CtEDO 11.12.2001 Auto

AFFAIRE FERFOLJA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
11.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention;Dommage matériel - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE FERFOLJA c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL FERFOLJA c. ITALIA (Cercetarea nr. 51675/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 decembrie 2001 DEFINIF 11/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Ferfolja c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Președintele Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători L. F everari ravo, judecător ad-hoc și domnul Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 noiembrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, domnul Marino Ferfolja ( La 5 martie 1998, reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 13 februarie 2001. ÎN FAVOAREA zilei de 3 iulie 1992, societatea în nume colectiv V. l-a numit pe reclamant în fața instanței judecătorești din statul membru în cauză pentru a obține plata unei sume datorate instalării unui șemineu în reședința reclamantului. La 16 septembrie 1992, când reclamantul și-a întocmit și a prezentat o cerere reconvențională, argumentând că, în urma instalării necorespunzătoare a șemineului, a avut loc un incendiu în casa sa. La 4 noiembrie 1992, instanța judecătorului judecătoresc a declarat incompetență și a stabilit un termen de 90 de zile părților pentru a relua procedura în fața instanței judecătorești din Dahdine, competentă ca valoare. La 22 ianuarie 1993, reclamantul a reînceput procedura în fața acestei instanțe. Mai 1993, judecătorul de punere în funcțiune a ordonat grefei să obțină dosarul cu privire la o expertiză in futurum solicitată de reclamant la tribunalul din Gorizia. La 25 octombrie 1993 și 24 ianuarie 1994, reclamantul a solicitat audierea martorilor. La 23 mai 1994, judecătorul a aprobat audierea respectivă și a stabilit în acest scop ședința din 13 ianuarie 1994 În decembrie 1994. Aceaceasta a fost amânată din oficiu la 24 ianuarie 1995 și, ulterior, la 16 aprilie 1996. La acea dată, judecătorul a numit un expert care a depus jurământul la 29 aprilie 1996. La 16 decembrie 1996, judecătorul l-a numit pe expert pentru că nu își începuse încă experiența. La 23 iunie 1997, judecătorul a amânat cazul la 4 mai 1998 din cauza unei greve a avocaților. În ziua următoare, părțile au solicitat o rejudecare pentru a examina raportul de competență depus între timp la grefă, iar judecătorul a stabilit data următoarei lanuri la 30 noiembrie 1998. La 5 iulie 1999, a avut loc o audiere și judecătorul l-a rejudecat la 15 noiembrie 1999. Conform informațiilor furnizate de reclamant la 31 noiembrie 1999. martie 2000, a avut loc o ședință la 29 noiembrie 1999 și, la acea dată, judecătorul a amânat cauza la 19 aprilie 2000. Această ședință nu a avut loc, iar judecătorul a stabilit data la care a avut loc ședința la 19 septembrie 2001. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 3 iulie 1992, iar procedura era încă în curs de desfășurare la 19 septembrie 2001 10. La această dată a durat mai mult de nouă ani și două luni pentru o instanță. 11. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 14. În schimb, Curtea nu percepe nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 12 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi) În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în L aceste sume vor fi majorate cu 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata acestora Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-12-11
0,97
AFFAIRE F. C.A. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE F.CA. c. ITALIE (Requête n° 51653/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-11
0,97
AFFAIRE SELVA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SELVA c. ITALIE (Requête n° 51672/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE BETTELLA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BETTELLA c. ITALIE (Requête n° 51695/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE O.M. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE O. M. c. ITALIE (Requête n° 51698/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE GASPARI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GASPARI c. ITALIE (Requête n° 51648/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
Sursă