CtEDO 26.05.2023 Auto

TRĒGERS v. LATVIA

RESPONDENT
LVA
HOTĂRÂRE
26.05.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TRĒGERS v. LATVIA (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

Publicat la 12 iunie 2023 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 222440/22 Edvins TRUÑGERS împotriva Letoniei depusă la 19 aprilie 2022 comunicată la 26 mai 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o presupusă privare a libertății reclamantului la 14 noiembrie 2013. Reclamantul are o incapacitate de grad al doilea și în acel moment a fost un rezident al unei instituții de asistență socială de stat “Ziedkalne”. La 14 noiembrie 2013, la ora 13.30, reclamantul a fost oprit pe drum de către un ofițer de poliție J.P., care i-a ordonat să intre într-o mașină de poliție municipală a unui alt ofițer de poliție A.R., și a fost transportat la locul său de reședință – instituția de asistență socială “Ziedkalne”. (care a ajuns într-o altă mașină de poliție împreună cu ofițerul de poliție S.B.) a spus reclamantului să rămână în mașina de poliție sub supravegherea A.R., fără a furniza nici o bază juridică sau justificare. La ora 15.00 S.B. a spus reclamantului să se mute la una dintre clădirile instituției de asistență socială. Acolo S.B. a solicitat un angajat al instituției de asistență socială să supravegheze reclamantul și să-l împiedice să contacteze pe oricine. Prin urmare, de la ora 15.20 la ora 18.00 reclamantul a rămas izolat acolo. Aproximativ ora 18.30, ofițerii de poliție S.B. și J.P. au adus reclamantul la secția de poliție din Jelgava. De la ora 18.50 până la ora 19.16 a fost interogat ca martor în cadrul procedurii penale nr. 11221183413. Aceste proceduri au fost inițiate la 14 noiembrie 2013 și au avut în vedere evadarea unei alte persoane de la instituția de asistență socială la 13 noiembrie 2013. După interogarea, J.P. și S.B. au transportat reclamantul înapoi la instituția de asistență socială, unde au ajuns la ora 20.04 și reclamantul a fost autorizat să se mute liber. 12812003014 au fost instituite împotriva ofițerilor de poliție J.P. și S.B. pentru depășirea competențelor lor oficiale în ceea ce privește acțiunile lor la 14 noiembrie 2013. La 5 decembrie 2016, reclamantul, care a fost recunoscut ca victimă în aceste proceduri, a prezentat o cerere de compensare. Prin decizia finală din 30 noiembrie 2021, instanța penală internă a concluzionat că reclamantul nu a fost privat de libertate și a achitat ambii ofițeri de poliție. Prin urmare, nu există nicio bază pentru a satisface cererea de compensare a reclamantului. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 despre o presupusă privare de libertate și, invocand art. 13, că reclamația de compensare a fost lăsată fără revizuire. În special, restricția libertății reclamantului a fost suficient de gravă în ceea ce privește contextul, tipul, durata, gradul de intensitate, modalitatea de punere în aplicare și/sau efectul, ca urmare a unei privații de libertate în sensul articolului 5 1 din convenție (a se vedea mutatis mutandis Creangă v. România [GC], nr. 29226/03, §§ 84 și 101, 23 februarie 2012; Khlaifia și alții v. Italia [GC], nr. 16483/12, §§ 64-71, 15 decembrie 2016; Khalikova v. Azerbaidjan , nr. 42883/11, § 97-100, 22 octombrie 2015; Zelčs v. Letonia , nr. 65367/16, §§ 34-35, 20 februarie 2020)? În cazul în care este cazul, care a fost motivul și baza juridică specifică pentru privarea libertății reclamantului și a fost privată de libertate într-unul dintre alineatele literele (a), (b), (c), (d), (e) sau (f) din art. 5 § 1? A fost ordonată detenția reclamantului „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege” și a fost necesară în circumstanțele cazului? Reclamantul are dreptul efectiv și executiv la compensare pentru detenția sa ilegală, astfel cum se prevede la art. 5 alineatul § 5 din Convenție (aceștia fiind lex specialis pentru dreptul la compensare în circumstanțele prezentei cauze)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă