AFFAIRE ROSSLHUBER CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția ResDH(2002)6 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 noiembrie 2000 (definită la 4 aprilie 2001) în cauza Rösslhuber împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 martie 2002, cu ocazia celei de-a 783-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 28 noiembrie 2000 în cauza Rösslhuber și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 32869/96) adresată împotriva Austriei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 10 mai 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul. Dietrich Rösslhuber, resortisant austriac, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că a avut loc o procedură penală excesivă; având în vedere că, în hotărârea sa din 28 noiembrie 2000, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 100 000 de silingi austrieci pentru prejudicii morale, și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de 4% l - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 28 noiembrie 2000, având în vedere obligația pe care o avea de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție, Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză; având în vedere că, în termenul stabilit, la 10 mai 2001, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 28 noiembrie 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Austriei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)6

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 28 novembre 2000 (définitif le 4 avril 2001)

dans l’affaire Rösslhuber contre l’Autriche

(adoptée par le Comité des Ministres le 6 mars 2002,

lors de la 783e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 28 novembre 2000 dans l’affaire Rösslhuber et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 32869/96) dirigée contre l’Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 10 mai 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Dietrich Rösslhuber, ressortissant autrichien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure pénale ;

Considérant que dans son arrêt du 28 novembre 2000 la Cour, à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 100 000 schillings autrichiens pour préjudice moral, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 4% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 28 novembre 2000, eu égard à l’obligation qu’a l’Autriche de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de son examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ;

S’étant assuré que le 10 mai 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant la somme prévue dans l’arrêt du 28 novembre 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.