CtEDO 21.02.2002 Auto

CASE OF COLUCCI v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
21.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF COLUCCI v. ITALY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE COLUCCI c. ITALIA (Doc. nr. 31605/96) JUGUGUL (Reglementare a Franței) STRASBOURG 21 februarie 2002 În cazul Colucci c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Primă Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele dnei Tulkens Bonello Lorenzen dna Vajić dna Botoucharova judecător G. Raimondi , judecător ad hoc și grefier al secțiunii E. Fribergh După deliberarea în particular la 31 ianuarie 2002, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 31605/96) împotriva Republicii Italiene depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Angela Colucci („reclamantul”), la 9 ianuarie 1996. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dl U. Boirivant, avocat care practică în Livorno. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 15 martie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 30 noiembrie 2001 și la 8 noiembrie 2001, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. FACTELE A.A. și S.S. au fost proprietarii unui apartament din Livorno, pe care le-au lăsat C.C. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 8 octombrie 1985, ei au comunicat intenția lor de a încheia închiriere și au convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului Livorno. Prin decizia din 21 octombrie 1985, Magistratul Livorno a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca locația să fie vacantă până la 30 iunie 1988. La 21 aprilie 1986, reclamantul a devenit proprietarul apartamentului. 10. La 12 iulie 1988, ea a informat chiriașul care l-a obligat să abandoneze sediul. 11. La o dată neespecificată, ea a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 23 ianuarie 1989. 12. La 28 februarie 1989, reclamantul a făcut o declarație legală că ea a solicitat urgent ca locație pentru ea. 13. Între 23 ianuarie 1989 și 17 noiembrie 1995, judecătorul a făcut treisprezece încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 14. La 4 octombrie 1996, chiriașul a evacuat sediul. „Declar că Guvernul Italiei oferă 20 000 000 de ITL doamnei Angela Colucci în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31605/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 16. La 30 noiembrie 2001, Curtea a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei sunt dispus să plătească o sumă totală de 20.000.000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale pentru doamna Angela Colucci, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 31605/96 pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase, pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă angaj să nu solicit semnalarea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 18. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis, în limba engleză și notificat în scris la 21 februarie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă