Watson împotriva Franței

Rezoluția finală CM/ResDH(2010)3 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Watson împotriva Franței (Recherche n 31677/96, Rezoluția interimară DH(2000)20 din 14 februarie 2000) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 32 anterior din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "convenția") (denumită în continuare "convenția") Având în vedere Rezoluția interimară DH(2000)20, adoptată la 14 februarie 2000 în cauza Watson împotriva Franței, în care Comitetul miniștrilor a ajuns la concluzia că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza deschiderii de scrisori adresate reclamantului de către secretariatul vechii Comisii Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Comisia") (denumită în continuare "Comisia"). a) și de către un deputat al Parlamentului European (a se vedea detaliile în cadrul acestuia), și a autorizat publicarea raportului Comisiei Întrucât Comitetul miniștrilor a examinat propunerile Comisiei, în momentul transmiterii raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată reclamantului, propuneri completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 27 septembrie 1999 Întrucât, în cadrul celei de-a 704-a reuniuni a delegaților, Comitetul miniștrilor, în conformitate cu propunerile Comisiei, a declarat,

prin decizia adoptată la 10 aprilie 2000, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) anterior din Convenție, că guvernul pârât trebuia să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 5 1000 de franci francezi pentru daune morale și 1 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 6 000 de franci francezi, și dobânda ar fi plătită pentru orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere.

Întrucât Comitetul miniștrilor a invitat Guvernanța statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 14 februarie și 10 aprilie 2000, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma art. 32 alin. (4) anterior din Convenție; După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea fostului articol 32 din Convenția privind protecția mediului, dat fiind că statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în decizia Comitetului de Miniștri din 10 aprilie 2000 (a se vedea detaliile în limba engleză), Reamintind că constatarea încălcării necesită, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate, adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in interum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 928-a reuniuni a Delegaților miniștrilor (21 iunie 2005),

pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 32 anterior din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 3 Informații cu privire la măsurile luate în cauza în cauză Watson împotriva Franței Rezumat introductiv al cauzei În ceea ce privește o intervenție ilegală în dreptul reclamantului de a-și respecta corespondența, având în vedere că, atunci când a fost deținut, autoritățile penitenciare au deschis scrisori adresate de secretariatul Comisiei Europene a Drepturilor Omului și de un deputat al Parlamentului European între 1995 și 1998, în pofida faptului că legislația națională în vigoare la momentul respectiv interzicea în mod explicit acest lucru din 1994 în ceea ce privește Comisia și din 12 mai 1997 în ceea ce privește Parlamentul European (încălcarea articolului 8). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 FRF 000 FRF plătit la 30/08/2000, dobânzi moratoriu plătite la 2/07/2003 b) Măsuri individuale Încălcarea a încetat și reclamantul a obținut o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit și cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate.

Nici o altă măsură individuală nu pare necesară. II. Măsuri generale În ceea ce privește controlul corespondenței cu organele Convenției, această cauză prezintă similarități cu cauza A.B. împotriva Franței (solicitarea n 2213/93, constatarea încălcării stabilită prin decizia Comitetului miniștrilor din 15 mai 1996, Rezoluția finală DH(1997) 482) : După introducerea cererei în cauza A.B., Ministerul Justiției a trimis tuturor directorilor de ări o notă, la data de 20 iunie 1994, conform căreia corespondența deținuților cu Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, indiferent de organul acestuia (adică, președintele, orice membru sau secretariat) trebuia să se efectueze sub culpă închisă. Aceste instrucțiuni erau încă în vigoare la momentul respectiv în cauza Watson.

