CtEDO 11.12.2001 Auto

AFFAIRE SORDELLI ET C. S.N.C. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
11.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SORDELLI ET C. S.N.C. c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA SORDELLI ȘI C. SNC. C. ITALIA (solicitarea nr. 5170/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 decembrie 2001 DEFINITIVF 11/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În acest caz, cauza Sordelli și C. S.n.c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră formată din domnii J.-P. Costa președinte Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători L. F emerari ravo, judecător ad-hoc și domnul Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 noiembrie 2001, Rend la hotărâre, care a fost adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care o societate italiană, Sordelli Angelo și C. S.n.c. ( La 6 octombrie 1999, cererea a fost înregistrată sub numărul de dosar 5170/99. Guvernul italian ( mai exact, guvernul italian este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 13 februarie 2001. La 17 februarie 1989, reclamanta a atribuit societățile cu răspundere limitată V. și S. în fața tribunalului din Bergamo pentru a obține rezoluția unui contract de întreprindere și repararea prejudiciilor suferite. Mai 1990. Această audiere a fost amânată din oficiu la 4 aprilie 1991. Printr-o ordonanță din 7 iunie 1991, judecătorul de punere în funcțiune a aprobat audierea martorilor și a numit un expert, care a depus jurământul la 18 iulie 1991. La 23 ianuarie 1992, părțile au solicitat o retrimitere pentru a examina raportul de competență depus între timp la grefă. Din cele cinci audieri care au avut loc între 10 decembrie 1992 și 8 februarie 1996, trei au vizat stabilirea datei audierii martorilor, o audiere a fost retrimisă în vederea unei eventuale soluționări amiabile și una a fost amânată din cauza unei greve a avocaților. La audierea martorilor a avut loc la 12 noiembrie 1996 și judecătorul a amânat cazul la 11 martie 1998. Această audiere nu are loc. La 15 aprilie 1999, în urma atribuirii cauzei la colegiul de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio), președintele numit un nou judecător de punere în funcțiune. Sezioni stralcio , compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și din doi judecători onorari, au fost creați în temeiul articolului 90 din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 534/1995) pentru a absorbi cauza în fața instanțelor civile pendinte. În ședința din 6 aprilie 2000, judecătorul a reportat cauza la 15 martie 2001 pentru audierea martorilor. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) . . Perioada care trebuie luată în considerare a început la 17 februarie 1989 și procedura era încă în curs de desfășurare la 15 martie 2001. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 54 519 000 de lire italiene pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit și, de asemenea, pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții.14 Curtea nu are nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere 15. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea referitoare la cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru procedura în fața Curții și, în conformitate cu informațiile de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 500 (cinci cenți) EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că această sumă va fi mai mare cu o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata făcută în limba franceză, apoi comunicat în scris la 11 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE F. S.P.A. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE F. S.p.a. c. ITALIE (Requête n° 39164/98) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE I.P.E.A. S.R.L. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE I.P.E.A. S.R.L. c. ITALIE ( Requête n° 44418/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-03-01
0,97
AFFAIRE MORELLI ET NERATTINI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MORELLI ET NERATTINI c. ITALIE (Requête n° 46973/99) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-12-11
0,97
AFFAIRE G.L. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE G.L. c. ITALIE (Requête n° 51666/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2000-11-09
0,97
AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE (Requête n° 45855/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă