AFFAIRE MELEGARI ET 4 AUTRES AFFAIRES CONTRE L'ITALIE

Rezoluția CM/ResDH(2010) 200 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Melegari, Morselli, Falzaro și Balletta, Esposito & Della Vecchia împotriva Italiei (a se vedea detaliile în limba engleză) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc mai multe încălcări ale drepturilor reclamanților în cursul procedurii de faliment care îi privesc și/sau după încheierea acesteia, cum ar fi suspendarea drepturilor lor electorale, aplicarea mai multor limitări ale capacității lor personale și lipsa unei căi de atac efective pentru a se plânge de aceste limitări (încălcarea art. 3 din Protocolul nr. 1, 8 și 13) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; Am invitat guvernul de la l'au t ă ț ii pârâte la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea Anexa) că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 200 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Melegari, Morselli, Falzaro și Balletta, Esposito & Della Vecchia împotriva Italiei Rezumatul cauzelor Aceste cauze se referă la limitări ale diferitelor drepturi ale reclamanților, pronunțate în urma unor proceduri de faliment împotriva acestora, și anume - impunerea unor obligații personale. Ca urmare a înscrierii automate a numelor lor în registrul persoanelor care au suferit un accident, reclamanții nu au putut exercita anumite profesii (de exemplu, Syndic, agent de schimb valutar, auditor de conturi, arbitru, administrator sau reprezentant al unei societăți comerciale) și nici nu au putut să se înscrie în anumite tabele profesionale (de exemplu, pentru avocați, notari și consilieri comerciali). În plus, acestea nu puteau obține reabilitare și nu puteau fi puse capăt acestor restricții decât la cinci ani după încheierea procedurii de faliment. Curtea Europeană a hotărât că această interferență, prevăzută la art. 50 din Legea privind falimentul, nu era necesară într-o societate democratică (încălcarea articolului 8). În plus, în ceea ce privește această încălcare, Curtea Europeană a considerat că reclamanții nu dispuneau de o cale de atac efectivă (încălcare a articolului 13, în toate cazurile, cu excepția cazului în care cauza Morselli). - suspendarea drepturilor electorale ale reclamanților timp de cinci ani de la declarația de faliment. Curtea Europeană a considerat că această măsură, aplicată în cazul în care nu există dol sau fraudă, și, prin urmare, din cauza insolvenței lor, a avut ca efect marginalizarea și constituia în esență o vină morală. Această măsură, prevăzută de Decretul președintelui Republicii nr. 223 din 20/03/1967 și în conținutul său modificat prin Legea nr. 15 din 16/01/1992, nu a urmărit un obiectiv legitim (încălcarea articolului 3 din Protocolul nr 1 în cauza Melegari) Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n interogare Data hotărârii Pagube materiale Pagube morale Costuri și cheltuieli totale Plătit Melegari 17712/03 Hotărârea din 13 noiembrie 2007 000 EUR 2 000 EUR 5 000 EUR 15/12/2008 Morselli 22697/04 Hotărârea din 17 iulie 2007 000 EUR 2 000 EUR 04/04/2008 Falzaro and Balletta 6683/03 Hotărârea din 13 noiembrie 2007 2 000 EUR 2 000 EUR 12/06/2008 Esposito 35771/03 Hotărârea din 27 noiembrie 2007 2 000 EUR 2 000 EUR 19/12/2008 Della Vecchia 26570/04 Hotărârea din 03 iulie 2007 2 000 EUR 2 000 EUR 26/05/2008 Plata satisfacției echitabile a fost efectuată în condiții care par a fi acceptate de solicitanți. b) Măsuri individuale Nu sunt necesare măsuri individuale, deoarece restricțiile impuse reclamanților au fost înlăturate în aplicarea unei reforme a procedurilor de faliment din 2006. II. Măsuri generale Decretul legislativ nr. 5/2006, adoptat în ianuarie 2006, a rezolvat întrebările adresate de hotărârile Curții Europene în aceste cazuri. Într-adevăr, art. 152 din acest decret a abrogat dispozițiile privind suspendarea drepturilor electorale și art. 47 a abrogat dispozițiile referitoare la incapacitatea personală (pentru mai multe detalii, a se vedea Rezoluția finală adoptată de Comitetul de Miniștri în cauzele Albanese, Campagnano și Vitiello împotriva Italiei CM/ResDH(2008)45, la 25 iunie 2008). III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri, în afara plății satisfacției echitabile acordate de Curtea Europeană, că măsurile generale luate vor preveni alte încălcări similare și că Italia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului Õ alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010 cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)200

