CtEDO 11.12.2001 Auto

AFFAIRE BERTOT c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
11.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE BERTOT c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ BERTOT c. ITALIA (solicitarea nr. 51667/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 decembrie 2001 DEFINITIVF 11/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Bertot c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J-P. Costa Președintele Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători L. Férari ravo, judecător ad-hoc și domnul Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 noiembrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și a cărei resortisant italian, domnul Annamaria Bertot ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 12 ianuarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la 6 octombrie 1999 sub numărul de dosar 51667/99. Guvernul italian este reprezentat de agentul său, M. Leanza, și de către co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 13 februarie 2001. FACE LA 19 aprilie 1978, reclamanta și fratele ei au atribuit întreprinderii P. în fața Tribunalului din Ivrea pentru a obține revenirea la status quo ante și repararea daunelor suferite ca urmare a viciilor de construcție. Septembrie 1978 și 25 octombrie 1978 au fost amânate până la 8 noiembrie 1978 la cererea părților. La acea dată, judecătorul a autorizat punerea în discuție a companiei I. și a celor patru moștenitori ai întreprinderii P. și a trimis cazul la 22 februarie 1979. La acea dată, compania menționată și moștenitorii s-au constituit în procedură. Cele patru ședințe stabilite între 28 martie 1979 și 16 noiembrie 1979 s-a referit la o încercare de soluționare amiabilă. La acea dată, în urma eșecului acestei încercări, judecătorul a amânat cazul la 23 ianuarie 1980. Cele douăzeci și patru de ședințe care au avut loc între 23 ianuarie 1980 și 3 iulie 1985, douăzeci și una au vizat o expertiză și trei au fost amânate pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. Din 21 de audieri care au avut loc între 4 decembrie 1985 și 11 iulie 1992, una privind o cerere de competență suplimentară, una a fost retrimisă la cererea expertului, cincisprezece a fost exmatriculată deoarece expertul nu depunese la grefa de competență suplimentară, una a fost exmatriculată din oficiu din cauza mutației judecătorului de punere în funcțiune, una pentru a-i permite reclamantului să verse documente la dosar, una a fost amânată deoarece expertul era absent și una a fost exmatriculată pentru că unul dintre experții privați murise. Ședința stabilită la 4 noiembrie 1992 a fost trimisă de opt ori, până la 18 octombrie 1995, pentru a permite părților să ajungă la o înțelegere amiabilă. 1999, șapte au vizat o expertiză suplimentară, două au fost dedicate depunerii documentelor, două au fost trimise înapoi la cererea părților și una a fost amânată pentru a permite părților să își prezinte concluziile; ceea ce au făcut la 28 aprilie 1999; ședința de pledoarii în fața camerei competente a fost stabilită la 15 decembrie 1999; la 22 decembrie 1999, a avut loc o ședință. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 8 februarie 2000, judecătorul a primit cererea recurentei și a condamnat întreprinderea P. să-i plătească suma de 81 000 000 de lire italiene plus dobânda. La 22 iunie 2000, întreprinderea P. Interjeta apelat la tribunalul de apel din Torino. 10. Conform informațiilor furnizate de reclamantă în ședința din 8 iunie 2000, În februarie 2001, părțile și-au prezentat concluziile, iar judecătorul a stabilit încuviințarea pledoariilor la 18 ianuarie 2002. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Prin urmare, Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 16. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu art. 41 din Convenție, există încă o manifestare a practicii menționate anterior. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 104 059 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale și 10 875 000 ITL pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit. 19. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei aproximativ suma solicitată, și anume 5 500 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. Proaspăt și cheltuieli de judecată 20. Recurenta solicită, de asemenea, 14 218 066 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața instanțelor interne și pentru cele efectuate în fața Curții. 21. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, hotărârea În speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 22. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 5 500 (cinci mii cinci cenți) euro pentru daune morale și 500 (cinci cenți) euro pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 11 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE BUTTA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BUTTA c. ITALIE (Requête n° 51682/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE (Requête n° 49302/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE G.L. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE G.L. c. ITALIE (Requête n° 51666/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE O.M. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE O. M. c. ITALIE (Requête n° 51698/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE FERFOLJA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FERFOLJA c. ITALIE (Requête n° 51675/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă