De Moucheron și alții împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2001)166 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 octombrie 2000 (definită la 17 ianuarie 2001) în cauza Moucheron și altele împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2001, cu ocazia reuniunii 775 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 17 octombrie 2000 în cauza Musueron și altele și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 37051/97) adresată Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 30 iunie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de Laure de Moucheron, Jacqueline Grellet des Prades de Fleurelle, Văduva de Moucheron, Elena de la Poeze d.'Harambure, Vădue Le Gouz de Saint-Seine, François Le Gouz de Saint-Seine, Etienne Le Gouz de Saint-Seine, Marie Reille-Soult de Dalmația, Jean-François Reille-Soult de Dalmația și Xavier Reille-Soult de Dalmația, opt resortisanți francezi, iar Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11,

a declarat admisibil termenul referitor la durata excesivă a unei proceduri penale cu constituirea unei părți civile; întrucât, în hotărârea sa din 17 octombrie 2000, Curtea, în unanimitate; - a spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a spus că guvernul lacului pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, următoarele sume: i. pentru daune morale, 20 000 de franci francezi pentru Laure și Jacqueline de Moucheron, respectiv, ii. 40.000 de franci francezi pentru fiecare consorți Gouz de Saint-Seine și Reille-Soult din Dalmația, iii.

24 120 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli pentru consorții de la Moucheron, consorțiul Gouz de Saint-Seine și consorții Reille-Soult din Dalmația; și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de 2,74% la an de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată; - a respins pretențiile reclamanților în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 17 octombrie 2000, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză; În cazul în care, la 18 aprilie 2001, a expirat termenul de plată, guvernul statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 17 octombrie 2000 și a remarcat că reclamanții au declarat că au renunțat la plata dobânzilor de întârziere având în vedere modicitatea acestora, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)166 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 17 octobre 2000 (définitif le 17 janvier 2001) dans l’affaire de Moucheron et autres contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2001, lors de la 775 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 17 octobre 2000 dans l’affaire de Moucheron et autres et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 37051/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 30 juin 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par Laure de Moucheron, Jacqueline Grellet des Prades de Fleurelle, veuve de Moucheron, Hélène de la Poeze d’Harambure, veuve Le Gouz de Saint-Seine, François Le Gouz de Saint-Seine, Etienne Le Gouz de Saint-Seine, Marie Reille-Soult de Dalmatie, Jean-François Reille-Soult de Dalmatie et Xavier Reille-Soult de Dalmatie, huit ressortissants français, et que la Cour,

saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure pénale avec constitution de partie civile ; Considérant que dans son arrêt du 17 octobre 2000 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, les sommes suivantes : i. pour dommage moral, 20 000 francs français pour Laure et Jacqueline de Moucheron respectivement, ii. 40 000 francs français pour chacun des consorts le Gouz de Saint-Seine et Reille-Soult de Dalmatie, iii.

24 120 francs français au titre des frais et dépens aux consorts de Moucheron, aux consorts le Gouz de Saint-Seine et aux consorts Reille-Soult de Dalmatie ; et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 2,74% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 17 octobre 2000, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 18 avril 2001, soit un jour après l’expiration du délai de paiement, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans l’arrêt du 17 octobre 2000 et ayant noté que les requérants ont indiqué renoncer au paiement des intérêts de retard vu leur modicité, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46,

paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.