CtEDO 05.02.2002 Auto

AFFAIRE MATTHIES-LENZEN c. LUXEMBOURG

RESPONDENT
LUX
HOTĂRÂRE
05.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MATTHIES-LENZEN c. LUXEMBOURG (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA MATTIES-LENZEN c. LUXEMBURG (Recomandarea nr. 45165/99) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 5 Februarie 2002 În cauza Matties-Lenzen c. Luxemburg, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpä Makarczyk Strážnická dnii Fischbach Casadevall Maruste judecători și ale dlui O grefierul secțiunii După ce a intenționat în camera consiliului la 15 ianuarie 2002, se pronunță în fața Marelui Ducat al Luxemburgului, dintre care doi sunt cetățeni germani, dl Doris Matties-Lenzen și dl Götz Matthies. La data de 19 august 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( a) este reprezentat de agentul său, Jean-Louis Schiltz, avocat în Luxemburg. Reclamanții au susținut, pe teren la art. 6 alineatul (1) din convenție, că procedura penală în care s-au constituit părți civile a trecut printr-o perioadă excesivă de timp și că nu dispun de o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, în temeiul articolului 13, pentru a se plânge de depășirea termenului rezonabil. În noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 14 iunie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 22 și 20 noiembrie 2001, guvernul și, respectiv, reclamanții au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament de procedură. În noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată. DE FAPT, reclamanții sunt resortisanți germani, născuți în 1945 și respectiv 1935. Ei au domiciliul la Köln. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către D. Spielmann, avocat în baroul Luxemburgului. La 28 octombrie 1993, reclamanții au depus plângeri, cu constituirea unei părți civile împotriva responsabililor societății cu răspundere limitată T.A., stabilită și având sediul social la Luxemburg, precum și împotriva oricărei persoane pe care le-ar dezvălui. Prin ordonanța din 9 noiembrie 1993, instanța de judecată a constatat depunerea plângerii și le-a cerut reclamanților să înregistreze o sumă de 20 000 LUF. La 1 martie 1994, ministerul public încheie la data de deschidere a unei informații. 11. Prin scrisoarea din 7 februarie 1995, prin scrisoarea din data de 7 februarie 1995, avocatul întreprinderilor în litigiu prin poștă la instanța judecătorului înculpat privind evoluția dosarului, sl: că acesta din urmă a rămas aparent în dificultate de la ordonanța din 9 noiembrie 1993. Prin scrisoarea din 9 februarie 1995, judecătorul judecător i-a comunicat că poliția judiciară fusese mandatată, la 7 martie 1994, să efectueze o anchetă. 12. La 24 martie 1995, reclamanții au fost audiați de poliția judiciară 13. Prin scrisoarea din 5 aprilie 1995, avocatul reclamanților a adus încă câteva detalii declarațiilor reclamanților săi. El l-a informat, de asemenea, pe judecător cu privire la faptul că aceștia au avut impresia că încuviințarea a fost efectuată cu privire la persoane ale căror fețe nu s-au dovedit a fi dăunătoare împotriva lor. 14. Prin scrisoarea din 10 octombrie 1995, avocatul întreprinderilor aflate în dificultate pe lângă instanța de judecată din statul în care se află dosarul. Acesta din urmă, la 12 octombrie 1995, că ancheta era încă în desfășurare. 15. La 23 octombrie 1995, instanța judecătorească a dispus anchetatorilor să procedeze la audierea unui fost angajat al societății. 16. Raportul din 27 noiembrie 1995 întocmit de poliția judiciară a fost depus la firma de avocatură la data de 6 decembrie 1995. 17. Prin scrisorile din 7 martie 1996 și 6 mai În scrisoarea din 6 mai 1996, el reamintea că art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului garantează oricărui justițiar dreptul la audierea cauzei sale într-un termen rezonabil. Prin scrisoarea din 18 iunie 1996, el a vărsat încă două piese la dosar. Prin scrisoarea din 4 decembrie 1997, avocatul reclamanților l-a informat pe judecător că clienții săi au început să dispere și i-au rugat pe investigatori să stabilească termene pentru încheierea anchetei. 18. Prin scrisoarea din 27 februarie 1998, judecătorul judecător a răspuns că poliția judiciară a depus un raport mare, care necesita verificări suplimentare, în special prin intermediul unei comisii de recurs și a promis informații încă de la sfârșitul acestor măsuri. La aceeași dată, două ordonanțe de percheziție au fost emise de instanța de judecată. Judecătorul de judecată a fost, de asemenea, acuzat de audierea unui martor, care a avut loc la 6 octombrie 1998. La aceeași dată a fost adresată Parchetului General. 19. Reprezentantul reclamanților a fost informat în aceeași zi cu privire la măsurile ordonate. 20. La data de 2 iulie 1998, avocatul reclamanților l-a întrebat pe judecător dacă măsurile anunțate au fost efectuate. Prin scrisoarea din 6 iulie 1998, acesta din urmă a solicitat instanței să-l informeze dacă măsurile de dejivrare nu au fost efectuate încă. 21. În urma unei scrisori din partea Parchetului din 11 mai 2001 reiese că instanța judecătorească a condamnat două persoane ale șefului abuzului de încredere, dar că, în urma încheierii dosarului de către instanța judecătorească, Parchetul a solicitat îndeplinirea unor obligații suplimentare. În această scrisoare, procurorul a precizat încă o dată că instanța judecătorească va efectua, în urma acestor rechiziții, o nouă interogare a unuia dintre inculpați. 22. Reclamanții au trimis Curții o scrisoare din 14 septembrie 2001, prin care instanța de informare informează partea civilă că va fi efectuată la interogare cu persoana acuzată C.E. la 25 septembrie 2001. ÎN iar 23. La 20 noiembrie 2001, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de solicitanți, observ că guvernul luxemburghez este pregătit să plătească Doris și Götz Matthees. Lentzen suma de 550 000 LUF pentru prejudiciul moral, precum și pentru cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată în vederea unei soluionări a cauzei care are ca origine cererea nr. 45165/99 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. În plus, observ că guvernul consideră că art. 1 din Legea din 1 septembrie 1988 privind răspunderea civilă a statului și a autorităților publice oferă o cale de atac eficientă, în practică și în drept, în temeiul articolului 13 din Convenție. J Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. mai mult, la 22 noiembrie 2001, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei cu originea cererii nr. 45165/99, introdusă de Doris și Götz Matthies-Lentzen, guvernul luxemburghez propune ca acestea să plătească suma de 550 000 LUF pentru prejudicii morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În plus, guvernul consideră că art. 1 din Legea din 1 septembrie 1988 privind răspunderea civilă a statului și a autorităților publice oferă o cale de atac eficientă, în practică și în drept, în temeiul articolului 13 din convenție. După pronunțarea hotărârii, instanța se angajează încă să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 25. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din convenție și 3 din regulament). să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 5 februarie 2002 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-06-14
0,95
MATTHIES-LENZEN contre le LUXEMBOURG
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45165/99 présentée par Doris et Götz MATTHIES-LENZEN contre le Luxembourg La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 juin 2001 en une chambre co
CtEDO 2001-05-17
0,95
AFFAIRE SCHEELE c. LUXEMBOURG
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SCHEELE c. LUXEMBOURG ( Requête n° 41761/98 ) ARRÊT STRASBOURG 17 mai 2001 DÉFINITIF 17/08/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2003-06-17
0,95
AFFAIRE MATTHIES-LENZEN CONTRE LE LUXEMBOURG
Résolution ResDH(2003)117 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 5 février 2002 (Règlement amiable) dans l’affaire Matthies-Lenzen contre le Luxembourg (adoptée par le Comité des Ministres le 17 juin 2003, lors de
CtEDO 2005-08-04
0,95
AFFAIRE DATTEL ET AUTRES c. LUXEMBOURG
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DATTEL ET AUTRES c. LUXEMBOURG ( Requête n o 13130/02) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2004-07-13
0,94
AFFAIRE REZETTE c. LUXEMBOURG
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE REZETTE c. LUXEMBOURG (Requête n o 73983/01) ARRÊT STRASBOURG 13 juillet 2004 DÉFINITIF 13/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
Sursă