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Melegari, Morselli, Falzarano et Balletta, Esposito & Della Vecchia contre Italie

(voir détails dans l’Annexe)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent plusieurs violations des droits des requérants tout au long de la procédure de faillite les concernant et/ou après sa clôture, tels que la suspension de leurs droits électoraux, l’application de plusieurs limitations à leur capacité personnelle et l’absence de recours effectif pour se plaindre de ces limitations (violations des articles 3 du Protocole n

o

1, 8 et 13) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe)

,

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)200

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Melegari, Morselli, Falzarano et Balletta, Esposito & Della Vecchia contre Italie

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent des limitations à divers droits des requérants, prononcées suite à des procédures de mise en faillite à leur encontre, à savoir

:

- l’imposition d’incapacités personnelles. Du fait de l’inscription automatique de leurs noms dans le registre des faillis, les requérants ne pouvaient pas exercer certaines professions (syndic, agent de change, auditeur de comptes, arbitre, administrateur ou syndic d’une société commerciale) ni s’inscrire à certains tableaux professionnels (par exemple pour les avocats, notaires et conseillers commerciaux). En outre, ils ne pouvaient obtenir de réhabilitation et il ne pouvait être mis fin à ces restrictions que cinq ans après la clôture de la procédure de faillite. La Cour européenne a jugé que cette ingérence, prévue par l’article 50 de la loi sur la faillite, n’était pas nécessaire dans une société démocratique (violation de l’article 8). De plus, s’agissant de cette violation, la Cour européenne a estimé que les requérants ne disposaient pas de recours effectif (violation de l’article

13, dans toutes les affaires sauf dans l’affaire Morselli).

- la suspension des droits électoraux des requérants pendant cinq ans à compter de la déclaration de faillite. La Cour européenne a estimé que cette mesure, appliquée aux faillis, à défaut de dol ou de fraude, et donc du seul fait de leur insolvabilité, avait eu pour effet de les marginaliser et constituait essentiellement un blâme moral. Cette mesure, prévue par le décret du Président de la République n

o

223 du 20/03/1967 et dans sa teneur modifiée par la loi n

o

15 du 16/01/1992, ne poursuivait pas un objectif légitime (violation de l’article 3 du Protocole n

o

1 dans l’affaire Melegari)

;

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Date de l’arrêt

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

Payé le

Melegari

17712/03

arrêt du 13 novembre 2007

-

3

000 EUR

2 000 EUR

5 000 EUR

15/12/2008

Morselli

22697/04

arrêt du 17 juillet 2007

-

-

2

000 EUR

2 000 EUR

04/04/2008

Falzarano and Balletta

6683/03

arrêt du 13 novembre 2007

-

-

2 000 EUR

2 000 EUR

12/06/2008

Esposito

35771/03

arrêt du 27 novembre 2007

-

-

2 000 EUR

2 000 EUR

19/12/2008

Della Vecchia

26570/04

arrêt du 03 juillet 2007

-

-

2 000 EUR

2 000 EUR

26/05/2008

Le paiement de la satisfaction équitable a été effectué dans des conditions qui semblent être acceptées par les requérants.

b) Mesures individuelles

Aucune mesure individuelle n’est nécessaire car les limitations imposées aux requérants ont été levées en application d’une réforme des procédures de faillite intervenue en 2006.

II.

Mesures générales

Le décret législatif n

o

5/2006, adopté en janvier 2006, a résolu les questions posées par les arrêts de la Cour européenne dans ces affaires. En effet, l’article 152 de ce décret a abrogé les dispositions relatives à la suspension des droits électoraux et l’article 47 a abrogé les dispositions relatives aux incapacités personnelles (pour plus de détails voir la Résolution finale adoptée par le Comité des Ministres dans les affaires Albanese, Campagnano et Vitiello contre Italie CM/ResDH(2008)45, le 25 Juin 2008).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est nécessaire dans ces affaires, en dehors du paiement de la satisfaction équitable allouée par la Cour européenne, que les mesures générales prises vont prévenir d’autres violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres