitivă. Autoritățile italiene au indicat că hotărârile recente ale Curții de Casație în domeniu (hotărârile nr. 26275 din 14/12/2007, nr. 599 din 14/01/2008 și nr. 3175 din 11/02/2008) confirmă aplicarea acestui criteriu de despăgubire, reamintind în același timp jurisprudența Curții Europene cu privire la valoarea acestuia. Potrivit acestei jurisprudențe, rambursarea integrală trebuie efectuată atunci când este vorba despre o expropriere izolată, în timp ce rambursarea poate fi mai mică decât valoarea de piață totală a bunului în caz de expropriere care se află într-un context de reformă economică, socială sau politică. Suma este apoi actualizată pentru a compensa efectele inflației și ale dobânzilor și este completată de un loc de muncă (interese calculate în funcție de locul de reședință al clientului) înainte de data de expropriere. Concluziile din partea statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie în cadrul celei de-a 1092-a reuniuni a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2010)100
[1]
Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme
Sarnelli et Matteoni et autres contre Italie
(Requête n
o
37637/05, arrêt du 17 juillet 2008, définitif le 17 octobre 2008
Requête n
o
65687/01, arrêt du 17 juillet 2008, définitif le 1 décembre 2008)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité
une fois définitifs
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le caractère inadéquat de l’indemnisation accordée aux requérants pour l’expropriation de leurs terrains (violation de l’article 1er du Protocole n
o
1) et l’iniquité des procédures judiciaires y relatives en raison de l’application avec effet rétroactif d’une disposition (article 5 bis de la loi n
o
359 de 1992) réduisant les indemnités d’expropriation à moins de la moitié de la valeur marchande du bien et taxant celles-ci (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46 paragraphe
1 de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)100
Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Sarnelli et Matteoni et autres contre Italie
Résumé introductif des affaires
Ces affaires concernent l’atteinte au droit au respect des biens des requérants en raison du montant déraisonnablement faible des indemnisations accordées à ces derniers en 2004 et en 2000 pour des expropriations licites de leurs terrains. Ces montants, fixés en vertu de l’article 5 bis de la loi n
o
359 de 1992, étaient bien inférieurs (de près de la moitié) à la valeur marchande du bien et frappés ultérieurement d’un impôt de 20 %, sans que cela soit fondé sur une raison d’utilité publique (violations de l’article 1er du Protocole n
o
1).
La Cour européenne a constaté que ces expropriations représentaient pour les requérants une charge disproportionnée et excessive, car elles ne se situaient pas dans un contexte de réforme économique, sociale ou politique et ne se rattachaient à aucune autre circonstance particulière. Elle n’a discerné aucun objectif légitime d’utilité publique pouvant justifier un remboursement inférieur à la valeur marchande du bien.
Elle a, en outre, constaté que l’article 5 bis de la loi n
o
359 de 1992, modifiant le droit applicable aux indemnisations résultant des expropriations en cours ainsi qu’aux procédures judiciaires pendantes y relatives, avait ainsi appliqué rétroactivement un nouveau régime d’indemnisation entraînant un remboursement inférieur à la valeur marchande du bien en violation du droit des requérants à un procès équitable (violation de l’article 6§1). A cet égard, le Gouvernement n’a pas démontré d’ «
intérêt général et impérieux
» pouvant justifier l’application rétroactive de cette disposition.
I.
Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles
a)
Détails des satisfactions équitables
Nom et n
o
requête
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
Sarnelli (37637/05)
163
5
-
168
Payé le 15/12/2008
Matteoni et autres (65687/01)
5
500
-
10
5
510
Payé le 26/02/2009
b) Mesures individuelles
La Cour européenne a octroyé une indemnisation intégrale des préjudices matériel et moral subis. En ce qui concerne le montant du préjudice matériel, elle a accordé «
une somme correspondant à la différence entre la valeur du terrain à l’époque de l’expropriation et l’indemnité obtenue au niveau national, plus indexation et intérêts susceptibles de compenser, au moins en partie, le long laps de temps s’étant écoulé depuis la dépossession du terrain
» (arrêt Sarnelli, §42, voir également le §77 de l’arrêt Matteoni).
II.
Mesures générales
1)
Constats de la Cour européenne
Aux termes de l’article 46 dans un arrêt qui concerne, entre autres, les mêmes questions (Scordino n
o
1, n
o
36813/97, arrêt du 29/03/2006, groupe d’affaires Mostacciuolo, 64705/01, rubrique 4.2) la Cour européenne a estimé «
que l’Etat défendeur devrait avant tout supprimer tout obstacle à l’obtention d’une indemnité en rapport raisonnable avec la valeur du bien exproprié, et garantir ainsi par des mesures légales, administratives et budgétaires appropriées la réalisation effective et rapide du droit en question relativement aux autres demandeurs concernés par l’expropriation de biens, conformément aux principes de protection des droits patrimoniaux énoncés à l’article 1er du Protocole n
o
1, en particulier les principes applicables en matière d’indemnisation
» (§
237).
