CtEDO 19.02.2002 Auto

AFFAIRE CONTE ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
19.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE CONTE ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CONT ȘI ALTE C. ITALIA (Cercetarea nr. 56208/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 Februarie 2002 DEFINITIVF 19/05/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Conte și alții c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Domnii J.-P. Costa președinte L. F everari Bravo Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători și Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 22 ianuarie 2002, Rend l'hote, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o instanță îndreptată împotriva Republicii Italiene și inclusiv cetățeni italieni, M Elena Conte, M. Rita Carmela Bocchino, M Assunta De Tata, M Angela Marciano, M Irene Manganiello, M Maddalena Clemente și M Filomena Moccia ( aprilie 2000 sub numărul de dosar 56208/00. Recurentele sunt reprezentate de domnul F. Romano, avocat în Benevent. Guvernul italian (atlânz) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 11 aprilie 2001. Recurentele, și-au exercitat funcțiile de biologi pe lângă serviciile de la adresa Sanitaire Locale (US.L.) din Campania. Printr-o acțiune notificată la 18 ianuarie 1986, ele au solicitat în fața Tribunalului Regional din Campania recunoașterea statutului de funcționar (inquadramento) ) și consecințele juridice și patrimoniale corespunzătoare; printr-o hotărâre depusă la grefa din 23 iunie 1987, instanța a respins cererea recurentelor; ulterior, la 17 februarie 1988, Comitetul de gestionare a acestor servicii le-a recunoscut recurentelor statutul de funcționar și dreptul la tratament corespunzător. La 20 septembrie 1988, recurentele au solicitat judecarea în fața Consiliului de Stat pentru a obține recunoașterea statutului respectiv pentru perioada anterioară deciziei Comitetului de gestionare. 1990, recurentele au prezentat o cerere de a stabili încuviințare. La 31 august 1995, recurentele au reînnoit această cerere, motivată de schimbarea statutului de pârât al Printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 14 iunie 1996, Consiliul a respins cererea recurentelor pe motiv că recurentele nu puteau să se prevaleze față de serviciile din UE.S.L. de un raport contractual exclusiv pe parcursul perioadei în cauză. Recurentele susțin că durata procedurii de recurs a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 20 septembrie 1988 și a fost încheiată la 14 iunie 1996 și, prin urmare, a durat mai mult de șapte ani și opt luni pentru o instanță. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurentele solicită, fiecare, 40 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 13. Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 8 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. Comisioane și cheltuieli de judecată 14. Primele cinci recurente solicită, de asemenea, 3 595 092 ITL, a șasea reclamantă solicită 3 597 542 ITL și a șaptea cerere 3 601 892 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. 15. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 800 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii în fața Curții și, prin urmare, acordă 300 EUR fiecărei recurente. Interese moratorii 16. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data d adoptarea prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES, CURȚA, ÎN LÂNĂ, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărei reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 8 000 EUR (88 000 EUR) pentru daune morale și 300 EUR (trei sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 19 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-19
0,97
AFFAIRE COLONNELLO ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE COLONNELLO ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 56206/00) ARRÊT STRASBOURG 19 février 2002 DÉFINITIF 19/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2000-04-05
0,96
AFFAIRE CONTE c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CONTE c. ITALIE (Requête n° 40979/98) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2000 En l’affaire Conte c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis, pré
CtEDO 2000-11-09
0,96
AFFAIRE F. S.P.A. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE F. S.p.a. c. ITALIE (Requête n° 39164/98) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2000-11-09
0,96
AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE Fr.C. c. ITALIE (Requête n° 45855/99) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2000 DÉFINITIF 09/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE BONACCI ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BONACCI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 49313/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
Sursă