AFFAIRE MATTEONI ET VADALÀ CONTRE L'ITALIE

Rezoluția CM/ResDH(2009) 72 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Matteoni și Vadatham împotriva Italiei (Recherche n 42053/02, Hotărârea din 8 iunie 2006, definitivă la 8 septembrie 2006 Cerere nr. 51703/99, Hotărârea din 20 aprilie 2004, definitivă la 20 iulie 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc încălcări ale drepturilor reclamanților pe parcursul întregului proces de stabilire a falimentului lor, cum ar fi controlul corespondenței și interdicția de a se îndepărtați de locul de reședință fără autorizație judiciară (încălcarea art. 8 și 2 din Protocolul nr. 4) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009) 72 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Matteoni și Vadatham împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la impunerea unor măsuri de competență personală reclamanților în cursul procedurilor de faliment împotriva acestora din urmă. Pentru a garanta drepturile terților, decretul regal nr. 267 din 16/03/1942 prevedea mai multe restricții personale împotriva celor care nu au avut rezultate slabe, cum ar fi controlul corespondenței și interdicția de a se distanța de locul de reședință fără autorizație judiciară. Curtea a constatat că procedurile de faliment împotriva recurentelor au durat mai mult de 14 și, respectiv, mai mult de 16 ani, ceea ce a dus la o ruptură a echilibrului echitabil între interesul general al creditorilor de a fi plătiți și interesul individual al persoanelor care nu și-au respectat drepturile la corespondență și libertatea de circulație (încălcarea articolelor 8 și 2 din Protocolul nr. 4. Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli totale MATEONI 42053/02 000 EUR 000 EUR plătit la 7/12/2006 VADALA 51703/99 000 EUR 000 EUR plătit la 24/09/2004 b) Măsuri individuale Restricțiile impuse reclamanților au fost înlăturate prin decretul legislativ nr 5/2006 (a se vedea mai jos). II. Măsuri generale Decretul legislativ nr 5/2006, adoptat în ianuarie 2006, a rezolvat întrebările adresate de hotărârile Curții Europene în aceste cauze. Într-adevăr, decretul a introdus mai multe modificări pentru a remedia încălcările constatate, în special: - Respectarea corespondenței (art. 48 din decret) : În prezent, cel aflat în dificultate primește corespondența și nu trebuie decât să predea lichidatorilor decât corespondențele referitoare la procedura de faliment. Înainte de reformă, sindicatul primea întreaga corespondență a celui care nu a fost găsit. - Libertatea de circulație (art. 49 din decret) : De acum înainte, un ratat are obligația de a comunica autorităților schimbarea reședinței sau a domiciliului, în timp ce a avut posibilitatea de a se îndepărta de locul său de reședință fără aprobarea autorităților. Pentru mai multe detalii, a se vedea rezoluția interimară CM/ ResDH(2007)27 □ Procedurile de faliment din Italia : Progrese realizate și probleme nerezolvate în executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului adoptate de Comitetul de Miniștri la 4 aprilie 2007. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cauze, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și că Italia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 19 iunie 2009 cu ocazia celei de-a 1059-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)72

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Matteoni et Vadalà contre Italie

(Requête n

o

42053/02, arrêt du 8 juin 2006, définitif le 8 septembre 2006

Requête n

o

51703/99, arrêt du 20 avril 2004, définitif le 20 juillet 2004)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent des violations des droits des requérants tout au long de procédures visant à établir leur faillite, tels que le contrôle de la correspondance et l’interdiction de s’éloigner du lieu de résidence sans autorisation judiciaire (violations des articles 8 et 2 du Protocole n

o

4) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)72

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Matteoni et Vadalà contre Italie

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent l’imposition de mesures d’incapacités personnelles aux requérants tout au long des procédures de mise en faillite à l’encontre de ces derniers.

Afin de garantir les droits des tiers, le décret royal n

o

267 du 16/03/1942 prévoyait plusieurs restrictions personnelles à l’encontre des faillis, tels que le contrôle de la correspondance et l’interdiction de s’éloigner du lieu de résidence sans autorisation judiciaire.

La Cour a constaté que les procédures de faillite à l’encontre des requérantes avaient duré respectivement plus de 14 et plus de 16 ans, ce qui avait entraîné une rupture du juste équilibre à ménager entre l’intérêt général des créanciers d’être payés et l’intérêt individuel des faillis à la protection de leurs droits au respect de la correspondance et à la liberté de circulation (violations des articles 8 et 2 du Protocole n

o

4).

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

MATTEONI

42053/02

-

25

000 euros

4

000 euros

29

000 euros

Payé le 7/12/2006

VADALA

51703/99

-

20

000 euros

3

000 euros

23

000 euros

Payé le 24/09/2004

b) Mesures individuelles

Les restrictions imposées aux requérants ont été levées par le décret législatif n

o

5/2006 (voir ci-dessous).

II.

Mesures générales

Le décret législatif n

o

5/2006, adopté en janvier 2006, a résolu les questions posées par les arrêts de la Cour européenne dans ces affaires. En effet, le décret a introduit plusieurs changements afin de remédier aux violations constatées, en particulier :

- Respect de la correspondance

(article 48 du décret)

: Le failli reçoit désormais sa correspondance et ne doit remettre au syndic que les courriers concernant la procédure de faillite. Avant la réforme, le syndic recevait toute la correspondance du failli.

- Liberté de circulation

(article 49 du décret)

: Le failli a désormais pour seule obligation de communiquer aux autorités les changements de résidence ou de domicile, alors qu’auparavant, il ne pouvait pas s’éloigner de son lieu de résidence sans l’autorisation des autorités.

Pour plus de détails voir la Résolution intérimaire CM/

ResDH(2007)27 «

Les procédures de faillite en Italie

: Progrès accomplis et problèmes en suspens dans l’exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme

»,

adoptée par le Comité des Ministres, le 4 avril 2007.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les parties requérantes des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 19 juin 2009 lors de la 1059e réunion des Délégués des Ministres