FIORENTINI-VIZZINI v. ITALY

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE CU ADMINIBILITATEA cererii nr. 39451/98 de către Giovanna FIORENTINI-VIZZINI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 13 decembrie 2001 în calitate de Cameră compusă din președintele C.L. Rozakis Bonello Lorenzen Doamna Vajić Botoucharova Zagrebelsky dna judecători Steiner și dna E. Fribergh având în vedere cererea de mai sus introdusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 17 iunie 1998 și înregistrată la 21 ianuarie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul este un național italian, născut în 1916 și locuiește în Ponteranica (Bergamo). Faptele cazului, astfel cum sunt prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este proprietarul unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat să-l încheie pe V.C. Locatarul a căzut în achiziții de închiriere. Într-o scrisoare servită pe chiriaș la 29 mai 1984, reclamantul a informat chiriașul intenției ei de a termina închirierea și a convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului Milan. Prin decizia din 5 iunie 1984, care a fost făcută executivă la 5 iulie 1984, Magistratul de la Milano a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 5 iunie 1985. La o dată neespecificată, reclamantul a notificat locatarului care l-a solicitat să abandoneze sediul. Între 29 iulie 1986 și 20 septembrie 1993 judecătorul a făcut douăzeci și cinci de încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit că nu a reușit, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. La 25 noiembrie 1993, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că incapacitatea de a recupera posesia apartamentului ei a constituit o încălcare a dreptului la proprietate. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii de evacuare. Guvernul susține că modalitățile de dezvoltare a asistenței de poliție erau o chestiune administrativă, în întregime separată și independentă de procesul judiciar și, prin urmare, în afara domeniului de aplicare al articolului Curtea reamintește că deja a susținut că art. 6 din Convenția se aplică procedurii de evacuare a chiriașilor (a se vedea hotărârea Immobiliare Saffi c. Italia) [GC], nr. 22774/93, §§ 62-63, CEDO 1999-V). Curtea nu consideră niciun motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare. Prin urmare, această obiecție ar trebui respinsă. Pe fond, Guvernul susține că măsurile în cauză constituie un control al utilizării proprietăților care urmărește obiectivul legitim de a evita tensiunile și problemele sociale în ordinea publică care ar avea loc în cazul în care un număr considerabil de ordine de posesie ar fi aplicate simultan. În opinia lor, ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului nu a fost disproporționată. În ceea ce privește durata procedurii de executare, Guvernul susține că întârzierea în furnizarea asistenței poliției este justificată de protecția interesului public. Reclamantul susține că refuzul administrației de a executa ordinul emis de magistrat a interferat cu puterea justiției. Curtea consideră că cererea ridică chestiuni complexe și serioase, care necesită o determinare în ceea ce privește fondul, în urma că aceasta nu poate fi considerată în mod evident bolnavă fondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-a stabilit niciun alt motiv de declarare inadmisibilă a cererii. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea este admisibilă, fără a prejudeca fondurile cazului. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 39451/98

by Giovanna FIORENTINI-VIZZINI

against Italy

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 13

December 2001

as a Chamber composed of

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

V.

Zagrebelsky

,

Mrs

E.

Steiner

,

judges

,

and Mr E.

Fribergh

,

Section Registrar

Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 17 June 1998 and registered on 21

January 1998,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant is an Italian national, born in 1916 and living in Ponteranica (Bergamo).

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows:

The applicant is the owner of an apartment in Milan, which she had let to V.C.

The tenant fell in rent arrears.

In a writ served on the tenant on 29 May 1984, the applicant informed the tenant of her intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Milan Magistrate.

By a decision of 5 June 1984, which was made enforceable on 5 July 1984, the Milan Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 5 June 1985.

On an unspecified date, the applicant served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.

On an unspecified date the applicant served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 29 July 1986.

Between 29 July 1986 and 20 September 1993 the bailiff made twenty-five

attempts to recover possession.

Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was never granted the assistance of the police in enforcing the order for possession.

On 25 November 1993, the applicant recovered possession of the apartment.

THE LAW

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that her inability to recover possession of her apartment amounted to a violation of the right to property.

The applicant further complains under Article 6 of the Convention about the duration of the eviction proceedings.

The Government argue that the arrangements for staggering the police assistance were an administrative issue, entirely separate from and independent of the judicial process and therefore outside the scope of Article

6.

The Court recalls that it has already held that Article 6 of the Convention is applicable to the tenants’ eviction proceedings (see the judgment

Immobiliare Saffi

v. Italy

[GC], no. 22774/93, §§ 62-63, ECHR 1999-V). The Court sees no reason to depart from its previous finding. This objection should therefore be rejected.

On the merits, the Government maintain that the measures in question amount to a control of the use of property which pursues the legitimate aim of avoiding the social tensions and troubles to public order that would occur if a considerable number of orders for possession were to be enforced simultaneously. In their opinion, the interference with the applicant’s property rights was not disproportionate.

As to the length of the enforcement proceedings, the Government maintain that the delay in providing the assistance of the police is justified by the protection of the public interest.

The applicant argues that the refusal of the administration to enforce the order issued by the magistrate has interfered with the power of the judiciary.

The Court considers that the application raises complex and serious issues, which require a determination on the merits. It follows that it cannot be considered manifestly ill founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. No other ground for declaring the application inadmissible has been established.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

the application admissible, without prejudging the merits of the case.

Erik

Fribergh

Christos

Rozakis

Registrar

President