CtEDO 18.12.2001 Auto

AFFAIRE PUPILLO c. ITALIE (SATISFACTION EQUITABLE)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
18.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure nationale;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE PUPILLO c. ITALIE (SATISFACTION EQUITABLE) (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

În cazul Pupillo c. Italia, această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnul Palm președinte Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste Zagrebelsky, judecători și domnul O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, dl Vittorio Pupillo ( Mai 1994 în temeiul art. 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (□ Convenția privind libertățile fundamentale). Cererea a fost înregistrată la 22 iunie 1998 sub numărul dosarului 41803/98. Guvernul italian ( Prin hotărârea din 8 februarie 2000, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din cauza duratei procedurii. Curtea a decis, de asemenea, să atribuie reclamantului 13 000 000 de lire italiene (ITL) pentru daune materiale și morale și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. La 16 martie 2000, guvernul a informat Curtea că 6 martie 2000 a aflat că reclamantul a decedat la 23 noiembrie 1999, deci înainte de hotărârea Curții. În consecință, la acea dată, guvernul solicita corectarea hotărârii. La 20 iunie 2000, Curtea a respins această cerere. La 20 iulie 2000, guvernul a contestat interpretarea hotărârii menționate în sensul articolului 79 din regulament. La 26 iunie 2001, Curtea consideră că hotărârea nu impunea nicio interpretare, ci consideră oportun să se procedeze la revizuirea hotărârii în ceea ce privește problema aplicării articolului 41 din Convenție din cauza descoperirii unui fapt necunoscut în momentul adoptării hotărârii. Prin urmare, părțile au fost invitate să prezinte observații scrise în termen de 17 iulie 2001. Observațiile uneia dintre fiicele reclamantului și guvernului au ajuns la Curte la 4 și, respectiv, 18 iulie 2001. Guvernul a solicitat modificarea hotărârii (fie prin rectificare, interpretare sau revizuire a hotărârii) din cauza faptului că a fost executat din cauza decesului reclamantului înainte de adoptarea acesteia. Acesta susține, printre altele, că datoria unui stat față de un reclamant decurge din publicarea hotărârii. Prin urmare, în cazul în care reclamantul a decedat deja în momentul publicării hotărârii, suma pentru satisfacția echitabilă nu a intrat în patrimoniul defunctului și, prin urmare, nu a putut fi transmisă moștenitorilor; prin urmare, guvernul vede greșit modul în care ar putea, din proprie inițiativă, să identifice titularii de drepturi și să le plătească suma acordată reclamantului. În cele din urmă, potrivit guvernului, numai Curtea poate decide cui îi revine calitatea de victimă. În acest caz, reclamantul a introdus procedura națională în numele fiicei sale Ornella Pupillo, minoră la începutul procedurii și, prin urmare, aceaceasta ar putea fi considerată ca fiind adevărata victimă. O altă soluție ar fi, potrivit guvernului, să se considere că dl Ornella Pupillo ar fi trebuit să-și indice dorința de a continua procedura încă de la majoritatea sa și că nu a făcut-o ar trebui să șteargă cererea de rol. Guvernul observă că, în cazul în care consideră că M. Ornella Pupillo nu percepe suma decât în calitate de moștenitor al reclamantului, ceea ce ar avea consecințe mai puțin avantajoase la nivel fiscal, ea va trebui eventual să împartă suma cu alți moștenitori. La 26 martie 2001, M Ornella Pupillo, născută la 16 august 1965 și rezidentă la Lentini (Syracuza), a comunicat Curții faptul că doi dintre ceilalți trei moștenitori ai reclamantului au renunțat la profitul său la orice sumă care ar putea rezulta din hotărârea din 8 februarie 2000 și că cealaltă moștenitoare era sora sa, minoră până la 28 august 2001. La 28 septembrie 2001, aceasta din urmă a informat Curtea pe care o respinge în favoarea M. Ornella Pupillo la orice sumă care i-ar putea reveni ca urmare a decesului tatălui său și a hotărârii Curții. Dl Ornella Pupilo solicită ca suma să i se plătească în măsura în care tatăl său acționa numai pentru ea, În sensul articolului 34 din Convenție, durata unei proceduri civile trebuie să fi fost parte la această procedură (a se vedea I.F. c. Italia (dec.), nr.31930/96, nepublicată). În speță, Curtea constată că M Ornella Pupillo a fost foarte bine parte la procedură prin intermediul tatălui său. Este adevărat că nu reiese din dosar că ea a dat un mandat special tatălui său pentru a continua să o reprezinte după majoritatea sa, dar Curtea este pe de o parte că judecătorul nu a retras din oficiu lipsa unui mandat ca urmare a majorității M Ornella Pupillo și că, pe de altă parte, hotărârea națională, care nu a fost contestată de cealaltă parte, a devenit definitivă. În aceste condiții, Curtea consideră că este posibil, prin urmare, să se accepte argumentul că reclamanta era singura victimă a procedurii și că tatăl său nu era decât reprezentantul său formal. 10. Prin urmare, Curtea concluzionează că este necesar să se revizuiască hotărârea din 8 februarie 2000 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul de procedură al Curții. 11. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul a solicitat suma globală de 13 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit, precum și pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața juridicțiilor interne și în fața Curții. 13. Curtea, după luarea în considerare a observațiilor prezentate de guvern, consideră că este necesar să se acorde M. Ornella Pupillo suma solicitată de tatăl său în calitate de reprezentant, și anume 13 000 000 ITL. Interese moratorii 14. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5 % l an. DE CES, CURTEA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească domnului Ornella Pupillo, în termen de trei luni de la data la care hotărârea revizuită a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 13 000 000 (treisprezece milioane) lire italiene pentru daune materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că această sumă va crește cu 3,5% din dobândă simplă la an de la expirarea termenului respectiv și până la plata făcută în limba franceză și apoi comunicată în scris la 18 decembrie 2001 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-02-08
0,97
AFFAIRE PUPILLO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE PUPILLO c. ITALIE [1] (Requête n° 41803/98) ARRÊT STRASBOURG 8 février 2000 DÉFINITIF 08/05/2000 En l’affaire Pupillo c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre c
CtEDO 2000-11-07
0,96
AFFAIRE PICCIRILLO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PICCIRILLO c. ITALIE (Requête n° 45878/99) ARRÊT STRASBOURG 7 novembre 2000 DÉFINITIF 07/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE QUATTRONE c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE QUATTRONE c. ITALIE (Requête n° 44412/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-02-27
0,96
AFFAIRE GIAMPIETRO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GIAMPIETRO c. ITALIE (Requête n° 37170/97) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2001-03-01
0,96
AFFAIRE CITTERIO ET ANGIOLILLO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CITTERIO ET ANGIOLILLO c. ITALIE (Requête n° 44504/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
Sursă