CtEDO 11.12.2001 Auto

AFFAIRE MOLINARIS c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
11.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MOLINARIS c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA MOLINARIS c. ITALIA (Recuperarea nr. 51650/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 decembrie 2001 DEFINITIVF 11/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Molinaris c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători L. F emerari ravo, judecător ad-hoc și domnul Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 noiembrie 2001, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și inclusiv cetățeni italieni, M. Liliana și Laura Molinaris ( De la Monte Nussi, avocată la Udine. Guvernul italian (atlée) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 13 februarie 2001. La 14 ianuarie 1983, dl R.M. a numit municipalitatea P. în fața tribunalului din D.Udine pentru a face să se constate că o parte de drum care permite accesul la proprietatea reclamantului aparținea municipalității și că, prin urmare, domnul F. nu putea închide accesul la aceasta. Acuzarea a început la 28 februarie 1983. Lanțul din 27 iunie 1983 a fost dat în judecată la 2 aprilie 1984. Din cele 15 audieri stabilite între această dată și 4 noiembrie 1991, o intervenție voluntară a dlui F. în procedură, una a fost inițiată din oficiu, două la cererea părților, patru au avut legătură cu o expertiză și alte șapte alte mijloace de probă, inclusiv audierea martorilor și schimbul de memorii. R.M. a informat judecătorul cu privire la decesul clientului său și judecătorul cu privire la punerea în funcție a întrerupt procedura. La 24 aprilie 1992, recurentele s-au constituit în procedura de moștenire a domnului R.M. și judecătorul de punere în funcțiune a fixat la sonda următoare la 5 octombrie 1992. Din cele patru audieri care au avut loc între această dată și 24 ianuarie 1994, două au fost puse la dispoziția părților și două au făcut schimb de memorii. L Această audiere și cei doi care au urmat până la 12 noiembrie 1998 au fost reduși pentru a permite părților să-și finalizeze acordul. La 12 noiembrie 1998, judecătorul a constatat acordul între părți și a încheiat procedura. Recurentele susțin că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil de timp stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 14 ianuarie 1983 și a fost încheiată la 12 noiembrie 1998 și, prin urmare, a durat aproximativ 15 ani și 10 luni pentru o instanță. 10. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. (1). Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 13. Recurentele solicită fiecare 100 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 14. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 24 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. Cheltuielile și cheltuielile de judecată 15. Recurentele solicită, de asemenea, 14 203 200 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și pentru cele efectuate în fața Curții. 16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi § 30. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru procedura în fața Curții și, prin urmare, acordă fiecărei recurente 1 000 EUR. Interese moratorii 17. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 24 000 (24 000) de euro pentru daune morale și 1 000 (mii) de euro pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 11 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE MANNARI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MANNARI c. ITALIE (Requête n° 51706/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE DE GUZ c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DE GUZ c. ITALIE (Requête n° 51683/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE P. ET M.O. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE P. et M.O. c. ITALIE (Requête n° 51692/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE G.L. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE G.L. c. ITALIE (Requête n° 51666/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE TIOZZO PESCHIERO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TIOZZO PESCHIERO c. ITALIE (Requête n° 51673/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
Sursă