În ceea ce privește corespondența cu Parlamentul European, un decret din 12 mai 1997 a extins domeniul scutirii de la controlul corespondenței cu membrii Parlamentului European. Aceste garanții au fost incluse în articolul A40 din Codul de procedură penală, care prevede, printre altele, că membrii Parlamentului European și Curtea Europeană a Drepturilor Omului fac parte din autoritățile administrative cu care deținuții pot corespunde în culpă închisă (a se vedea, de asemenea, Rezoluția finală CM/ResDH(2007)50 adoptată în cauza Slimane-Kaid/Franța). Această parte a dispoziției nu a fost afectată de modificările ulterioare ale Codului. III. Concluzii ale statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul fostului articol 32 din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 4 martie 2010, cu ocazia celei de-a 1078-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution finale CM/ResDH(2010)3 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Watson contre France (Requête n o 31677/96, Résolution intérimaire DH(2000)20 du 14 février 2000) Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (ci-après nommée « la Convention ») ; Vu la Résolution intérimaire DH(2000)20, adoptée le 14 février 2000 dans l’affaire Watson contre France, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu, en l’espèce, violation de l’article 8 de la Convention en raison de l’ouverture de lettres adressées au requérant par le secrétariat de l’ancienne Commission européenne des droits de l’homme (ci-après nommée « la Commission ») ainsi que par un député du Parlement européen (voir détails dans l’Annexe), et a autorisé la publication du rapport de la Commission ; Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 27 septembre 1999 ; Attendu que, lors de la 704e réunion des Délégués, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 10 avril 2000,

conformément à l’ancien article 32, paragraphe 2, de la Convention, que le Gouvernement défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 5 000 francs français au titre du préjudice moral et 1 000 francs français au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 6 000 francs français, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu ; Attendu que le Comité des Ministres a invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 14 février et 10 avril 2000, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’ancien article 32, paragraphe 4, de la Convention; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’ancien article 32 de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans la décision du Comité des Ministres du 10 avril 2000 (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales,

permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 928e réunion des Délégués des Ministres (21 juin 2005), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)3 Informations sur les mesures prises dans l’affaire Watson contre France Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une ingérence illégale dans le droit du requérant au respect de sa correspondance, en raison du fait que, lorsqu’il était détenu, les autorités pénitentiaires ont ouvert des lettres qui lui étaient adressées par le secrétariat de l’ancienne Commission européenne des droits de l’homme et par un député du Parlement européen, entre 1995 et 1998, malgré le fait que le droit national en vigueur à l’époque interdisait cela explicitement depuis 1994 en ce qui concerne la Commission et depuis le 12 mai 1997 en ce qui concerne le Parlement européen (violation de l’article 8). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 5 000 FRF 1 000 FRF 6 000 FRF Payé le 30/08/2000, intérêts moratoires payés le 2/07/2003 b) Mesures individuelles La violation a cessé et le requérant a obtenu une satisfaction équitable au titre du préjudice moral souffert et des frais et dépens encourus.

Aucune autre mesure individuelle n’apparaît nécessaire. II. Mesures générales En ce qui concerne le contrôle de la correspondance avec les organes de la Convention, cette affaire présente des similarités avec l’affaire A.B. contre France (requête n o 22135/93, constat de violation établi par décision du Comité des Ministres du 15 mai 1996, résolution finale DH(1997)482) : après l’introduction de la requête dans l’affaire A.B., le Ministère de la Justice a fait parvenir à tous les directeurs d’établissements pénitentiaires une note, datée du 20 juin 1994, précisant que la correspondance des détenus avec la Commission européenne des droits de l’homme, quel qu’en soit l’organe (à savoir, le président, tout membre ou le Secrétariat) devait s’effectuer sous pli fermé.

Ces instructions étaient encore en vigueur à l’époque des faits dans l’affaire Watson. S’agissant de la correspondance avec le Parlement européen, un arrêté du 12 mai 1997 a étendu l’exemption du contrôle à la correspondance avec les membres du Parlement européen. Ces garanties ont été intégrées dans l’article A40 du Code de procédure pénale, qui prévoit ainsi, entre autre, que les membres du Parlement européen et la Cour européenne des droits de l’homme font partie des autorités administratives avec lesquelles les détenus peuvent correspondre sous pli fermé (voir aussi Résolution finale CM/ResDH(2007)50 adoptée dans l’affaire Slimane-Kaïd contre France). Cette partie de la disposition n’a pas été altérée par les amendements ultérieurs du Code.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir d’autres violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’ancien article 32 de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 4 mars 2010 lors de la 1078e réunion des Délégués des Ministres.