WATSON CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția Finală ResDH(2001) 161 Drepturile de la Având în vedere Rezoluția interimară DH (98) 316, adoptată la 25 septembrie 1998 în cauza Watson David împotriva Regatului Unit, în care Comitetul de Miniștri a ajuns la concluzia că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatele (4) și (5) din convenție din cauza întârzierii în controlul legalității detenției reclamantului după expirarea perioadei necompresibile a pedepsei sale stabilite la 15 ani și din cauza lipsei dreptului la despăgubiri; și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului; Întrucât Comitetul miniștrilor a examinat propunerile făcute de Comisie în momentul transmiterii raportului său cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată reclamantului, completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999; așteptat ca la 695 Prin decizia adoptată la 14 februarie 2000, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din Convenție, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, a declarat, prin decizia adoptată la 14 februarie 2000, în conformitate cu fostul articol 32 alineatul (2) din Convenție, că guvernul statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 1 000 de lire sterline pentru prejudiciile morale, și 8 300 de lire sterline pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 9 300 de lire sterline, și că dobânda va fi plătită pentru orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere a ratei legale aplicabile la data prezentei decizii, cu condiția ca dobânda să curgă de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât Comitetul miniștrilor a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 25 septembrie 1998 și 14 februarie 2000, având în vedere obligația pe care Regatul Unit de a se conforma art. 32 alin. (4) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a amintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a preveni noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, în special cu modificarea din 1991 a Legii privind justiția penală din 1967, care a permis în prezent persoanelor în situația similară celei a reclamantului să își aibă propria cauză auzită de către Cuvântul Board (Comisia de eliberare condiționată) imediat după expirarea perioadei necompresibile a pedepsei (a se vedea Rezoluția DH(92)24 în cauza Thynne, Wilson & Gunnel împotriva Regatului Unit) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere faptul că Comitetul miniștrilor și-a dat seama că guvernul statului pârât a plătit reclamantului la 22 iunie 2000, suma totală de 9 300 de lire sterline ca satisfacție echitabilă și că interesele moratorii, în valoare de 20 de lire sterline, au fost puse la dispoziția avocatului reclamantului, Declar că, după ce a luat act de măsurile luate de guvernul Regatului Unit, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul fostului articol 32 din convenție în prezenta cauză.

Résolution Finale ResDH(2001)161

Droits de l’Homme

Requête n° 21387/93

Watson David contre le Royaume-Uni

(adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2001,

lors de la 775

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu la Résolution intérimaire DH (98) 316, adoptée le 25 septembre 1998 dans l’affaire Watson David contre le Royaume-Uni, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphes 4 et 5, de la Convention en raison du retard dans le contrôle de la légalité de la détention du requérant après l’expiration de la période incompressible de sa peine fixée à 15 ans et en raison de l’absence de droit à réparation; et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ;

Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 30 octobre 1999;

Attendu que lors de la 695

e

réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 14 février 2000, conformément à l’ancien article 32, paragraphe 2, de la Convention, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 1 000 livres sterling au titre du préjudice moral, et 8 300 livres sterling au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 9 300 livres sterling, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ;

Attendu que le Comité des Ministres a invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 25 septembre 1998 et 14 février 2000, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention ;

Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour prévenir de nouvelles violations semblables à celles constatées dans la présente affaire, avec notamment l’amendement en 1991 de la loi sur la justice pénale du 1967, qui a permis désormais aux personnes dans la situation semblable à celle du requérant d’avoir leur affaire entendue par le

Parole Board

(Commission de libération conditionnelle) immédiatement après l’expiration de la période incompressible de la peine (voir la Résolution DH(92)24 dans l’affaire Thynne, Wilson & Gunnel contre le Royaume-Uni) ; et a indiqué que le rapport de la Commission ainsi que les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ;

Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant le 22 juin 2000, la somme totale de 9 300 livres sterling comme satisfaction équitable, et que les intérêts moratoires, s’élevant à 20 livres sterling, avaient été peu après mis à la disposition de l’avocat du requérant,

Déclare, après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire.