TEXTILE TRADERS LIMITED contre le PORTUGAL

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52657/99 prezentată de Textile TRADERS, LIMITD împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 24 ianuarie 2002 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Cabral Barreto Kūris Zupančič Hedigan Tsatsa-Nikolovska Traja judecători și din domnul V. Berger grefier Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 28 septembrie 1999 și înregistrată la 17 noiembrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamantă, după ce a deliberat în acest sens, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei este o societate de drept britanică cu sediul la Londra.

Aceasta acționează prin intermediul administratorului său, dl P.R. Clark, și este reprezentată în fața Curții de către dl O. Ferreira Gomes, avocat în baroul Guimarães (Portugalia). Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 februarie 1994, reclamanta a depus în fața Parchetului din Matosinhos o plângere penală împotriva B.S. pentru emiterea de cecuri fără rezerve. La 12 iunie 1995, recurenta a prezentat o cerere de despăgubire împotriva pârâtului și a prezentat, în aceeași zi, o cerere de accelerare a procedurii în temeiul articolelor 108 și 109 din Codul de procedură penală. La 20 iunie 1995, reclamanta a solicitat să se prezinte La 7 iulie 1995, viceprim-procurorul general al Republicii Stata cu privire la cererea de accelerare a procedurii și a ordonat procurorului însărcinat cu ancheta în termen de 30 de zile.

La 22 septembrie 1995, procurorul districtual a prezentat rechizițiile sale (acusaçao) ) în privința B.S. Deoarece reclamantei nu i s-a comunicat niciun alt act de procedură, aceasta a consultat dosarul la 24 septembrie 1996 și a luat cunoștință atunci de faptul că pârâtul a solicitat deschiderea procedurii și că o ordonanță de nejudiciare fusese pronunțată în beneficiul acestuia din urmă. La 26 septembrie 1996, reclamanta a anulat toate actele de procedură după cererea de inițiere a procedurii. La 1 octombrie 1996, dosarul a fost transmis Ministerului de Stat la data de 28 septembrie 1996. În ianuarie 1998, procurorul general și-a exprimat acordul cu reclamanta și a solicitat instanței judecătorești să anuleze actele de procedură în cauză.

Printr-o ordonanță din 25 martie 1999, adusă la cunoștința reclamantei la 6 aprilie 1999, instanța judecătorească pronunțată în apropierea instanței de judecată criminale din Porto: stingerea procedurii în temeiul prescripției. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii. ÎN CURSUL recurentei se referă la durata procedurii care a început la 12 iunie 1995, data depunerii cererii în despăgubire și s-a încheiat la 25 martie 1999, prin decizia instanței de judecată și, prin urmare, a durat trei ani și nouă luni. Potrivit recurentei, durata procedurii nu răspunde la cerința termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție.

Guvernul care a făcut obiectul procedurii a avut întârzieri în cursul procedurii. Curtea apreciază, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 52657/99 présentée par TEXTILE TRADERS, LIMITED contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 24 janvier 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , P. Kūris , B. Zupančič , J. Hedigan , M me M. Tsatsa-Nikolovska , M. K. Traja , juges , et de M. V. Berger , greffier de section Vu la requête susmentionnée introduite le 28 septembre 1999 et enregistrée le 17 novembre 1999, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une société de droit anglais ayant son siège à Londres.

Elle agit par l’intermédiaire de son administrateur, M. P.R. Clark, et est représentée devant la Cour par M e O. Ferreira Gomes, avocate au barreau de Guimarães (Portugal). Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 21 février 1994, la requérante déposa devant le parquet de Matosinhos une plainte pénale contre B.S. pour l’infraction d’émission de chèque sans provision. Des poursuites furent ouvertes. Le 12 juin 1995, la requérante présenta une demande en dommages et intérêts à l’encontre de l’accusé. Elle présenta également, le jour même, une demande d’accélération de la procédure aux termes des articles 108 et 109 du code de procédure pénale.

Le 20 juin 1995, la requérante demanda à se constituer assistente (auxiliaire du ministère public), ce à quoi le juge fit droit par une ordonnance du 12 juillet 1995. Le 7 juillet 1995, le vice-procureur général de la République statua sur la demande d’accélération de la procédure et ordonna au procureur chargé de l’affaire de clore l’enquête dans les trente jours. Le 22 septembre 1995, le substitut du procureur présenta ses réquisitions ( acusação ) à l’encontre de B.S. Aucun autre acte de procédure n’ayant été communiqué à la requérante, celle-ci consulta le dossier le 24 septembre 1996 et prit alors connaissance du fait que l’accusé avait demandé l’ouverture de l’instruction et qu’une ordonnance de non-lieu avait été rendue au bénéfice de ce dernier.

Le 26 septembre 1996, la requérante demanda l’annulation de tous les actes de procédure postérieurs à la demande d’ouverture de l’instruction. Elle allégua n’avoir jamais reçu notification des actes en question. Le 1 er octobre 1996, le dossier fut transmis au ministère public. Le 28 janvier 1998, l’agent du ministère public exprima son accord avec la requérante et demanda au juge d’instruction l’annulation des actes de procédure en question. Par une ordonnance du 25 mars 1999, portée à la connaissance de la requérante le 6 avril 1999, le juge d’instruction près le tribunal d’instruction criminelle de Porto prononça l’extinction de la procédure en vertu de la prescription. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure.

EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 12 juin 1995, date du dépôt de la demande en dommages et intérêts, et s’est terminée le 25 mars 1999, par la décision du juge d’instruction. Elle a donc duré trois ans et neuf mois. Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement admet qu’il y a eu des retards pendant le déroulement de la procédure. La Cour estime, à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président