AFFAIRE LOFFLER CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția ResDH(2001) 163 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 octombrie 2000 în cauza Löffler împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 decembrie 2001, cu ocazia reuniunii 775 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 3 octombrie 2000 în cauza Löffler și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 30546/96) adresată împotriva Austriei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 12 ianuarie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Hans Peter Löffler, resortisant austriac, și că Comisia a declarat admisibil faptul că durata unei proceduri penale era excesivă; reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către reclamant, în temeiul Protocolului nr. 9, la 3 noiembrie 1998; având în vedere că, în hotărârea sa din 3 octombrie 2000, Curtea, în unanimitate; - a spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 100 000 de silingi austrieci pentru prejudicii morale și 20 000 de silingi austrieci pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze cu 4% interesul simplu al reclamantului începând cu expirarea termenului respectiv și până la plata în avans; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 3 octombrie 2000, având în vedere obligația pe care o avea de a se conforma Austriei în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; Având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a transmis autorităților direct vizate; cu certitudine că, la 14 noiembrie 2000, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 3 octombrie 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Austriei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)163

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 3 octobre 2000

dans l’affaire Löffler contre l’Autriche

(adoptée par le Comité des Ministres le 17 décembre 2001,

lors de la 775

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 3 octobre 2000 dans l’affaire Löffler et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 30546/96) dirigée contre l’Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 12 janvier 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Hans Peter Löffler, ressortissant autrichien, et que la Commission a déclaré recevable le grief selon lequel la durée d’une procédure pénale était excessive ;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par le requérant, en vertu du Protocole n° 9, le 3 novembre 1998 ;

Considérant que dans son arrêt du 3 octobre 2000 la Cour, à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, 100 000 schillings autrichiens pour préjudice moral et 20 000 schillings autrichiens au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 3 octobre 2000, eu égard à l’obligation qu’a l’Autriche de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait transmis aux autorités directement concernées ;

S’étant assuré que le 14 novembre 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 3 octobre 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.