AFFAIRE OZBEY c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Scoasă de pe rol
AFFAIRE OZBEY c. TURQUIE (CtEDO, 2002)
ÖZBEY c. TURCIA (solicitarea nr. 31883/96) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 31 ianuarie 2002 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ozbey c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din C.L.
Rozakis președintele Tulkens Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler judecători Alpaslan judecă ad-hoc și dlui E. Fribergh grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 8 martie 2001 și 10 ianuarie 2002, înmânarea hotărârii, adoptată la această ultimă dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (nr. 31883/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia, inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Hasan Huseyin Özbey ( La 24 mai 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în special Convenția de la Ankara), reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl Hasan Basri Özbey și Oya Ayd În cazul în care nu se poate stabili o cale de atac în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 6 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) punctul (ii) din Convenție, Tribunalul poate, în cazul în care nu se poate ajunge la o cale de atac în cazul în care nu se poate ajunge la o cale de atac în cazul în care nu se poate ajunge la o cale de atac în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din convenție.
noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11], cererea a fost atribuită celei de-a doua secții a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. Türmen, judecător ales în temeiul Turciei [art. 28], guvernul l-a desemnat pe domnul Alpaslan să se înscrie în calitate de judecător ad hoc [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] printr-o decizie din 8 martie 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă.
La 24 septembrie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 16 și, respectiv, 30 octombrie 2001, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere. În noiembrie 2001, Curtea și-a reformulat secțiunile [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni în noua sa componență. ÎN FAVOAREA acesteia la 27 ianuarie 1995, în jurul orei 18:30, reclamantul și o altă persoană (M.E.I.B.) au fost arestați de poliție și reținuți la sediul Direcției de Securitate din Ankara, secțiunea Antiteroristă.
10. Potrivit procesului-verbal al arestării din aceeași zi a polițiștilor care au efectuat arestarea reclamantului și a E.I.B., dar care nu au semnat, la 27 ianuarie 1995, ora 18:00, polițiștii, informați cu privire la difuzarea de tracte ilegale, au suspectat doi oameni, un bărbat și o femeie, și i-au arestat. Ei descoperiseră tracte ilegale semnate de DHKP/C (Partea/Frontul revoluționar al eliberării poporului), note, reviste și alte documente. În acest sens, ei i-au invitat pe acești oameni la secția de poliție. Acestea au încercat să fugă și, folosind forța, au fost forțate să se urce în mașină. Acolo s-au lovit la stânga și la dreapta pentru a lăsa urme de violență, apoi, când au coborât din mașină, s-au aruncat la pământ și polițiștii i-au băgat în secția de poliție, folosindu-se întotdeauna de forță.
La 27 ianuarie 1995, la ora 21:05, adică la două ore și jumătate după arestare, la cererea conducerii de securitate din Ankara, un medic legist din institutul medico-legal din Ankara a examinat reclamantul. Raportul său menționa urme de răni pe corpul celui care a făcut-o 12. În aceeași zi, la ora 23, în urma examinării reclamantului într-un centru spitalicesc, același medic legist a întocmit un raport definitiv și a ordonat o oprire de lucru de șapte zile. 13. La 6 februarie 1995, la cererea direcției de securitate din Ankara, reclamantul a fost examinat din nou de către un medic legist din institutul medico-legal din Ankara. 14. în raportul său din 9 februarie 1995, acesta din urmă a constatat urme ale rănilor.
15. Pe 20 februarie și 14 aprilie 1995, testele d .O.R.L., neurologice și auditive la care reclamantul a fost supus la Spitalul Ankara au identificat o perforație a timpanului stâng. 16. Într-un raport din data de 26 aprilie 1995, pe baza certificatelor medicale din 27 ianuarie, 9 februarie, 20 februarie și 14 aprilie 1995, biroul medico-legal din Ankara a considerat că sechele constatate la dl Özbey nu pun în pericol viața sa și a dispus o oprire de lucru de șapte zile. 17. La 6 februarie 1995, reclamantul a fost adus în fața judecătorului care se afla în fața instanței de securitate din statul Ankara, care a dispus arestarea sa provizorie. În fața judecătorului, reclamanta a protestat pentru nevinovăția sa și a pretins că, în timpul custodiei sale, polițiștii îi aplicaseră abuzuri.
18. Printr-un act de acuzare prezentat la 13 februarie 1995, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului a intentat o acțiune penală împotriva reclamantului. 19. La 2 iunie 1995, curtea de securitate a statului, compusă din doi civili și un judecător militar cu gradul de colonel, a condamnat reclamantul la trei ani și nouă luni de închisoare în temeiul articolului 169 din Codul penal turc care reprimă trimiterea la o bandă armată. 20. La recursul reclamantului, prin Hotărârea din 30 ianuarie 1996, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Declar că guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului, cu titlu gratuit, suma de 100 000 (o sută de mii) de franci francezi ca o soluționare amiabilă a cererii sale înregistrate cu numărul 31883/96.
Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile de avocat aferente cauzei, nu va fi supusă niciunui impozit și va fi plătită în franci francezi într-un cont bancar indicat de solicitant. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Plata va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul regretă faptul că, la fel ca în cazul de față, există cazuri individuale de maltratări aplicate de autorități unor persoane aflate în arest cu privire la legislația turcă existentă și la hotărârea guvernului de a preveni astfel de incidente.
Guvernul recunoaște că faptul torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante față de deținuți constituie o încălcare a art. 3 din Convenție și își exprimă angajamentul de a emite instrucțiunile corespunzătoare și de a adopta toate măsurile necesare pentru a garanta că interzicerea unor astfel de forme de maltratări este interzisă. care implică obligația de a efectua investigații în mod efectiv. El observă că măsurile legale și administrative adoptate recent au dus la reducerea cazurilor de maltratare în circumstanțele de tipul celor din această specie și la creșterea eficienței investigațiilor efectuate. Guvernul consideră că supravegherea de către Comitetul de Miniștri a executării hotărârilor Curții cu privire la Turcia în astfel de cazuri constituie un mecanism adecvat pentru a asigura o îmbunătățire constantă a situației în materie de protecție a drepturilor omului.
În cele din urmă, statul membru în cauză este obligat să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în temeiul articolului 43 alineatul (1) din Convenție după pronunțarea hotărârii. 22. La 16 octombrie 2001, Curtea primise deja următoarea declarație, semnată de unul dintre reprezentanții reclamantului Am luat cunoștință de declarația guvernului turc, făcută în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 31883/96 și conform căreia este dispus să-mi plătească cu titlu gratuit suma de 100 000 (cent mii) de franci francezi pentru prejudiciul material și moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii mele.
Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 23. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 24. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră.
Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 31 ianuarie 2002 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Erik Fribergh Christos Rozakis Modululer
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.