CANDELA contre l'ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Recevable
CANDELA contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii n 35997/97 prezentate de Liliana CANDELA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se înscrie la 31 ianuarie 2002 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Tulkens Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 30 ianuarie 1997 și înregistrată la 12 mai 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAPT reclamanta este un cetățean italian, născut în 1928 și rezident în Livorne. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul P.L. Cantini, avocat în baroul din Livorne. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Banca C.R.L. a deținut un apartament în Livorne pe care l-a închiriat în A.B. printr-o scrisoare recomandată din 12 mai 1987, proprietarul a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1987, și l-a rugat să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act notificat la 22 iulie 1987, proprietarul a repetat avizul de concediu și l-a numit pe persoana în cauză să se prezinte în fața judecătorului de instanță din Livorne. Prin ordonanța din 21 septembrie 1987, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 30 septembrie 1988. Această hotărâre a devenit executorie în aceeași zi. La o dată nespecificată, proprietarul a însemnat chiriașului comanda de a elibera apartamentul. La o dată nespecificată, ea a însemnat că expulzarea va fi executată la 17 iulie 1989, prin intermediul unui aprod al justiției. Între 17 iulie 1989 și 9 iunie 1991, aprodul judiciar a încercat patru tentative de expulzare, toate prin eșec, eșuarea executării hotărârilor de expulzare care nu permiteau proprietarului să beneficieze de ajutorul forțelor publice. La 2 iulie 1991, reclamanta a devenit proprietara apartamentului și a decis să continue procedura de executare. La 19 octombrie 1991, recurenta a făcut o declarație solemnă că avea nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-și face locuința proprie. Între 2 decembrie 1992 și 14 noiembrie 1997, aprodul judiciar a încercat zece tentative de expulzare, toate acestea fiind rezultatul unui eșec, eșuarea executării hotărârilor de expulzare care nu permitea recurentei să beneficieze de ajutorul forțelor publice. La 20 februarie 1998, recurenta și-a recuperat apartamentul. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge că întârzierea în executarea procedurii de expulzare emise de instanța judecătorească de la Livorne constituie o încălcare a dreptului său de acces la o instanță. Curtea a examinat, de asemenea, cererea din perspectiva articolului 1 din Protocolul nr. 1, care protejează dreptul de proprietate. Guvernul susține că măsurile în cauză fac obiectul unui control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările de ordine publică în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui să fie efectuate simultan. Potrivit guvernului, interferența în dreptul de proprietate al recurentei nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Protocolul nr În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că termenul de acordare a asistenței publice este justificat prin protecția interesului public. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte