AFFAIRE BETTELLA c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

11.12.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BETTELLA c. ITALIE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ BETELLA c. ITALIA (Cercetarea nr. 5195/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 decembrie 2001 DEFINITIVF 11/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Bettella c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Președintele Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători L. Férari ravo, judecător ad-hoc și domnul Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 noiembrie 2001, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, domnul Giuseppe Bettella ( La 25 noiembrie 1997, reclamantul a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la 7 octombrie 1999 sub numărul de dosar 5395/99. Guvernul italian ( Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 13 februarie 2001. ÎN FAVOAREA sa la 30 aprilie 1985, societatea I. l-a numit pe reclamant, în calitate de reprezentant autorizat al societății P., în fața Tribunalului din Padova, pentru a obține plata unei anumite sume în executarea unui contract. Cazul a început la 6 iunie 1985. În lacul din 4 iulie 1985, reclamantul și martorii au fost audiați, iar judecătorul a amânat cazul la 19 septembrie 1985, data la care reclamantul a depus o memorare. O audiere mai târziu, la 12 decembrie 1985 reclamantul a solicitat suspendarea procesului în așteptarea unei decizii în cadrul procedurii penale pendinte împotriva reprezentantului societății pârâte pentru înșelăciune și judecătorul și-a reținut decizia; printr-o ordonanță în afara ședinței din 27 decembrie 1985, judecătorul a acceptat această cerere. La 6 iunie 1990, reclamanta a reluat procedura și judecătorul a stabilit prima audiere la 6 iulie 1990. 1994, două au vizat depunerea memoriilor, trei lacune de martori sau de părți și două lacune de admitere a altor mijloace de probă, una a fost reportată din oficiu și trei a fost făcută la cererea părților. La 27 mai 1994, judecătorul a fixat ședința de prezentare a concluziilor la 4 noiembrie 1994. August 1996, al cărui text a fost depus la grefe în aceeași zi, instanța a acceptat cererea societății I. Această hotărâre nu a fost notificată și a devenit definitivă la 21 septembrie 1997. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIE Reclamantul a declarat că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 aprilie 1985 și s-a încheiat la 21 septembrie 1997. Prin urmare, Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. (1) Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 16 000 de euro ca prejudiciu moral. Interese moratorii 15. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L mai mult de un an, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 16 000 (șaisprezece mii) de euro pentru daune morale că această sumă va majora un interes simplu cu 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 11 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte