CtEDO 15.01.2002 Auto

CASE OF Z.R. v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
15.01.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF Z.R. v. POLAND (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A Z.R. v. POLONIA (Declarația nr. 32499/96) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 15 ianuarie 2002 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Z.R. v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Pellonpäää Pastor Ridruejo dna Palm Makarczyk dna Strážnická Pavlovschi și dl M. O’Boyle Grefierul Secțiunii care a deliberat în particular la 11 decembrie 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la această dată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (n. 32499/96) împotriva Republicii Poloniei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, Z. R. („Reclamantul”), la 22 iulie 1996. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dna Romana Orlikowska-Wrońska, un avocat care practică în Sopot, Polonia. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Krzysztof Drzewicki, Ministerul Afacerilor Externe. Președintele Camerei a aderat la cererea reclamantului de a nu-și divulga numele (art. 47 § 3 din Regulamentul de procedură). Reclamantul a afirmat, în special, că durata detenției sale în reținere a reținutului a încălcat art. 3 și că el nu a fost niciodată interzis în judecată în cadrul procedurii privind revizuirea judiciară a detenției sale în încălcarea art. 5 § Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, când a intrat în vigoare Protocolul nr. 11 la Convenția (art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11). Cererea a fost alocată Curții (art. 52 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, Camera care ar lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1 din Regulamentul Curții. Prin decizia din 5 octombrie 2000, Camera a declarat că cererea este admisibilă parțial. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit nouului capitol al patrulea compus (art. 52 § 1). La 26 octombrie și 20 noiembrie 2001 Agentul Guvernului și, respectiv, reprezentantul reclamantului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul este un național polonez, născut în 1960 și locuiește în Szczecin, Polonia. Arestarea și deținerea la încarcerare 10. La 20 octombrie 1994, reclamantul a fost arestat. La 22 octombrie 1994, procurorul districtului Stargard Szczeciński (Prokurator Rejonowy ) l-a reținut la închiderea în judecată a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor. Autoritățile judecătorești au suspectat că reclamantul a participat la o organizație criminală care a furat autovehicule și, în plus, au considerat că infracția în cauză a cauzat un pericol semnificativ pentru societate, că reclamantul ar putea pune martori sub presiune pentru a da dovezi false și altfel a interferat cu ancheta. La 14 noiembrie 1994, procurorul din districtul Stargard Szczeciński a prelungit detenția reclamantului până la 20 ianuarie 1995. 12. La 28 noiembrie 1994, reclamantul a solicitat Curtea Regională Szczecin ( Sād Wojewódzki ) pentru eliberare din detenție. În aceeași dată, instanța a respins cererea. 13. La 30 decembrie 1994, Curtea Regională Szczecin a hotărât să prelungească detenția reclamantului până la 4 aprilie 1995. Reclamantul a apelat la această decizie. La 3 februarie 1995, Curtea de Apel Poznań (Sād Apelacyjny ) a respins recursul său. Curtea a subliniat că nu s-a terminat luarea de dovezi în acest caz. 14. La 22 iunie 1995, Curtea Regională Szczecin a permis cererea procurorului și a prelungit detenția reclamantului până la 30 septembrie 1995. Reclamantul a apelat la această decizie. La 27 iulie 1995, Curtea de Apel Poznań și-a respins apelul. 15. La 19 august și 18 septembrie 1995, procurorul regional Szczecin a acuzat reclamantul cu 12 și, respectiv, opt infracțiuni suplimentare. Factura de acuzare 16. La 29 septembrie 1995, Procurorul regional Szczecin a depus la Curtea Regională Szczecin un proiect de acuzație împotriva reclamantului și a șapte complici ai săi. 17. În noiembrie 1995, reclamantul a solicitat Curtea Regională Szczecin de eliberare de la detenție și a susținut că, având în vedere faptul că ancheta a fost încheiată și că factura de inculpare a fost depusă la instanță, detenția sa continuată a încetat să fie justificată. Curtea a refuzat cererea sa. 18. La 22 mai 1996, reclamantul a solicitat Curtea Regională Szczecin să își înlocuiască detenția cu supravegherea poliției, dar la 28 mai 1996, instanța și-a respins cererea. La 11 iunie 1996, reclamantul a apelat la Curtea de Apel de la Poznań împotriva acestei decizii. 19. La 4 iulie 1996, Curtea de Apel de la Poznań a respins recursul. Curtea a observat că reclamantul a fost acuzat de infracțiuni grave care implică pericolul semnificativ pentru societate și a subliniat, de asemenea, că celelalte acuzate care nu au fost reținute au obstruit procedura, deoarece nu au participat la audiere. În cele din urmă, Curtea de Apel a fost de părere că situația familiei reclamantului nu a dezvăluit dificultăți extreme care impuneau eliberarea sa. 20. La 29 iulie 1996, reclamantul a depus la Curtea Regională Szczecin o nouă cerere de eliberare de la detenție. El a subliniat din nou situația dificilă a familiei sale. Reclamantul a susținut, de asemenea, că detenția sa în reținere a fost oprită pentru a-și îndeplini scopul, deoarece ancheta a fost finalizată și dovezi au fost luate. Prin urmare, el nu a putut face nimic pentru a pune în pericol procedura. În plus, reclamantul a insistat că nu va interfera cu procedura și nu va intra în ascunde. 21. La 2 August 1996 Curtea Regională Szczecin a respins cererea. Curtea a subliniat că reclamantul a fost acuzat de mai multe infracțiuni. De asemenea, s-a referit la natura infracțiunilor, circumstanțele în care au fost comise și la faptul că acuzațiile împotriva reclamantului au fost formulate în temeiul articolului 60 § 1 din Codul penal care are legătură cu infractorii obișnuiți. 22. La 11 august 1996, reclamantul a interzis Curtea de Apel de la Poznań împotriva acestei hotărâri, subliniind că Curtea regională a considerat în mod eronat că este un infractor obișnuit, deoarece nu are cazier penal. 23. La 28 august 1996, Curtea de Apel de la Poznań a respins recursul. Acesta a observat că cazul a fost foarte complicat, deoarece a implicat mai multe acuzații și numeroși co-apăratori care se presupunea că au constituit o organizație penală. Ca urmare, procedurile au fost lungi și întrerupte de numeroase amânări. Instanța a considerat, de asemenea, că argumentele formulate de reclamant în apelul său au arătat că el este conștient de existența unor dovezi grave ale vinovăției sale. 24. La 18 septembrie 1996, reclamantul a solicitat din nou Curtea Regională Szczecin pentru eliberare de la detenție, dar la 20 septembrie 1996, cererea sa a fost respinsă. Curtea a considerat că, deși vina reclamantului va fi decisă în procesul, există dovezi serioase despre vina sa și, prin urmare, detenția sa a fost justificată. 25. Ianuarie 1997 Curtea Supremă a prelungit detenția reclamantului până la 30 aprilie 1997 având în vedere faptul că este necesar să se asigure conduita corectă a procedurii. Condamnarea 26. La 11 aprilie 1997, Curtea Regională Szczecin a condamnat reclamantul pentru furt agravat, falsificarea documentelor și utilizarea documentelor falsificate, manipularea bunurilor furate și a fraudei. De asemenea, acesta l-a condamnat la o perioadă de șase ani de închisoare. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri în fața Curții de Apel Poznán. „Declar că Guvernul Republicii Polone propune să plătească dlui Z(...) R(...) o sumă de 12.000 (două mii) PLN în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 32499/96 pe termen scurt în fața Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Această sumă acoperă eventualele prejudiciu material și moral, precum și costurile, iar aceasta va fi plătită reclamantului după semnarea declarațiilor părților în cauză, cu toate acestea cel târziu la trei luni de la notificarea deciziei emise de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Declar în același timp că oferta sumei menționate mai sus a fost făcută în legătură cu durata procedurii în cazul reclamantului în fața organelor judiciare poloneze. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Mă angaj să nu solicit trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenția Europeană.” 28. La 20 noiembrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Republicii Polonia este pregătit să-mi plătească o sumă de 12.000 (două mii) PLN care acoperă orice eventuală prejudiciu material și moral, precum și costuri în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 32499/96 în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului în conformitate cu termenele prevăzute în Declarația Agentului Guvernamental. Mă angajez în continuare să nu solicit trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul art. 43 § 1 din Convenția Europeană.” 29. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). În consecință, situația ar trebui să fie eliminată din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Faptul în limba engleză și notificat în scris la 15 ianuarie 2002, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă