CASE OF DINLETEN v. TURKEY

La 26 iunie 1979, ofițerii de poliție ai Direcției de Securitate din Izmir l-au arestat pe reclamant în suspectul de a fi membru al unei organizații ilegale, THKP-C (Partiul Popular Turcian de Eliberare/Front). 11. La 29 iunie 1979, reclamantul a fost reținut în reținere. 12. La 4 martie 1981 procurorul public militar a depus o declarație de inculpare la Curtea Marțială de Istanbul împotriva reclamantului și a altor 127 de inculpați. Procurorul public a acuzat, printre altele, reclamantul de a fi membru al unei organizații armate ilegale, și anume THKP/C, al căror obiect a fost să submineze ordinea constituțională și să-l înlocuiască cu un regim marxist-leninist. El a acuzat în continuare reclamantul că a fost implicat în o serie de crime, cum ar fi uciderea de ofițeri militari străini, bombardarea și deschiderea focului asupra forțelor de securitate, organizarea și participarea la întruniri ilegale. 13. Acuzarea a solicitat pedeapsa cu moartea în temeiul articolului 146 § 1 din Codul Penal. 14. Într-o hotărâre din 8 noiembrie 1984, Curtea Marțială de Istanbul a condamnat reclamantul de aderare la THKP/C și implicarea sa în unele dintre presupusele infracțiuni, condamnând reclamantul la închisoare pe viață în temeiul articolului 146 § 1 din Codul Penal. 15. Întrucât condamnarea reclamantului a depășit 15 ani de închisoare, cazul său a fost îndreptat automat Curtea Militară de Cassare (Askeri Yargıtay). 16. La 12 aprilie 1988, Curtea Militară de Cassare a anulat condamnarea reclamantului din cauza faptului că instanța de primă instanță nu a reușit să stabilească implicarea reclamantului în anumite presupuse infracțiuni. La 17 august 1990, Curtea Marțială din Istanbul a condamnat reclamantul în temeiul articolului 146 § 1 din Codul Penal și l-a condamnat la închisoare pe viață, l-a interzis permanent de la muncă în serviciul public și l-a înființat sub tutela judiciară. Curtea a ordonat eliberarea reclamantului în vederea procesului în aceeași zi. În urma promulgării Legii din 27 decembrie 1993, care a abolit jurisdicția Curților de Lege Marțială, Curtea de Casație (Yargıtay) a achiziționat jurisdicția asupra cazului și, la 4 ianuarie 1994, dosarul a fost transmis la acesta. 19. La 18 aprilie 1995, Curtea de Cassie a susținut condamnarea reclamantului. 20. art. 146 § 1 din Codul Penal prevede: „Cine încearcă să modifice sau să modifice în întregime sau în parte Constituția Republicii Turciei sau să efectueze un lovit de stat împotriva Marei Adunări Naționale formate în temeiul Constituției sau să o împiedice prin forță să își desfășoare funcțiile, este responsabil pentru pedeapsa cu moartea.”

On 26 June 1979 police officers from the İzmir Security Directorate arrested the applicant on suspicion of membership of an illegal organisation, the THKP-C (Turkish People’s Liberation Party/Front). 11. On 29 June 1979 the applicant was detained on remand. 12. On 4 March 1981 the Military Public Prosecutor filed a bill of indictment with the İstanbul Martial Law Court against the applicant and 127 other defendants. The Public Prosecutor accused the applicant, inter alia, of membership of an illegal armed organisation, namely the THKP/C, whose object was to undermine the constitutional order and replace it with a Marxist-Leninist regime. He further charged the applicant with having been involved in a number of crimes such as killing of foreign military officers, bombing and opening fire on security forces, organising and participating in illegal meetings. 13. The prosecution sought the death penalty under Article 146 § 1 of the Criminal Code. 14. In a judgment of 8 November 1984 the İstanbul Martial Law Court convicted the applicant of membership of the THKP/C and his involvement in some of the alleged crimes. It sentenced the applicant to lifetime imprisonment under Article 146 § 1 of the Criminal Code. 15. As the applicant’s sentence exceeded 15 years’ imprisonment, his case was automatically referred to the Military Court of Cassation (Askeri Yargıtay). 16. On 12 April 1988 the Military Court of Cassation quashed the applicant’s conviction on the grounds that the first instance court failed to establish the applicant’s involvement in certain of the alleged crimes. It referred the case to the Istanbul Martial Law Court. 17. On 17 August 1990 the Istanbul Martial Law Court convicted the applicant under Article 146 § 1 of the Criminal Code and sentenced him to lifetime imprisonment, permanently debarred him from employment in the civil service and placed him under judicial guardianship. The court ordered the applicant’s release pending trial on the same day. The applicant appealed. 18. Following promulgation of the Law of 27 December 1993, which abolished the jurisdiction of the Martial Law Courts, the Court of Cassation (Yargıtay) acquired jurisdiction over the case and on 4 January 1994 the case file was transmitted to it. 19. On 18 April 1995 the Court of Cassation upheld the applicant’s conviction. 20. Article 146 § 1 of the Criminal Code provides: “Whosoever shall attempt to alter or amend in whole or in part the Constitution of the Republic of Turkey or to effect a coup d’état against the Grand National Assembly formed under the Constitution or to prevent it by force from carrying out its functions shall be liable to the death penalty.”