La Cour a aussi réitéré que «
dans de nombreux cas d’expropriation licite, comme l’expropriation isolée d’un terrain en vue de la construction d’une route ou pour d’autres fins «
d’utilité publique
», seule une indemnisation intégrale peut être considérée comme raisonnablement en rapport avec la valeur du bien (Scordino n
o
1, §256). Toutefois, des objectifs légitimes «
d’utilité publique
», tels qu’en poursuivent des mesures de réforme économique ou de justice sociale, peuvent militer pour un remboursement inférieur à la pleine valeur marchande
» (Matteoni et autres, §50 ; Scordino n
o
1, §256).
2)
Déclaration d’inconstitutionnalité
Suite à l’arrêt Scordino n
o
1 (précité), la Cour de cassation italienne a réagi, par trois ordonnances (une du 29/05/2006 et deux du 19/10/2006) qui ont toutes soulevé la question de la conformité de l’article 5 bis de la loi n
o
359 de 1992 à la Constitution italienne ainsi qu’à la Convention européenne.
Dans son arrêt n
o
348 du 24/10/2007, la Cour constitutionnelle a déclaré inconstitutionnel l’article 5 bis de la loi n
o
359 de 1992, et, par voie de conséquence les alinéas 1 et 2 de l’article 37 du Répertoire général mettant en œuvre une réforme en matière d’expropriation (décret présidentiel n
o
327 de 2001, modifié en 2002, entré en vigueur en 2003), qui avait entériné cette disposition. Dans ses motifs, la Cour constitutionnelle a souligné que l’article en question n’était ni conforme à l’article 42 de la Constitution italienne, ni à l’article 1er du Protocole n
o
1 à la Convention, ni à la jurisprudence de la Cour européenne, en raison du montant insuffisant d’indemnisation prévu (entre 30 et 50% de la valeur marchande du bien), ultérieurement taxé à hauteur de 20%. Une telle indemnité, selon la Cour constitutionnelle, n’était ni raisonnablement en rapport avec la valeur marchande du bien, ainsi que le préconisait la Cour européenne, ni cohérente avec la notion de «
serio ristoro
»
(restitution sérieuse) affirmée dans sa propre jurisprudence en la matière. Toutefois, la Cour constitutionnelle a rappelé que le législateur ne serait pas obligé d’octroyer une indemnisation intégrale du bien : dans la recherche du « juste équilibre » entre les exigences des intérêts général et individuel, il devra tenir compte de la fonction sociale de la propriété, telle que protégée par l’article
42 de la Constitution. La déclaration d’inconstitutionnalité a eu pour conséquence la non-application rétroactive de la disposition en question dans toute procédure nationale encore pendante.
3)
Modifications législatives
La loi budgétaire de 2008 (loi n
o
244 du 24/12/2007) a modifié le Répertoire général en matière d’expropriation et notamment son article 37, alinéas 1 et 2. Cet article, dans sa version modifiée, prévoit que l’indemnité d’expropriation d’un terrain à bâtir doit être déterminée à hauteur de la valeur marchande du bien. Si l’expropriation poursuit des finalités de réforme économique, sociale, ou politique, l’indemnisation peut être diminuée de 25 %. La disposition en question s’applique à toute procédure pendante, à l’exception des procédures où l’indemnité d’expropriation a été déjà acceptée ou est devenue définitive.
Les autorités italiennes ont indiqué que des arrêts récents de la Cour de cassation en la matière (arrêts n
o
26275 du 14/12/2007, n
o
599 du 14/01/2008 et n
o
3175 du 11/02//2008) confirment l’application de ce critère d’indemnisation, tout en rappelant la jurisprudence de la Cour européenne sur le montant de celle-ci. Selon cette jurisprudence, il y a lieu de procéder au remboursement intégral quand il s’agit d’une expropriation isolée, tandis que le remboursement peut être inférieur à la pleine valeur marchande du bien en cas d’expropriation qui se situent dans un contexte de réforme économique, sociale ou politique. Le montant est ensuite actualisé pour compenser les effets de l’inflation et assorti d’intérêts, et complété par une indemnité d’occupation (intérêts calculés sur l’indemnité d’expropriation pour la période avant l’expropriation).
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir d’autres violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des
Ministres le 15 septembre lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.